După ce anul trecut, România se afla pe primul loc în regiune în materie de schimbări legislative, reprezentanţii mediului de afaceri şi cetăţenii plătitori de taxe şi impozite se întreabă ce va mai fi anul acesta? Se ştie doar că există o serie de iniţiative care au fost începute sau anunţate anul trecut şi, desigur, este posibil ca unele proiecte să apară din nou pe agendă.
Mai întâi de toate, câteva certitudini. Prima este că ordonanţa privind trecerea contribuţiilor de la angajator la angajat nu a mai fost adoptată anul trecut de Parlament. Efectul este că se aplică regulile ordonanţei. În privinţa contribuţiilor nu este mare lucru; ele rămân la fel. Chiar a existat o facilitate introdusă logic, în sensul că s-a acordat mai mult timp companiilor să înregistreze noile contracte de muncă, până în luna martie şi nu doar până la începutul acestui an.
Există însă două mari probleme. Ordonanţa prevede ca firmele cu o cifră de afaceri de până la un milion de euro să plătească în locul impozitului pe profit un impozit pe cifra de afaceri. La vremea respectivă s-a spus că această prevedere dezavantajează evident firmele din anumite domenii de activitate (respectiv pentru cele cu o rată a profitului mai mică de 6,25% este mai avantajos să plătească impozit pe profit). Și, în al doilea rând, plata impozitului pe profit avantajează firmele care au investiţii realizate recent sau aflate în derulare şi care pot obţine o cifră de afaceri mare, dar care înregistrează pierderi. Pentru aceste companii, aplicarea impozitului pe profit ar fi fost mai avantajoasă.
În acest sens, ordonanţa fusese modificată de Senat, cu prevederi mai flexibile care să permită companiilor să opteze între impozitul pe profit şi cel pe cifra de afaceri impunând doar o condiţie de capital minim. Pentru că ordonanţa nu a fost adoptată şi de Camera Deputaţilor firmele nu vor putea beneficia de clauze legale mai favorabile.
O altă prevedere se referă la introducerea în legislaţia românească a directivei europene privind optimizarea fiscală. Pragul deducerii dobânzilor, stipulat în ordonantă, a fost de numai 200.000 euro, mult mai mic decât cel de la nivel european, care este de 3.000.000 euro. La fel ca în cazul precedent, Senatul a mărit pragul până la cota europeană, dar fără folos, pentru că ordonanţa nu a ajuns să fie lege. Toate aceste lucruri fac, din nou, ca legislaţia fiscală să fie impredictibilă.
Există, apoi, o serie de proiecte care intră în divergenţă cu legislaţia adoptată cum este de exemplu legea prevenirii. Este adevărat, o lege lipsită de substanţă, adică fără a avea introduse în cadrul legii contravenţiile pentru care se vor primi îndrumări de corectare. Legea stipulează că, în 15 zile de la apariţia în Monitorul Oficial, ministerele să decidă contravenţiile pentru care se aplică şi acestea să fie adoptate prin hotărâre de guvern. Este greu de spus ce va mai include legea prevenirii, dacă avem în vedere că există două proiecte care se bat cap în cap cu prevenţia, cel privind închisoarea pentru datornici şi cel care prevede ca angajaţii fiscului să primească premii în valoare de 15% din amenzile şi sancţiunile contravenţionale aplicate.
De asemenea, anul acesta va aduce şi obligativitatea înlocuirii caselor de marcat cu role de hârtie cu aparate echipate cu jurnal electronic. Cu ce rezultate, rămâne de văzut. La fel cum rămâne de văzut dacă nu cumva vor fi scoase “de la naftalină” şi alte idei precum impozitul pe gospodărie, impozitul pe venitul global sau chiar impozitul progresiv. Aşadar, este posibil să avem un an agitat în materie de legislaţie fiscală.
