Ce industrie din România are cele mai mici salarii. Angajații sunt la limita sărăciei

Industria textilă din România este recunoscută la nivel mondial pentru calitatea produselor sale. Cu toate acestea, oferă cele mai mici salarii pentru forța de muncă.

Aceasta se întâmplă, ciuda faptului că asigură producția pentru branduri de lux vândute în întreaga Europă la prețuri foarte ridicate. Studiile în domeniul confecțiilor arată că menținerea unor salarii mici ține angajații la un nivel de trai apropiat de sărăcie.

Sistemul Iohn și consecințele în industria textilă

Paradoxul industriei textile românești vine din faptul că aceasta funcționează în sistemul Iohn, adică prin subcontractare. Practic, firmele românești produc pentru branduri arhicunoscute, fără ca fabricile să fie deținute de posesorii etichetei.

În acest context, fabricile din România se află într-un sistem concurențial bazat pe cel mai mic preț. Astfel, în această industrie apare frecvent presiunea pusă pe angajați prin nerespectarea legislației muncii și a condițiilor de muncă.

Cazul industriei textilelor este unul izolat în economia românească, deoarece concurăm, paradoxal, în producție cu țări din Asia unde forța de muncă este foarte prost plătită. În aceste condiții, produsul final este unul foarte ieftin.

Dacă România își dorește o evoluție economică sănătoasă, sistemul Iohn nu mai poate răspunde în mod obiectiv la realitatea domeniului. Soluția nu este păstrarea salariilor mici în această industrie, așa cum și-au exprimat nemulțumirile producătorii de textile după creșterea salariului minim de două ori în ultimul an.

Recalificarea forței de muncă în industria textilă

Soluția reală, în cazul confecțiilor, este recalificarea forței de muncă din acest domeniu. Acest lucru este necesar mai ales în situația în care angajatul ar rămâne fără activitate în această industrie, având astfel posibilitatea să câștige un salariu mai bun dintr-o muncă similară ca efort.

Studiul „Salariul Minim și Traiul Minim Decent” realizat de Ștefan Guga pentru Fundația Friedrich Ebert Stiftung explică clar în ce direcție trebuie să se orienteze politicile publice în astfel de situații atipice, precum industria textilelor din România.

Provocările industriei

Industria producției de îmbrăcăminte este printre cele mai criticate de pe întreg globul, inclusiv în România. Forța de muncă este cel mai prost plătită, condițiile sunt dintre cele mai precare, iar presiunea pusă pe muncitori este direct proporțională cu nivelul competiției în vânzările de îmbrăcăminte.

Se produce slab calitativ pentru ca hainele să fie înlocuite frecvent, ceea ce generează profituri mai mari pentru companii și presiune mai mare pentru muncitori, ale căror salarii nu cresc însă odată cu profitul.

Conform unui raport publicat de Agenția Europeană a Mediului, citat de Antena 3 CNN, în Uniunea Europeană, aproximativ 5,8 milioane de tone de textile ajung la gunoi în fiecare an, echivalentul a 11 kilograme de persoană.

Ultimele Articole

Articole similare

Parteneri

Loading RSS Feed