Atunci când vorbim despre Brazilia ne gândim, în general, la carnavalul de la Rio, la vacanță, dar și la dansul samba. În ceea ce privește arta și științele, poporul brazilian nu a câștigat Premiul Nobel nici o singură dată în istorie, scrie publicația britanică „The Guardian”.
Cu toate acestea, există un singur domeniu unde Brazilia nu este doar vizibilă, ci chiar ubicuă, nu doar competitivă, ci mereu câștigătoare, și acesta este fotbalul.
Stilul brazilienilor de a juca fotbal și modul lor de a repurta victorii si de a crea dezastre au intrat în cultura mondială a fotbalului mai adânc decât al oricărei alte țări. De asemenea, Brazilia a considerat fotbalul ca făcând parte din identitatea sa națională cu mult înainte ca restul lumii să o facă.
În 2007, Brazilia a obținut drepturile de găzduire a Campionatului Mondial de Fotbal 2014. Aceasta a fost privită ca o oportunitate de a demonstra transformarea țării și modernizarea sa sub conducerea președintelui Luiz Inacio Lula da Silva, cunoscut drept Lula, care a venit la putere în anul 2002. Țara este condusă de un guvern social-democrat și popular.
Succesul lui Lula s-a bazat pe toate schimbările pe care le-a implementat în domeniile economic, social și politic. Evident, cel mai ușor de observat au fost reușitele în domeniul economic. Deși Brazilia nu s-a putut lăuda cu rate de creștere economică la fel de ridicate ca cele ale statelor din Orientul Îndepărtat sau din Chile, țara a consemnat un deceniu de creștere economică neîntreruptă, cu o rată a inflației aflată la minimul istoric. Datorită inflației scăzute, populația s-a bucurat de creșteri ale salariilor și ale nivelului de trai peste așteptări.
În schimb, politica socială a fost constrânsă din cauza conservatorismului macroeconomic al regimului. Domenii de importanță majoră pentru populație precum sănătatea publică și educația au rămas mult subfinanțate.
Singura schimbare decisivă care s-a produs în ultimii ani de guvernare a lui Lula este datorată programelor de reducere a foametei și sărăciei care a fost extins masiv în întreaga țară. Astfel, guvernul lui Lula a reușit să obțină cea mai mare scădere a foametei și a sărăciei absolute din istoria Braziliei.
Totodată, au fost făcuți mici pași în direcția transparenței, precum și pentru descoperirea și urmărirea penală a persoanelor corupte.
Totuși, la acest capitol mai sunt multe de făcut. Risipa cheltuielilor pentru infrastructură care a însoțit Cupa Mondială a devenit cea mai gravă dintre toate problemele economiei politice a Braziliei. Astfel, țara se confruntă în continuare cu un grad înalt de corupție, mită și conflicte de interese.
În plus, alte probleme care rămân în continuare nerezolvate sunt rasismul și violența nu numai în fotbalul brazilian, ci și în multe alte domenii.
Atunci când Ronaldo, un om cu o moștenire mixtă africană și europeană, a fost întrebat ce părere are despre rasismul în fotbalul brazilian, acesta a confirmat existența rasismului, însă a răspuns: „Eu sunt de culoare albă, astfel încât chiar ignor aceste probleme”.
Alții nu sunt, însă deloc ignoranți. Mamei aceluiași Ronaldo, o femeie de culoare, i-a fost refuzat accesul la liftul rezidenților și a fost trimisă la ascensorul de serviciu din bloc, atunci când voia să urce în apartamentul fiului ei.
