Cine a inventat săpunul și cum au început oamenii să se spele. Săpunul este un accesoriu nelipsit din viețile noastre acum însă câți dintre noi știu cum a apărut acesta și cine l-a inventat?

În urmă cu 5.000 de ani, sumerienii fierbeau cenușă cu grăsimi animale sau vegetale și obțineau o pastă pe care o foloseau la curățat. Totodată, rețete similare de săpun fabricat din săruri alcaline amestecate cu uleiuri au fost descoperite pe papirusuri egiptene datând chiar și din perioada Regatului Nou.

O poveste veche, potrivit incredibila.ro este cea conform căreia femeile care locuiau lângă Muntele Sapo au descoperit săpunul atunci când ploaia a căzut peste o combinație de cenușă de lemn și grăsime animală, pe solul din apropierea Râului Tibru, unde spălau rufele.

Deși Biserica descuraja îmbăiatul, acesta fiind și principalul motiv pentru care ciuma bubonică s-a răspândit, au fost și persoane cărora săpunul le-a plăcut destul de mult.

Spre exemplu, cruciaților le-a fost pe plac săpunul și au adus înapoi în Europa rețeta săpunului de Alep, care conținea și ulei de măsline.

Drept rezultat, fabricarea săpunului a înflorit în Spania în secolele XI și XII. Aici, musulmanii spanioli fabricau săpun de Castilia. De asemenea, săpunul fabricat din cenușă de lemn era produs în câteva orașe mari din Anglia în secolul XIII.

În jurul anului 1400, francezii fabricau săpun de Marsilia amestecând apă de mare, cenușă și ulei de măsline. Însă, până în secolul XVIII, săpunul nu a fost larg folosit.

Era prea scump pentru oamenii obișnuiți și cele mai multe tipuri de săpun aveau o aromă neplăcută. Din fericire, odată cu revoluția industrială, au apărut metode noi de producere a săpunului.

De asemenea, odată cu importarea unor ingrediente exotice și frumos mirositoare – cum ar fi uleiurile de palmier și de nucă de cocos – din Africa și Asia, săpunul a devenit un bun mult mai atrăgător.

După ce Florence Nightingale a introdus igiena în spitalele de campanie britanice, la sfârșitul lui 1854, numărul deceselor a scăzut. Americanii au observat acest aspect și au instituit reforme de igienă în rândul soldaților în timpul Războiului Civil (1861 – 1865).

După ce s-au obișnuit să folosească săpunul cu regularitate, soldații au dus cu ei acasă acest obicei. Creșterea uzului de săpun a coincis și cu dezvoltarea marketingului de masă.

Unul dintre primii giganți care au fabricat săpun la scară largă, Procter & Gamble, și-a dat seama cât de important era să creeze o marcă și să facă reclamă produsului pe toate canalele posibile.

Conform Cleaning Institute, la începutul secolului XX, compania cheltuia peste 400.000 de dolari pe an pentru publicitate, sumă echivalentă cu 10 milioane de dolari în ziua de azi.

Banii au fost cheltuiți cu folos, iar în 1930 cererea pentru săpunul „P & G” era atât de mare, încât produsul era fabricat în cazane înalte cât o clădire cu trei etaje.