„E adevărat că băncile au sărit calul în multe cazuri“, admite Nicolae Cinteză, „dar ce se întâmplă acum ne pune în faţa unui risc major“, spune bancherul pe un ton alertat, oarecum impropriu oficialilor Băncii Naţionale, care de regulă vorbesc ca şi cum ar avea calmul şi optimismul în fişa postului. Cunoscut şi temut de toţi bancherii – numai în ultimul an şi jumătate a demis patru şefi de bancă –, Cinteză este paznicul celor 42 de bănci din România. Are dreptul să propună amenzi, să schimbe bancheri şi să ceară bani acţionarilor. Deşi lucrează în BNR de peste 30 de ani şi deţine poziţia de şef al supravegherii încă din 1999, Cinteză nu a mai trecut printr‑un moment la fel de complex ca cel pe care îl traveresează acum. După şocul căderii Lehman Brothers din 2008, valul de insolvenţe din 2009 şi criza din Grecia din 2010, sistemul bancar românesc este ameninţat acum de un inamic cu totul nou şi neobişnuit: propriii clienţi. Dacă Ordonanţa de Urgenţă 50/2010, intrată în vigoare la 21 iunie a.c., va trece luna aceasta de Parlament, sistemul bancar se va afla în faţa unui risc de tip nou.
Este un moment greu la BNR. În timpul interviului cu MONEY EXPRESS Cinteză este frecvent întrerupt de telefoane de la şefii de bănci, de e‑mailuri cu ştiri şi comentarii legate de unul şi acelaşi subiect: OUG 50/2010, o lege care a pus pe jar întregul sistem bancar. „Ce e mai rău abia urmează să vină“, începe, categoric, unul din rarele sale interviuri Nicolae Cinteză.
UNIŢI ÎMPOTRIVA BĂNCILOR. De câteva săptămâni Internetul este plin de mesaje antibănci. „Alăturaţi‑vă grupului, împreună vom învinge“, sună unul din sutele de apeluri mobilizatoare postate pe Internet care îndeamnă la solidaritate împotriva băncilor. Încurajaţi de noua legislaţie (OUG 50/2010), care le dă şanse de aproape 100% într‑o eventuală acţiune în instanţă împotriva băncilor, mii de plătitori de rate din toate colţurile ţării intră în legătură unii cu alţii prin Internet, organizează întâlniri secrete şi discută cu avocaţi pentru a le pregăti bancherilor o lovitură de proporţii: procesele colective. Declanşat de clienţii Volksbank din Timişoara, trendul înfiinţării de astfel de grupuri pe site‑ul Yahoo! a început să se răspândească rapid.
„Fenomenul a început să capete asemenea conotaţii încât devine îngrijorător“, spune şeful supravegherii din BNR. Cert este că, din felul în care este redactată acum, legea le dă câştig de cauză miilor de clienţi nemulţumiţi şi nicidecum bancherilor. Contactaţi de MONEY EXPRESS, o parte din şefii de bănci vizate de aceste grupuri au spus doar că vor aplica legea, deşi nu sunt de acord cu forma în care a intrat în vigoare.
ABUZURI ŞI PROFITURI. Pe de altă parte, Nicolae Cinteză este de acord cu necesitatea eliminării practicilor abuzive şi netransparente ale bancherilor din România. „În ultimul an şi jumătate, am cerut să fie schimbaţi patru conducători de bănci din România. La trei dintre ei, motivele erau clar de practică inadecvată în domeniul comisioanelor şi în relaţia cu clienţii“, spune şeful supravegherii bancare. Nu mai este un secret că în vremurile de boom economic, adică până în 2008, băncile introduceau în contractele de credit tot felul de comisioane care nu‑şi aveau rostul iar dobânzile erau calculate potrivit unor formule obscure. Nu întâmplător în 2008 sistemul bancar a avut cea mai ridicată rată de rentabilitate a capitalului din Europa. Totuşi, Cinteză spune că numai 12% din profiturile uriaşe ale băncilor din ultimii zece ani au fost distribuite sub formă de dividende acţionarilor străini, restul fiind reinvestite în România.
Pe de altă parte, nu mai este un secret că în vremurile de criză clienţii bun platnici au trebuit să plătească parţial pentru creditele neperformate ale băncilor. Ei fie s‑au trezit cu dobânzile majorate, fie cu dobânzile menţinute la nivelul de dinainte de criză, în condiţiile în care dobânzile erau la niveluri minime peste tot în lume. „Băncile nu au fost fete mari“, spune acum Cinteză. Dincolo de ce s‑a întâmplat înainte de criză, Cinteză vrea să tragă un semnal de alarmă că noua legislaţie în domeniul creditelor clarifică lucrurile într‑un domeniu şi le încurcă în altul. „Bancherii sunt complet zăpăciţi şi bulversaţi. Dacă aţi şti ce telefoane primesc…“, continuă el.
RĂZBOIUL MARJELOR. Iniţial, OUG 50/2010 nu trebuia să fie decât un act normativ care să armonizeze legislaţia locală cu cea europeană – mai precis cu directiva 48/2008 – cu scopul de a crea o mai mare transparenţă în relaţia dintre clienţi şi bănci. Toate controversele au apărut în momentul în care Autoritatea Naţională pentru Protecţia Consumatorilor (ANPC), cea care a redactat legea, a decis să aplice prevederile directivei şi creditelor în derulare, nu doar celor noi. „Dacă am fi aplicat ordonanţa doar pentru creditele noi, ar fi fost o lege care nu avea nici un efect pentru că, după cum ştim, creditarea e aproape oprită în România“, spune Constantin Cerbulescu, preşedintele ANPC, într‑un interviu cu MONEY EXPRESS.
Prin urmare, până la 20 septembrie, adică până săptămâna viitoare, băncile din România trebuie să modifice circa opt milioane de contracte de credit. Pe lângă faptul că modificarea a milioane de contracte implică o serie de costuri suplimentare pentru bănci, acestea vor trebui să schimbe formula de calcul al dobânzilor şi implicit, în unele cazuri, şi nivelul dobânzilor percepute de la clienţi. Acesta este de fapt motivul numărul unu de panică atât pentru bancheri, cât şi pentru BNR: noua lege ar putea duce la o diminuare importantă a veniturilor încasate de bănci. Nicolae Cinteză spune că este de acord cu prevederile ordonanţei, cu o singură excepţie: intervenţia asupra dobânzilor. „Veniturile băncii se modifică dintr‑o dată, aceasta este problema pe care o ridicăm. (…) Să modifici prin lege nişte dobânzi în contracte este o măsură administrativă care distorsionează concurenţa. Numai înainte de ’89 stabilea Răposatu’ cursul prin decret“, afirmă Cinteză, adăugând că îi e greu să găsească explicaţii atunci când discută cu omologii lui din străinătate. Oficialul BNR mai spune că ordonanţa introduce şi aspecte de protecţie socială – băncile sunt obligate să trateze diferenţiat persoanele care sunt divorţate, bolnave sau cele cărora le scade venitul cu mai mult de 15%. „Eu mă încadrez la două din aceste condiţii – sunt divorţat şi mi‑a scăzut venitul cu 25%. Vreau să plătesc mai puţin la energie, să iau mobilă mai ieftină şi să cumpăr mezelurile mai ieftin“, spune ironic Cinteză.
FRICA DE TRIBUNAL. Cum afectează efectiv noua lege veniturile băncilor? Până acum, unele bănci din România obişnuiau să calculeze dobânzile la creditele acordate în funcţie de un „indice intern al băncii“, de regulă netransparent, la care adăugau o marjă fixă. Băncile în cauză sunt obligate acum să înlocuiască acei indici interni cu o serie de indici de referinţă oficiali cum ar fi ROBOR, EURIBOR, LIBOR. Prin urmare, dacă marja fixă rămâne constantă, aşa cum stipulează legea, iar indicele intern, de regulă mai mare, este înlocuit cu cel public – aflat acum la minim istoric –, dobânzile plătite de populaţie la băncile care au avut astfel de practici pot scădea şi la jumătate. Lucrurile s‑au complicat şi mai mult după ce ANPC a venit cu o serie de precizări care au creat şi mai multă confuzie. Iniţial, ANPC a transmis în scris bancherilor că pot să păstreze dobânzile valabile la data intrării în vigoare a legii. Ulterior, Constantin Cerbulescu a declarat în mass‑media că băncile pot face acest lucru, dar numai cu acordul clientului. În cazul în care clientul nu ajunge la o înţelegere cu banca, soluţia este instanţa, a afirmat acesta. „Ce client va fi de acord să plătească mai mult când, conform ordonanţei, are posibilitatea să plătească mai puţin“, întreabă retoric Cinteză, anticipând un val de procese. „Eu am rămas surprins că ANPC îi îndeamnă pe clienţi să meargă la tribunal. Este exact ceea ce ne aşteaptă acum, un val de procese“, mai spune Cinteză. Cert este că numărul dosarelor împotriva băncilor ar putea ajunge rapid de ordinul zecilor de mii.
Citeşte articolul integral în Money Express.