Măsurile respective ar fi, cel puţin la un prim nivel, o continuare directă a gestului fără precedent decis deja de UE, adică de rechemare pe o perioadă iniţială de o lună, a reprezentantului său la Moscova.
Mult prea puţin au estimat unele ţări care, deja, afirmă că doar retragerea de diplomaţi este insuficientă, fiind nevoie de un set complet de măsuri a căror amplitudine urmează s-o aflăm foarte rapid. Într-o primă etapă mâine, poate într-o a doua etapă la mijlocul lunii viitoare atunci când, la Luxemburg, se vor reuni miniştrii afacerilor externe din UE.
Ocazie cu care se va verifica soliditatea reacţiei europene, acum ezitantă la nivelul blocului comunitar, fapt nou dacă ne amintim la ce a fost frontul unitar în care s-au constituit ţările din UE ca răspuns la anexarea ilegală a Crimeii de către Federaţia Rusă şi la sprijinul oferit de Kremlin pentru separatiştii din estul Ucrainei.
Deocamdată, ce ştim sigur este că un număr de state s-au declarat deja gata să-şi recheme imediat „pentru consultări“ reprezentanţii acreditaţi la Moscova, soluţie agreată de Franţa, Germania, Danemarca, Republica Cehă, Irlanda, ţări care au spus şi că nu ar avea nimic împotrivă ca agenda sancţiunilor să fie extinsă rapid, adăugând şi expulzarea unor diplomaţi ruşi, măsură în favoarea căreia s-a pronunţat preşedinta lituaniană Dalia Grybauskaité.
De partea cealaltă, adepte ale unei atitudini mai reţinute şi pronunţându-se în favoarea păstrării uui canal de comunicare cu Moscova au fost vocile liderilor din Olanda, Belgia sau Italia, cu susţinerea Federică Mogherini, Înaltul reprezentat al UE pentru politică externă şi de securitate dar şi a lui Jean-Claude Juncker, Preşedintele Comisiei Europene care a afirmat că „ceea ce am spus (la Consiliu, n.n.) nu a fost contestat de nimeni. Avem nevoie de un canal cu Rusia“.
