„Există un ‘cerc vicios’ în general între prezenţa băncilor şi prezenţa investiţiilor: raţionamentul cel mai des invocat este că băncile se justifică dacă investiţiile din ţara de unde provine banca sunt consistente. N-au cum să fie investiţii suficiente însă dacă instrumentul bancar nu există în teritoriu (…). Aşadar, oul sau găina? Depinde cum vrei să te uiţi. Cred că vom putea să asistăm la o evoluţie în paralel între venirea băncilor şi creşterea investiţiilor”, a opinat Doru Costea.

În cazul în care oamenii de afaceri români ar opta pentru investiţii în China, ambasadorul spune că ei ar trebui să se orienteze către sectoarele în care sunt competitivi.

„Urbanism, dezvoltarea agriculturii, gestionarea resurselor de apă – domenii de sensibilitate şi de interes special pentru China, unde acceptă pe oricine poate să le fie util. Noi trebuie să facem cunoscut ceea ce ştim noi să facem”, a afirmat Doru Costea, admiţând însă că România poate contribui mai degrabă cu know-how, în timp ce resursele ar trebui să fie asigurate de partea chineză.

AGERPRES: Domnule ambasador, s-a vorbit, după vizita premierului Victor Ponta în China, despre conturarea unui parteneriat strategic cu acest stat. Care este viziunea dumneavoastră, dar şi a autorităţilor de la Beijing cu privire la această posibilitate?

Doru Costea: În convorbirile pe care le-a avut premierul la Beijing în iulie, unul din subiectele care a acoperit gama întregii agende a fost dezvoltarea relaţiei bilaterale în direcţia ridicării ei la nivelul de parteneriat strategic. Este important de reţinut că noţiunea de parteneriat strategic include o viziune pe termen lung, include identificarea şi dezvoltarea domeniilor de interes reciproc şi include un şir de acţiuni care să fi asigurat fundamentul ridicării relaţiilor la acest nivel de parteneriat strategic.

Din reacţiile pe care le-am recepţionat în urma acestor convorbiri şi din conţinutul cooperării bilaterale, care a precedat convorbirile şi mai ales ceea ce a urmat, cred că în momentul de faţă suntem pe calea consolidării argumentelor pentru realizarea acestui pas. Este, în acelaşi timp, deosebit de important de reţinut că, atât partea română, cât şi partea chineză, se concentrează pe aspectele concrete, pragmatice.
Eticheta unei relaţii este importantă, fără îndoială. În acelaşi timp, dacă în spatele etichetei nu mai există şi substanţă, rezerva este prezentă.

AGERPRES: Să înţelegem că la ora actuală substanţa de care vorbiţi ar fi insuficientă?

Doru Costea: Cred că la momentul de faţă suntem pe cale să asigurăm un grad mult mai mare de substanţă, să zicem o substanţă activă mai concentrată în relaţia bilaterală. După cum ştim, un parteneriat strategic are, de obicei, trei piloni: pilonul dialogului politic, pilonul cooperării economice şi pilonul relaţiilor interumane. Este o structură aproape standard, se regăseşte în marea majoritate a relaţiilor de acest gen. Din punctul de vedere al acestui subiect, în momentul de faţă, dialogul politic e intens, e susţinut. E foarte important că se caracterizează prin încredere reciprocă şi prin respect reciproc, evident, dar această încredere reciprocă înseamnă disponibilitatea abordării temelor care interesează amândouă părţile, chiar şi acolo unde sunt diferenţe de vederi şi există situaţii de acest gen.

În palierul economic, avem proiectele de investiţie, despre care vorbim de multă vreme şi despre care în ultimul timp, mai ales, putem să afirmăm că au trecut de faza bunelor intenţii şi a studiilor preliminare. Unul din rezultatele convorbirilor de la Beijing a fost decizia comună să trecem de la ‘să examinăm, să studiem’ la ‘da, o să facem aşa, pentru a continua mai avem nevoie să facem cutare lucru’ şi, deci, ne concentrăm pe câteva proiecte, pentru că ştim cu toţii că putem să facem orice cu China, dar pentru că nu putem să facem totul, atunci trebuie să ne concentrăm pe priorităţi.

AGERPRES: Există bănci sau companii chineze care ar urma să investească în România?

Doru Costea: Sigur că da. Există companii cu un proiect care este aproape de stadiul finalizării, pentru a trece la etapa de execuţie. Este proiectul centralei de la Rovinari, despre care vorbim de mai multă vreme. Aici aş dori să amintesc despre un lucru aproape elementar, dar care uneori e omis: un proiect de investiţii consistent, mai ales de genul celui de la Rovinari, care este aproape un miliard de dolari, nu-i un proiect care se face într-o lună şi nici ceva care se studiază în trei săptămâni. Are nevoie de timp. Acest timp este necesar pentru ca proiectul, odată demarat, să se desfăşoare în condiţii cât mai ferite de asperităţi sau de blocaje. Complexitatea lui generează, evident, probleme. Ambele părţi acţionează ca să rezolve problemele. Din cauza aceasta, vorbim de foarte multă vreme despre proiectul acesta, îl singularizăm şi vom mai vorbi încă multă vreme până se va încheia. E un proiect care durează probabil doi-trei-patru ani, până se va finaliza.

La fel, în privinţa proiectului hidrocentralei prin pompare de la Tarniţa, care este o investiţie mai mare decât cea de la Rovinari. Mai avem proiectul autostrăzii Craiova-Piteşti, unde s-a calificat o companie chineză şi care este în faza discuţiilor dialogului competitiv pentru clarificarea ofertei.

A fost semnat în iulie un protocol de cooperare între Departamentul Infrastructură şi Investiţii Străine şi China Development Bank, un acord în virtutea căruia vor putea fi continuate sau demarate şi dezvoltate operaţiuni de finanţare a investiţiilor, China Development Bank fiind una dintre cele mai mari bănci ale lumii în momentul de faţă. Deci, am răspuns şi la întrebarea referitoare la bănci care să vină încoace.

AGERPRES: În ce orizont de timp ar putea să se realizeze acest lucru?

Doru Costea: Cred că ne putem gândi, cu prudenţa necesară, în următoarele două-trei luni. Dar aici ezit să fiu mai precis pentru că raţiunile pe care le are o instituţie de genul unei bănci în a acţiona într-un fel sau altul îi sunt cunoscute ei în primul rând. Ceea ce trebuie noi să facem, ca ambasadă, este să determinăm procesul de luare a deciziilor, urmând ca ei să decidă. Suntem convinşi că procesul se îndreaptă către direcţia pozitivă. Astfel nu-şi pierdeau vremea să studieze posibilitatea asta. Când şi cum va fi luată decizia depinde de ei.

Suntem optimişti, pentru că există un ‘cerc vicios’ în general între prezenţa băncilor şi prezenţa investiţiilor: raţionamentul cel mai des invocat este că băncile se justifică dacă investiţiile din ţara de unde provine banca sunt consistente. N-au cum să fie investiţii suficiente dacă instrumentul bancar nu există în teritoriu şi am folosit acest argument în discuţiile cu partenerii chinezi, noi dându-le un exemplu cunoscut de toată lumea, anume acela că una din primele operaţiuni investiţionale de la noi, din anii ’90, a fost înfiinţarea unei bănci olandeze în România, după care au urmat investiţiile. Cine este pe primul loc în investiţiile străine în România? Aşadar, oul sau găina? Depinde cum vrei să te uiţi şi la ou şi la găină. Cred că vom putea să asităm la o evoluţie în paralel între venirea băncilor şi creşterea investiţiilor. Însă nu este singura ţintă pe care o avem în relaţia economică cu China sau în palierul economic al parteneriatului strategic.

AGERPRES: Ce alte priorităţi mai avem?

Doru Costea: Altă prioritate este creşterea, în continuare, a exporturilor către China.

AGERPRES: Avem un uriaş deficit comercial…

Doru Costea: Deficitul este o trăsătură extrem de des întâlnită în relaţiile comerciale ale Chinei cu partenerii săi. În momentul de faţă, asta însemnând cam de pe la începutul anului şi cu oarecare semnale şi de anul trecut, cifrele ne arată că decalajul dintre importuri şi exporturi – deficitul comercial – este în scădere. E mai mică scăderea decât am vrea, dar este scădere. E un proces care a început. O să fie complicat…

AGERPRES: Care sunt produsele româneşti de care sunt interesaţi chinezii şi care ar fi domeniile în care ar avea facilităţi investitorii români în China?

Doru Costea: Ok, sunt două lucruri. În primul rând, produsele româneşti care ar putea să intre în piaţa chineză: orice produs românesc de calitate superioară poate să intre pe piaţa chineză, dar noi nu putem să producem orice şi atunci trebuie să vedem dacă putem să ne specializăm pe nişe de produse. Există în momentul de faţă o categorie de multe ori trecută cu vederea şi care este reprezentată de utilaje, de maşini sau echipamente din domeniul energetic şi care reprezintă o pondere destul de mare în exporturile noastre şi care este în creştere.

Un domeniu pe care îl vom deschide, cred, în cursul anului viitor, pentru că anul acesta în lunile viitoare vom încheia procedurile legislative care vor permite operaţiunile respective, este domeniul produselor agroalimentare.

Reluarea exportului de produse agroalimentare către China este una din ţintele noastre, în condiţiile în care regimul de securitate alimentară a Chinei este extrem de rigid şi extrem de sever şi, dacă stăm să ne gândim puţin, că vorbim de produse care ajung pe o piaţă de un miliard şi ceva de consumatori e de înţeles. Vă amintesc doar povestea laptelui praf şi a situaţiei care este în Noua Zeelandă. Dar noi suntem în postura în care vom semna documentele care consfinţesc certificarea producătorilor şi exportatorilor români pentru a pătrunde pe piaţa chineză, ceea ce înseamnă că partenerii chinezi au fost în ţară, au văzut, s-au convins, totul e în regulă, documentele sunt parafate, urmează să fie semnate, după care intrăm în alte proceduri. Durează cam un an, poate mai mult, este un subiect de discuţie între noi şi partea chineză şi între Uniunea Europeană şi partea chineză. Severitatea şi detalierea condiţiilor de export uneori ridică probleme, dar e un domeniu care, dacă îmi permiteţi, ‘e cât China’. Numai să avem atâtea produse câte am putea să exportăm în China!

AGERPRES: Şi în ceea ce priveşte oportunităţile de investiţii ale românilor în China?

Doru Costea: China este în momentul de faţă într-un moment de reechilibrare a modelului de dezvoltare, ceea ce înseamnă că zonele superdezvoltate de pe coasta de est, la Shenzhen, care în secolul al XXI-lea, spre sfârşit, trebuie să fie echilibrate de ridicarea nivelului de dezvoltare a centrului şi a vestului Chinei, care este mai întârziat. Există un plan strategic de dezvoltare a nord-vestului Chinei, adoptat şi pus în aplicare în momentul de faţă. Şi aici, numai ce nu vrei să faci nu faci, dar trebuie să poţi, trebuie să ai cu ce, trebuie să ai cu cine. O investiţie în China este o activitate de lungă durată. În acelaşi timp, uitându-ne, în general, investiţiile româneşti în străinătate sunt mai degrabă reduse, sunt mici, probabil că sunt încă la început. Personal, am o rezervă în a califica acest lucru ca fiind negativ. Dacă, în loc să meargă investiţiile româneşti în străinătate, se îndreaptă către piaţa românească, atunci e ok. Dacă nu se îndreaptă nicăieri, atunci e o problemă.

În momentul acesta, investitorii cei mai mari din China sunt ţările dezvoltate, inclusiv partenerii europeni, Germania printre ei, Marea Britanie, Italia, Franţa. Aşadar, noi, dacă vrem să ne îndreptăm către o investiţie în China, ar trebui să alegem un domeniu în care să fim competitivi. Dintre programele de dezvoltare a Chinei, dezvoltarea urbanistică este o prioritate zero. Cred că am putea să ne gândim aici la experienţe chiar mici de dezvoltare a urbanismului la noi, tratarea apelor uzate, reţele de alimentare. Personal, ştiu că există exemple de oraş, care, la dimensiunea Chinei, ar însemna trei străzi dintr-un oraş, dar asta nu înseamnă că exemplul nu poate fi multiplicat. Direcţia în care acţionăm, ca ambasadă, este de identificare a acelor exemple pozitive şi de a încerca să le popularizăm în China, urmând ca, după aceea, să se găsească şi partenerii care să o facă. Know-how-ul poate să fie al nostru, resursele pot fi chineze. Cred că resursele noastre încă nu ne permit să mergem încolo. Cred că mai trebuie să aşteptăm puţin sau să acumulăm.

Urbanism, dezvoltarea agriculturii, gestionarea resurselor de apă – domenii de sensibilitate şi de interes special pentru China, unde acceptă pe oricine poate să le fie util. Noi trebuie să facem cunoscut ceea ce ştim noi să facem.

AGERPRES: Există şi facilităţi care ar putea fi acordate investitorilor români interesaţi de China?

Doru Costea: Există diverse măsuri care sunt luate în vedere din punct de vedere al accesului, al vizelor, al unor formalităţi locale. Din punctul nostru de vedere, sprijinul de care vorbim cred că poate să fie discutat de la caz la caz. De exemplu, după cunoştinţele mele, resursele şi modalităţile de acţiune prin care poate să opereze Eximbank România în promovarea inclusiv a comerţului sunt subutilizate. Aici nu pot să vorbesc în numele Eximbank sau în numele comunităţii de afaceri din România. Constat acest lucru. De ce sunt aşa, ar fi bine să examineze cei care sunt chemaţi să acţioneze.

AGERPRES: Redeschiderea liniei aeriene Bucureşti-Beijing n-ar fi un semnal pozitiv pentru investitori?

Doru Costea: Ba da, este un subiect pe care îl abordăm constant cu partenerii chinezi. Aici avem o situaţie similară cu banca şi investiţiile, în sensul că, da, dar trebuie să facem pe baze comerciale, ceea ce este de înţeles. Nimeni nu face operaţiuni de caritate. Or, pentru asta, trebuie să avem un flux anume de călători şi noi spunem că vrem să asigurăm fluxul, dar n-avem cursă. Să asigurăm cursa şi o să avem şi fluxul! Cred că avem oarece şanse în virtutea dezvoltării investiţiilor şi a consolidării cooperării. Atunci fluxul de oameni de afaceri va creşte, în primul rând. În măsura în care vom putea promova dezvoltarea turismului pe programe dedicate turiştilor chinezi va fi un argument suplimentar. Zilele trecute a fost un grup de aproape 90 de turişti care au venit la noi, după viză, dar care plecau prin altă parte. În ceea ce priveşte turiştii români în China, încă nu sunt atât de mulţi. Numărul va creşte. Este un argument, dar trebuie să găsim o companie românească şi una chineză. Nu cu multă cu vreme în urmă s-a închis o linie directă între o capitală din apropiere şi Beijing. S-a deschis alta, în altă capitală. Încă nu ştiu cum funcţionează linia Beijing – Varşovia, că despre aceasta e vorba. Cred că vom putea să vorbim mai serios despre posibilitatea reînfiinţării liniei în măsura în care abordarea acestui proiect va fi cuprinzătoare. Nu e vorba numai de avion şi de cost, e vorba de ce fac pasagerii care vin cu el mai departe: din aeroport, dacă vor să se ducă în turism din aeroport, dacă vor să se ducă altundeva, deci sunt multe aspecte pe care trebuie să le clarificăm şi cred că, pe măsură ce relaţia bilaterală se va activa şi în palierul contactelor între persoane, va creşte şi argumentul pentru înfiinţarea liniei.

AGERPRES: S-a vorbit despre posibile investiţii chineze la centrala de la Cernavodă şi s-a pus problema dacă tehnologiile chineze sunt sau nu potrivite…

Doru Costea: Cred că aceste discuţii nu au în vedere tehnologia nucleară, ci se referă la alte aspecte ale proiectului despre care e vorba. O centrală nucleară are mai multe decât aparatura nucleară. Tehnologia de la Cernavodă este cea existentă – CANDU. Noi nu schimbăm tehnologia. Ideea este ca eventuala contribuţie chineză să aibă loc în altă parte, nu în tehnologia nucleară propriu-zisă, ci în ceea ce se întâmplă în jurul tehnologiei nucleare. Asta nu înseamnă că partea chineză nu are tehnologia proprie nucleară. O are, fără îndoială, dar, după câte spun experţii, nu combini tehnologii diferite în cadrul aceluiaşi obiectiv nuclear.

AGERPRES: În ultimii ani, China se afirmă ca un jucător tot mai important pe harta geopolitică a lumii. Care credeţi că trebuie să fie poziţia UE, în general, şi a României, în special, faţă de Beijing, astfel încât ţara noastră să obţină cât mai multe avantaje politico-strategice, economice?

Doru Costea: În momentul de faţă între UE şi China există un parteneriat strategic, care anul acesta împlineşte zece ani şi care se desfăşoară sub forma unor mecanisme de dialog elaborate, foarte bine stabilite, foarte bine identificate. Sunt în jur de 60 de mecanisme de acest fel. Către sfârşitul anului, posibil în luna noiembrie, este programat un alt summit China – UE, care va avea loc la Beijing. Summitul anterior a avut loc la Bruxelles, alternează. Este intenţia UE, deci şi a României, ca parte a UE, ca acest summit să marcheze intrarea într-o nouă etapă, având în vedere similitudini între programele de dezvoltare UE 2020 şi programele strategice de dezvoltare a Chinei. Există câteva domenii de cooperare, cum este platforma urbanizării. În 2012, în ianuarie, China a trecut pragul de jumătate în ceea ce priveşte populaţia urbană – 51% din populaţia Chinei locuieşte în oraşe, experienţa europeană în domeniu este extrem de utilă; platforma apei, lansată în timpul preşedinţiei daneze, este un alt domeniu de interes maxim pentru China.

Aţi remarcat că, enumerând posibilităţi de cooperare între România şi China, am menţionat urbanismul şi gestionarea resurselor de apă şi am făcut-o în cunoştinţă de cauză. În primul rând, nu suntem fruntaşii pe ramură, dar avem propria noastră experienţă utilă. În acelaşi timp, ea se înscrie şi în proiectul de cooperare de ansamblu între UE şi China, aşadar are mai multe şanse să se concretizeze. Poziţia pe care ar trebuie să o aibă UE, respectiv România, faţă de China, ca actor global, a făcut subiectul unei discuţii, a unei analize detaliate în cadrul UE, ajungându-se la concluzia că este imperativă dezvoltarea dialogului, intensificarea lui, abordarea subiectelor într-o manieră constructivă şi nu confruntaţională. Iar, de partea chineză există abordarea pe care preşedintele Xi Jinping o numeşte „win-win cooperation” – o cooperare în avantaj reciproc am spune în limbaj mai familiar. Cred că, în perioada care vine, dialogul dintre UE şi China se va intensifica şi, în măsura în care soluţiile pe care le vor aplica la problemele cu care se confruntă vor pleca de la abordarea aceasta, de a fi reciproc avantajoase şi nu impuse uneia sau alteia dintre părţi, avem şansele să câştige toată lumea.