„Entităţile critice europene sunt mai interconectate şi mai interdependente, ceea ce le face mai puternice şi mai eficiente, dar şi mai vulnerabile în cazul unui incident. Războiul de agresiune purtat de Rusia împotriva Ucrainei a generat noi riscuri, în special de atacuri fizice şi cibernetice, care pot surveni adesea împreună sub forma unor ameninţări hibride. Sabotarea gazoductelor Nord Stream şi alte incidente recente au evidenţiat faptul că rezilienţa infrastructurii critice a UE este ameninţată. Este necesar să se întreprindă urgent acţiuni pentru a consolida capacitatea UE de a-şi proteja infrastructura critică în faţa atacurilor, atât pe teritoriul Uniunii, cât şi în vecinătatea sa directă”, arată comunicatul de presă al Comisiei Europene.
Ca parte esenţială a obiectivului UE de a construi o uniune a securităţii, Comisia a propus deja în 2020 norme actualizate pentru a spori rezilienţa entităţilor critice. Graţie Directivei privind rezilienţa infrastructurilor critice (Directiva REC) şi Directivei revizuite privind securitatea reţelelor şi a sistemelor informatice (Directiva NIS 2), care au fost recent adoptate, UE va dispune în curând de un cadru legislativ actualizat şi cuprinzător pentru a consolida rezilienţa infrastructurii sale critice din punctul de vedere al securităţii fizice şi cibernetice. Însă, având în vedere evoluţia rapidă a peisajului ameninţărilor, trebuie accelerată aplicarea noilor norme.
Propunerea de recomandare vizează intensificarea la maximum şi accelerarea activităţii de protejare a infrastructurii critice în trei domenii prioritare: pregătire, răspuns şi cooperare internaţională. În acest scop, ea prevede acordarea unui sprijin mai puternic din partea Comisiei şi asumarea de către aceasta a unui rol mai proeminent pentru a îmbunătăţi gradul de pregătire şi răspunsul în faţa ameninţărilor actuale, precum şi consolidarea cooperării între statele membre şi cu ţările terţe învecinate. Din această perspectivă, ar trebui să fie avute în vedere cu prioritate sectoarele-cheie ale energiei, infrastructurii digitale, transporturilor şi spaţiului.
UE are un rol deosebit de important în ceea ce priveşte infrastructura transfrontalieră sau care este utilizată pentru furnizarea de servicii transfrontaliere şi care afectează, aşadar, interesele mai multor state membre. Identificarea clară a acestor infrastructuri şi a entităţilor care le operează şi asumarea unor angajamente colective de a le proteja sunt în interesul tuturor statelor membre.
Comisia încurajează statele membre să efectueze teste de rezistenţă care să vizeze entităţile ce operează infrastructuri critice, pe baza unui set comun de principii elaborat la nivelul Uniunii, mai indică sursa citată.
Organizarea acestor teste de rezistenţă va fi completată prin elaborarea unui Plan privind incidentele şi crizele care vizează securitatea infrastructurii critice. Acesta va descrie şi va stabili obiectivele şi modalităţile de cooperare dintre statele membre şi instituţiile, organele, oficiile şi agenţiile UE în vederea oferirii unui răspuns la incidentele care vizează infrastructura critică, în special în cazul în care acestea antrenează perturbări semnificative ale furnizării de servicii esenţiale pentru piaţa internă. Planul va fi elaborat de Comisie în cooperare cu ÎR/VP, în consultare cu statele membre şi cu sprijinul agenţiilor relevante şi va utiliza mecanismele UE existente pentru coordonarea în situaţii de urgenţă şi de criză (IPCR) pentru a asigura coordonarea răspunsului.
Propunerea de recomandare vizează consolidarea capacităţii de alertă timpurie şi de răspuns la eventuale perturbări ale infrastructurii critice prin intermediul mecanismului de protecţie civilă al Uniunii. Comisia va revizui periodic caracterul adecvat şi gradul de pregătire al capacităţii de răspuns existente şi va organiza teste de cooperare transsectorială la nivelul UE.
Propunerea de recomandare argumentează, de asemenea, în favoarea consolidării cooperării cu partenerii-cheie şi cu ţările învecinate în ceea ce priveşte rezilienţa infrastructurii critice. Comisia şi Înaltul Reprezentant vor consolida coordonarea cu NATO prin intermediul dialogului structurat UE-NATO privind rezilienţa şi vor institui un grup operativ în acest scop.
În vara anului 2022, colegiuitorii au ajuns la un acord politic cu privire la aprofundarea cadrului legislativ al UE în vederea consolidării rezilienţei entităţilor care operează infrastructuri critice. S-a ajuns la un acord cu privire la Directiva privind rezilienţa infrastructurilor critice (Directiva REC) şi Directiva revizuită privind securitatea reţelelor şi a sistemelor informatice (Directiva NIS 2).
Este preconizat că noua legislaţie va intra în vigoare la sfârşitul anului 2022 sau la începutul anului 2023, iar transpunerea şi aplicarea sa ar trebui să constituie o prioritate pentru statele membre. Directiva REC propune un nou cadru de cooperare, precum şi obligaţii pentru statele membre şi entităţile critice, menite să consolideze rezilienţa fizică necibernetică. În prezent sunt vizate unsprezece sectoare: energia, transporturile, infrastructura digitală, serviciile bancare, infrastructura pieţei financiare, sănătatea, apa potabilă, apa reziduală, administraţia publică, spaţiul şi alimentele. Directiva NIS 2 va asigura o acoperire sectorială largă a obligaţiilor în materie de securitate cibernetică. Aceasta va prevedea o nouă cerinţă ca statele membre să includă, după caz, cablurile submarine în strategiile lor de securitate cibernetică.
În urma actelor de sabotaj împotriva gazoductelor Nord Stream, la 5 octombrie 2022, preşedinta von der Leyen a prezentat un plan în 5 puncte pentru o infrastructură critică rezilientă. Elementele-cheie ale acestuia sunt: îmbunătăţirea gradului de pregătire; colaborarea cu statele membre în vederea realizării unor teste de rezistenţă a infrastructurii lor critice, începând cu sectorul energetic şi continuând apoi cu alte sectoare cu risc ridicat; consolidarea în special a capacităţii de răspuns prin intermediul mecanismului de protecţie civilă al Uniunii; o bună utilizare a capacităţii satelitare pentru a detecta ameninţările potenţiale şi consolidarea cooperării cu NATO şi cu partenerii-cheie în ceea ce priveşte rezilienţa infrastructurii critice.
