Compania românească ale cărei produse erau secret de stat. Era singura din Europa de Est

Cei care merg să îşi facă cumpărăturile în Obor nu au cum să nu remarce pe cealaltă parte a pieţei ruinele uzinei de pompe nucleare Aversa.

 

Povestea Aversa începe cu un industriaş sas, care deschide în 1882, un atelier de forjă şi o turnătorie. În Al Doilea Război Mondial, devine fabrică de armament. Din atelierele de la Obor ies ţevi şi roţi de tun, piese pentru mitraliere şi corpuri de bombe.“În ’64, s-a făcut reorganizarea şi s-a numit fabrica de pompe: uzina de pompe Aversa”, îşi aminteşte Gheorghe Matei, fost director general după ’90.La început, Aversa, făcea pompe care aduceau apa din Dunăre în sistemele de irigaţii din Bărăgan.„În anii ’69, a luat un avânt mare. S-a făcut o staţie pentru aer comprimat, s-a făcut fabrică de oxigen, s-a făcut o secţie mare, frumoasă de sculărie, s-a făcut secţie nouă pentru modelărie, s-a făcut turnătorie nouă”, spune Ion Chiţu, angajat în 1968 şi lider sindical mai târziu.„Era o cerere enormă, nu puteam să îi facem faţă. Începuse programul de energetică clasică: Turceni, Rovinari, Anina, Drobeta. Începuse programul de chimie şi petrochimie. Am continuat, după aceea, cu energetica nucleară”, face Gheorghe Matei socoteala primelor mari comenzi de pompe industriale.

 

Omul de afaceri canadian Michael Topolinski, cunoscut pentru achiziția terenurilor mai multor fabrici din București, spune că din cauza corupţiei din interiorul Autorităţii pentru Administrarea Activelor Statului (AAAS) a fost nevoit să închidă fabrica Aversa şi nu poate construi în locul uzinei un complex cu locuinţe de 400 mil. euro.

 

Articolul integral pe CAPITAL.

 

 

 

 

Ultimele Articole

Articole similare

Parteneri

Loading RSS Feed