Telefonul a fost inventat de americanul de origine scoțiană Alexander  Graham Bell (3 martie 1847 – 22 august 1922). Acesta a brevetat în anul 1876 a brevetat pentru prima dată în istorie un dispozitiv capabil să emită și să recepționeze cuvintele rostite. În transmițător undele sonore loveau o diafragmă flexibilă de care era atașat un magnet permanent.

Bell a avut norocul să îl descopere şi să îl inspire pe Thomas Watson, un tânăr mecanic reparator şi creator de modele, care l‑a asistat cu entuziasm în proiectarea unui aparat pentru transmiterea sunetului prin intermediul electricităţii. Lungile lor sesiuni nocturne au început să producă rezultate palpabile. Taţii lui George Sanders şi Mabel Hubbard, doi studenţi surzi pe care i‑a ajutat, au fost suficient de impresionaţi de tânărul profesor încât să îl sprijine financiar în demersul său ştiinţific.

Primul apel telefonic a fost realizat de Bell dintr-o cameră, într-o încăpere alăturată, unde era colaboratorul său, Thomas Watson. Prima frază rostită la telefon a rămas celebră: „Domnule Watson, vino aici; vreau să te văd!”.

Predecesorii lui Bell

Invenția lui Bell nu a apărut din senin. În 1861, germanul Johann Philipp Reis a descoperit un „aparat de vorbit la distanță” care funcționa. Doar că profesorul Reis s-a mulțumit  acesta, fără să urmărească perfecționarea lui. Apoi, Elisha Gray și Antonio Meucci au experimentat în Statele Unite transmiterea sonoră prin cabluri electrice.

Bell a venit după aceștia cu perfecționarea „telegrafului harmonic”. Aceste experimentări ale lui au folosit mai târziu la înregistrarea sonoră. Construiește „fonoautograful” care înregistrează tonul pe un cilindru înnegrit cu funingine.

Bell descoperă întâmplător transmiterea tonului, cu toate că nu reușește din nou să-l reproducă. La 14 februarie 1876 i se acordă patentul pentru descrierea fenomenului, cu solicitarea de a trimite un aparat care funcționează. Alexander Graham Bell a experimentat cu aparatul inventat de profesorul german Reis.

Reis, Gray și Bell

Reis a și denumit aparatul inventat „Telephon” și este inventatorul inițial al aparatului de telefon construit în Germania deja în octombrie 1861. Bell a depus pe data de 14 februarie 1876 cererea de patent în America. După patentul acordat greșit lui Bell aparatul lui nu putea sa funcționeze niciodată. Un fapt care a dus la mari controverse.

Acordarea falsă a patentului lui Graham Bell are loc cu câteva ore înaintea lui Elisha Gray. Gray a realizat perfecționarea aparatului construit de profesorul de fizică Reis și a prezentat spre deosebire de Bell un aparat în stare de funcționare. Bell a prezentat și el un aparat în stare de funcționare mult mai târziu după acordarea oficială a patentului, dar acest aparat nu era construit după patentul acordat inițial lui Bell. Aparatul lui Bell construit după patentul depus inițial nu putea să funcționeze. Deci și acordarea patentului și denumirea de inventator al telefonului este greșită. După această realizare (descoperire este un termen fals) Bell ajunge împreună cu Thomas Sanders și Gardiner G. Hubbard proprietarul „Bell Telephone Company”

Cine a fost, de fapt, Bell

Cercetările lui Bell nu s-au rezumat doar la telefon. Acesta a mai făcut și cercetări în aeronautică, a inventat un detector de metale și a mai realizat diverse cercetări în genetică, dar și acustică, pentru că mama și sora sa erau surde. La doar 12 ani a realizat o inovație pentru tatăl prietenului său cel mai bun. Acesta se plângea că este anevoios procesul de decorticare a grâului, așa că Bell a realizat o mașinărie cu perii și palete pentru a simplifica totul. Tot de mic s-a apucat să studieze singur pianul. Apoi a descoperit că este ventriloc, iar pe urmă a învățat limbajul semnelor, atunci când mama sa a început să își piardă auzul.