Budapesta nu trebuie să se teamă că liberalii români se vor confrunta, în calitate de campioni ai democraţiei şi de apărători după modelul scandinav ai statului de drept, cu amocul iliberal ungar, deoarece PNL de la Bucureşti condus de Orban (care a întors spatele fostei sale familii de partid trecând la PPE, la fel cum procedase anterior şi Fidesz) „a meditat” până în ultimul moment al votării privind apartenenţa Fidesz la PPE.

Ceea ce va provoca şi pe mai departe griji în relaţia dintre Budapesta şi Bucureşti va consta în situaţia maghiarimii din România şi politica de susţinere a guvernului ungar. În ultima vreme, PNL încearcă din toate puterile să-şi demonstreze caracterul său român imaculat.

Liderul partidului este de fapt fostul preşedinte, primul model al lui Ludovic Orban (care ar putea fi un Orbán Lajos), acelaşi preşedinte Klaus Iohannis care, înainte de a fi devenit politician român liberal, a fost cunoscut în calitate de preşedinte al FDGR. Ambii s-au aflat în fruntea aprecierii drept exemplare a situaţiei minorităţilor din România şi în clamarea îngrijorării faţă de năzuinţele maghiare spre autonomie, la fel ca şi în torpilarea drepturilor minoritare obţinute cu mare dificultate de către UDMR.

În alte zone mai bune, apartenenţa naţională constituie o problemă a unei opţiuni libere, însă acolo unde acest lucru trebuie demonstrat atât de spectaculos, poate provoca şi neplăceri deloc neînsemnate. Mai ales atunci când de partea cealaltă poziţia definitorie este „suntem de acelaşi sânge”.