Consiliul Fiscal apreciază, pe baza execuţiei bugetare din primele patru luni ale anului, că ţinta de deficit bugetar pentru anul 2021 este fezabilă, fiind posibile chiar evoluţii mai favorabile decât cele avute în vedere în construcţia proiectului de buget. Consiliul Fiscal consideră totodată că acest an reprezintă o provocare importantă pentru România deoarece constituie startul unui proces amplu de consolidare fiscal-bugetară. Anii ce vin rămân foarte complicaţi, arată CF, care apreciază că pandemia nu este definitiv învinsă.
„CF apreciază, pe baza execuţiei bugetare din primele 4 luni ale anului, că ţinta de deficit bugetar pentru anul 2021 este fezabilă, fiind posibile chiar evoluţii mai favorabile decât cele avute în vedere în construcţia proiectului de buget. Acest fapt este atribuibil evoluţiei mai favorabile comparativ cu proiecţiile iniţiale a veniturilor bugetare, având drept surse principale revenirea economică mai rapidă faţă de aşteptări şi evaluarea conservatoare a veniturilor bugetare de către Ministerul Finanţelor care, în proiectul de buget, a luat în considerare o recuperare limitată a sumelor amânate la plată în anul 2020 de către agenţii economici, evoluţiile recente fiind însă favorabile încasărilor bugetare. Pe de altă parte, cheltuielile bugetare aferente execuţiei din primele 4 luni ale anului 2021 relevă alocări probabil insuficiente la nivelul cheltuielilor de personal, a celor de asistenţă socială, precum şi a celor cu bunuri şi servicii –elemente de natură permanentă. Această din urmă evoluţie ridică semne de întrebare cu privire la capacitatea asigurării unui control strict al cheltuielilorbugetare pentru anul în curs”, arată Consiliul Fiscal în raportul pe 2020.
În condiţiile în care veniturile bugetare în plus faţă de cele proiectate în buget vor fi, probabil, mai ridicate comparativ cu necesarul de alocări suplimentare pentru cheltuieli permanente, CF reia recomandarea din opinia sa cu privire la proiectul de buget ca aceste eventuale evoluţii mai favorabile să se materializeze într-un deficit bugetar mai redus pentru anul 2021, uşurând astfel efortul de consolidare fiscal-bugetară din anii următori.
„Anii ce vin rămân foarte complicaţi. Nu numai că procesul de consolidare fiscală/bugetară în România reclamă o disciplină a paşilor de ajustare, dar şi contextul internaţional, în pofida redresării economice evidente (pentru anul 2021 FMI prognozează o creştere a PIB real de 6% la nivel mondial, respectiv de 6,4% în SUA, iar CE anticipează o creştere economică de 4,2% la nivelul UE, respectiv de 4,3% la nivelul zonei euro), rămâne cu multe incertitudini şi riscuri. Datoriile publice şi private au crescut mult în numeroase ţări (potrivit CE, datoria publică la nivelul UE a crescut de la 79,1% din PIB în 2019 la 92,4% din PIB în 2020, iar cea a statelor din zona euro de la 85,8% din PIB în 2019 la 100% în 2020), există presiuni inflaţioniste puternice (potrivit Prognozei de primăvară a CE, în 2021 se estimează o inflaţie IAPC de 1,9% la nivelul UE, respectiv de1,7% la nivelul zonei euro) care pot influenţa aşteptări inflaţioniste, există tensiuni geopolitice şi riscuri neconvenţionale de genul atacurilor informatice care primejduiesc componentele de bază ale infrastructurii critice a unei ţări”, se menţionează în raport.
Deja pieţele financiare înăspresc condiţiile de acces la finanţare, ceea ce se exprimă în randamentele solicitate la plasament, mai arată Consiliul Fiscal.
„Deşi pandemia nu este definitiv învinsă, ceea ce reclamă programe de sprijin guvernamental în economie şi în sectorul medical, în măsura în care putem încheia anul 2021 cu un deficit inferior celui prognozat, este indicat să se folosească aceste rezerve pentru sprijinirea consolidării bugetare. Incertitudini privind dinamica economică în anii următori vor afecta ajustarea macroeconomică. În consecinţă, cu atât mai acută este nevoia pentru România de a valorifica la maxim fondurile europene incluse în cadrul financiar multianual şi în PNRR. Consolidarea macroeconomică, este de subliniat, nu derivă din PNRR, ci din faptul că nu se poate persista cu deficite bugetare mari care ar invalida orice scenariu de stabilizare a datoriei publice ca pondere în PIB, care ar destabiliza economia şi ar forţa o corecţie dezordonată, cu mari daune economice şi sociale. Nu trebuie omis, cum se face adesea în dezbaterea publică, că România a intrat sub incidenţa PDE înainte de izbucnirea pandemiei. Altfel spus, nu PNRR cere consolidarea bugetară, ci raţiunea economică, care reclamă o reducere a dezechilibrelor (bugetar şi extern) în mod credibil, într-un viitor prefigurabil. Această corecţie ţine cont de impactul pandemiei şi de suspendarea regulilor fiscale în 2021 şi 2022. Fondurile europene şi PNRR ajută la o realizare mai uşoară a corecţiei macroeconomice şi la creşterea robusteţii economiei româneşti”, consideră Consiliul Fiscal.
În opinia emisă în cazul proiectului de buget pe 2021 şi strategiei fiscal-bugetare 2021-2023, Consiliul Fiscal considera că, pentru anul 2021, „riscurile la adresa evoluţiei PIB real sunt echilibrate, însă, pentru restul orizontului de prognoză macroeconomică (2022-2024), aceste riscuri înclină către un scenariu mai puţin favorabil sub raportul dinamicii variabilelor macroeconomice. Traiectoria economică asumată în Strategia fiscal-bugetară necesită, consideră CF, şi elaborarea unor scenarii alternative şi detalierea măsurilor de back-up, precum şi lămurirea neclarităţilor care apar din relaţia creştere economică asumată –bazată pe cererea internă –şi dinamica balanţei externe,precum şi în privinţa determinanţilor accelerării economice asumate”.
Datele statistice noi, apărute între timp, arată că, pentru anul 2021, prognoza economică a Guvernului, de +4,3% în proiectul de buget iniţial şi de 5% în prognoza de primăvară a CNSP, publicată pe 26 aprilie, ar putea reprezenta un prag minim al acesteia, iar un interval credibil pentru această variabilă ar putea cuprinde valori considerabil mai ridicate. Acest fapt poate fi coroborat şi cu o proiecţie prudentă a deflatorului PIB–iniţial acesta era anticipat la 2,8%, iar în prognoza revizuită a CNSP din luna aprilie deflatorul urma să atingă 3,1% pentru acest an, spun reprezentanţii Consiliului Fiscal.
„În aceste condiţii, creşterea PIB nominal pentru 2021 apare ca fiind subestimată, chiar şi în proiecţia Guvernului actualizată (ascendent) din aprilie, ceea ce ar putea conduce, în condiţiile unei dinamici mai alerte a economiei, şi a unei reflectări a acesteia în taxe şi impozite aflată la nivele normale din punct de vedere istoric, la înregistrarea unor venituri fiscale/bugetare mai ridicate.
Odată cu revizuirea datelor pentru 2021, şi în ceea ce priveşte traiectoria economică propusă de CNSP în proiecţia actualizată în aprilie pe intervalul 2022-2024 Consiliul Fiscal consideră că aceasta este plauzibilă, cu menţinerea observaţiilor şi clarificărilor considerate necesare în ceea ce priveşte factorii determinanţi ai acesteia (prin lămurirea inclusiv a coordonatelor asumate în privinţa atragerii fondurilor aferente PNRR) şi, implicit, a corelaţiilor economisire internă –balanţă externă.
După ce anul 2020 a marcat atingerea unui deficit bugetar de 9,7% din PIB (conform metodologiei cash), respectiv de 9,2% din PIB (conform metodologiei ESA 2010), şi ca urmare a efectelor produse de pandemia COVID-19, anul 2021 constituieo provocare importantă pentru România deoarece reprezintă startul unui proces amplu de consolidare fiscal-bugetară care ţinteşte reducerea graduală a deficitului pe parcursul următorilor ani, în condiţiile în care efectele Pandemiei încă sunt resimţite la nivel naţional şi global.
„Poziţia finanţelor publice este complicată de nivelul ridicat al deficitului structural (7,5% din PIB potenţial în anul 2020, potrivit estimării CE, acesta având un nivel înalt încă dinaintea manifestării pandemiei COVID-19) astfel că, deşi execuţia bugetară aferentăanului anterior cuprinde şi unele elemente de tip one-off, cea mai mare parte a deficitului bugetar înregistrat în anul 2020 este de natură structurală şi se va manifesta şi în viitor”, adaugă ei.
Consiliul Fiscal a notat în Opinia sa următoarele aspecte relevante privind construcţia bugetară pentru anul 2021 şi estimările pe termen mediu (2022-2024): Deşi regulile fiscale au fost suspendate în UE în 2020, cu prelungire a derogării şi în 2021, o corecţie macroeconomică este necesară în România pentru a controla deficitele în anii următori. În acest context, diminuarea graduală a deficitului bugetar corespunde unei atitudini raţionale, care permite consolidarea revenirii economiei.
Potrivit proiecţiilor Comisiei Naţionale de Strategie şi Prognoză, PIB real este anticipat să crească semnificativ pe întreg intervalul 2021-2024. Se conturează o dinamică a variabilelor macroeconomice –relevante la nivelul proiecţiei fiscal-bugetare –favorabilă consolidării fiscal-bugetare, cu precădere în intervalul 2022-2024, existând însă o asimetrie între accentul pus pe partea de cheltuieli şi dinamica veniturilor bugetului. Rezultă de aici necesitatea unor scenarii alternative precum şi cea a unor măsuri de tip back-up care să ajute corecţia macroeconomică în situaţia producerii unor evoluţii mai nefavorabile, mai spun ei.
Reducerea deficitului cash în anul 2021 comparativ cu anul anterior este sprijinită semnificativ de sumele preconizate să se încaseze în anul 2021 din obligaţiile bugetare aferente anului 2020 amânate la plată de agenţii economici. Aceasta justifică o reducere importantă a deficitului cash în anul 2021 faţă de anul 2020 –nereprezentând însă o măsură de ajustare structurală –, în timp ce soldul bugetar potrivit ESA 2010 se îmbunătăţeşte semnificativ mai puţin decât cel conform metodologiei cash. Astfel, pasul relativ redus de diminuarea deficitului bugetar în anul 2021, potrivit metodologiei europene, trebuie crescut începând cu anul 2022 în condiţiile în care ecartul faţă de pragulde 3% este mare.
Consiliul Fiscal a apreciat drept fezabilă atingerea ţintei de deficit bugetar în anul 2021, atât potrivit metodologiei cash, cât şi europene. Totodată, în opinia CF, eventuala materializare a unor venituri suplimentare trebuie utilizată pentru reducerea deficitului bugetar, uşurând efortul de consolidare din anii următori.
„Procesul de consolidare fiscal-bugetară trebuie să aibă în vedere o restructurare a cheltuielilor bugetare, însă este absolut necesară creşterea veniturilor fiscale pentru a întări robusteţea bugetului public. Din această perspectivă este de semnalat faptul că, potrivit Strategiei fiscal-bugetare, veniturile bugetare sunt proiectate să rămână la nivelul de 31% din PIB înintervalul 2021-2023”, relevă raportul.
Reducerea deficitului bugetar potrivit metodologiei naţionale în perioada 2022-2024 cu 4,4 pp din PIB (de la 7,2% la 2,9%) este previzionată de Ministerul de Finanţe să se realizeze aproape exclusiv prin intermediul cheltuielilor bugetare.
În opinia CF, o ajustare efectuată numai pe partea de cheltuieli este foarte dificilă şi este improbabil ca reducerea deficitului bugetar pe această cale să fie suficientă.
„Este puţin probabilă realizarea consolidării bugetare în intervalul 2021-2024 în absenţa creşterii semnificative a veniturilor bugetare. Aceasta ar putea proveni din: îmbunătăţirea eficienţei colectării, lărgirea bazei de impozitare, îngustarea excepţiilor care abat în sens negativ taxele plătite de unii contribuabili de la cotele standard, combaterea fermă a evaziunii fiscale şi a concurenţei fiscale neloiale şi optimizarea ratelor de impozitare/taxare. România se află în faţa unei oportunităţi excepţionale, alocărilor de 30,3 miliarde euro din cadrul politicii de coeziune aferente cadrului financiar multianual al UE pe perioada 2021-2027, adăugându-li-se 29,2 miliarde euro (14,3 miliarde euro granturi şi 14,9 miliarde euro sub formă de împrumuturi) prin facilitatea MRR. Atragerea în proporţie cât mai mare a acestor fonduri poate conduce, pe latura stabilizării macroeconomice, la amplificarea contribuţiei factorului investiţional la majorarea PIB potenţial şi real şi la atenuarea impactului contracţionist al corecţiei macroeconomice, iar pe latura economiei reale la implementarea reformelor structurale, susţinând în mod direct şi indirect procesul consolidării fiscale într-o perioadă de constrângeri ale cheltuielilor bugetare cu această destinaţie”, se mai arată în raport.
Economia românească a fost, în anul 2020 – din trimestrul al 2-lea -, într-o contracţie economică determinată de pandemia COVID-19, indusă atât de efectele interne ale crizei sanitare, cât şi de evoluţia economică a principalilor parteneri externi ai României. Şocul economic provocat de pandemie este unul din cele mai semnificative din istoria recentă, acesta având, în plus, particularitatea unui efect foarte rapid asupra indicatorilor economici, dar şi o revenire, în cazul ţării noastre, relativ rapidă a PIB real la nivelul pre-pandemic.
Momentul mai acut al actualei crize a fost depăşit în majoritatea economiilor –atât dezvoltate, cât şi emergente –prin politici fiscale şi monetare care au impulsionat activitatea economică, profund afectată de şocul combinat de cerere şi ofertă determinat de pandemia cauzată, la rândul său, de virusul SARS-CoV-2. În plus, şocurile de cerere şi de ofertă au fost însoţite de o afectare a încrederii atât a consumatorilor, cât şi a firmelor în perspectivele economice combinate cu o transmitere a şocurilor şi, în unele cazuri, o amplificare a acestora pe canalul finanţării.
„Efectul combinat al acestor şocuri rezidă într-un nivel fără precedent al incertitudinii în privinţa perspectivelor economice, chiar dacă în uşoară atenuare în ultimul timp, ceea ce accentuează provocările curente şi viitoare atât la nivelul politicilor fiscale şi monetare, cât şi al politicilor de reformă structurală –economiile post-pandemice putând să reflecte o profundă reaşezare structurală, ce ar fi avut parţial loc oricum, dar întinsă pe un interval de timp mai mare”, se subliniază în raport.
La nivelul economiei mondiale, cea mai recentă prognoză a FMI apreciază că produsul intern brut va înregistra o revenire în 2021, urmând să consemneze o creştere agregată de 6% în termeni reali, totul şi pe fondul atât al unui efect de bază puternic, cât şi al efectului politicilor adoptate. Distribuţia revenirii economice arată profunde disparităţi între diverse ţări şi regiuni, în privinţa vitezei revenirii economice.
Revenirea economică arată că unele ţări au ajuns la nivelul PIB pre-COVID încă din 2020 (China), unele sunt aşteptate să atingă acest nivel în acest an (SUA, iar dintre ţările UE în această situaţie este şi România), iar alte ţări se prognozează că vor recupera decalajul la nivelul PIB abia în 2022 sau în 2023. Viteza recuperării depinde hotărâtor atât de magnitudinea şocului negativ economic determinat de pandemie, cât şi de politicile şi structura economică a ţărilor în cauză. Economiile dezvoltate urmează, conform FMI, să prezinte o creştere a PIB real mai redusă, de doar 5,1% (mai rapid în raport cu ultima prognoză WEO Update din ianuarie 2021), localizată cu precădere la nivelul SUA (+6,4%) şi într-o măsură mai redusă la nivelul zonei euro –cu o creştere prognozată a PIB real, în 2021, de doar 4,4% (şi relativ similar pentru UniuneaEuropeană).
În economiile emergente revenirea este prognozată a fi mai rapidă, cu un progres al PIB de 6,7% în 2021, îndeosebi în ţările emergente şi în dezvoltare din Asia, cu o rată agregată prognozată de creştere a PIB de 8,6%. Pentru anul 2022, prognoza FMI anticipează o încetinire generalizată a avansului PIB real, la 4,4% la nivel global, 3,8% în zona euro şi 3,9% pentru economia UE, simultan cu un reviriment al creşterii economice din economiile emergente şi în curs de dezvoltare din Europa, la 3,9%.
Prognoza de primăvară a CE estimează pentru anul 2021 o creştere a PIB real de 4,2% la nivelul UE27 (de la o contracţie de 6,1% în 2020) şi de 4,3% la nivelul zonei euro (de la o contracţie de 6,6% în anul anterior), iar pentru anul 2022 se prognozează menţinerea ritmului de creştere al PIB real de 4,4% pentru UE27, respectiv, 4,4% pentru zona euro. Faţă de prognoza de iarnă 2021, pentru acest an proiecţia de creştere economică s-a revizuit cu +0,4 pp pentru EU27 şi +0,6 pp pentru zona euro.
Scenariul economic şi ipotezele care îl fundamentează prezintă asemănări cu cele ale altor instituţii similare, înceea ce priveşte: (i) avansul semnificativ al programului de vaccinare, (ii) ridicarea treptată a restricţiilor, însă cu menţinerea unora din ele, (iii) continuarea politicilor macroeconomice de susţinere a economiilor –şi un avans al programului Next Generation EU(NGEU) şi (iv) evoluţii favorabile ale mediului extern. Riscurile pe care prognoza le întrevede sunt determinate de (i) o evoluţie diferită decât cea asumată a vaccinării şi a pandemiei, (ii) înclinaţii diferite ale gospodăriilor către economisire şi consum, (iii) o etapizare diferită a retragerii şi/sau restrângerii măsurilor macroeconomice de susţinere a economiilor, (iv) un impact diferit al problemelor de la nivelul firmelor inclusiv asupra dinamicii pieţei muncii şi (v) o viteză a recuperării economice mai mare în SUA ce ar impulsiona revenirea în Europa, dar ar înrăutăţi condiţiile financiare pe pieţele internaţionale de capital –cu impact în special pe pieţele emergente.
În ansamblu, riscurile sunt apreciate ca fiind echilibrate faţă de evoluţia din scenariul de bază.
Din perspectiva ritmului de creştere economică pentru România, CE anticipează un avans de 5,1% în 2021 –sub anticiparea FMI de +7% –urmată de o atenuare marginală la +4,9% în anul următor (+4,8% în proiecţia FMI). Factorii determinanţi ai traiectoriei ascendente a PIB în următorii doi ani sunt consumul privat şi formarea brută de capital fix (ambele urmând a creşte cu aproximativ 6% în 2021 şi cu 5,9% şi respectiv 7,4% în 2022).
Exportul net este anticipat a avea o contribuţie negativă la creşterea economică, dinamica exporturilor de bunuri şi servicii (+9,8% şi +8,7% în 2021 şi 2022) urmând a fi devansată de cea a importurilor (+11,4% şi, respectiv, +10,2%). Totuşi, influenţa altor factori, printre care şi fondurile europene –precum cele alocate României în cadrul NGEU–, determină o comprimare a deficitului contului curent ca pondere în PIB în cei doi ani prognozaţi, de la un deficit de 5% în 2020 la 4,9% şi 4,6% în 2021 şi 2022.
„Evoluţiile economice sunt dependente de evoluţia campaniei de vaccinare şi, implicit, a pandemiei precum şi de particularităţile structurii economiei, de influenţele externe determinate de gradul de integrare în lanţurile de valoare adăugată şi de producţie europene şi mondiale, precum şi de măsurile adoptate de autorităţi –în contextul dezechilibrelor gemene manifeste (de cont curent şi fiscal) –măsurile de sprijin urmând a fi retrase treptat în vederea atingerii obiectivului asumat de deficit bugetar de 3% la orizontul anului 2024”, menţionează raportul.
Pentru anul 2021 prognozele iniţiale ale CE, FMI şi BERD vizau o creştere economică apropiată de potenţial a României. Ulterior, pe măsura apariţiei unor date statistice mai favorabile, prognozele au fost revizuite ascendent. În acest sens, pe parcursul anului 2021 are loc un proces de aliniere a proiecţiilor de creştere economică către un nivel de 5% şi chiar peste acesta, ultimele evoluţii –precum datele semnal publicate de INS pe 18 mai – putând indica chiar o dinamică economică mai rapidă, recuperarea pierderilor în ceea ce priveşte PIB real (determinate de pandemie) şi revenirea la nivelul pre-criză în acelaşi interval de timp.
Conform Raportului asupra inflaţiei, publicat de BNR în mai 2021, rata anuală a inflaţiei IPC va atinge nivelul de 4,1% la finalul lui 2021 coborând apoi, în interiorul intervalului ţintit (de 2,5% +/-1 pp) încă din T1 2022, şi urmând a atinge o valoare de 3% la finalul lui 2022.
Accelerarea IPC în 2021 se datorează unor elemente temporare şi aflate în afara preţurilor pe care politica monetară le poate influenţa (CORE2 ajustat), îndeosebi datorită preţurilor la combustibili şi la bunuri energetice (energie electrică şi gaze naturale).
„Decelerarea din 2022 se datorează unui efect de bază semnificativ, determinat în special de disiparea influenţei creşterilor de preţ la bunurile energetice. Tendinţa ascendentă a inflaţiei pe termen mediu este determinată de creşterea treptată a presiunilor inflaţioniste din partea deviaţiei PIB, a celor asociate anticipaţiilor inflaţioniste, precum şi a celor din partea inflaţiei bunurilor din import. Proiecţia inflaţiei CORE 2 ajustat arată un nivel relativ stabil al acesteia la începutul intervalului de proiecţie –la 2,8% la finalul anului 2021 –, urmând o creştere uşoară către palierul de 3,1% către finalul acestuia”, mai informează documentul.
Pe trimestrul I al anului 2021, România a avut o creştere (date ajustate sezonier) de 2,8%, în atenuare de la 5,5% şi 4,6% în T3 şi T4 2020. Această creştere marchează reîntoarcerea PIB real aproximativ la nivelul din T1 2020.