Cristina Țopescu a povestit, pe pagina sa de socializare, despre suferința îndurată la Revoluția din decembrie 1989. Detaliile despre ceea ce a îndurat în urmă cu 30 de ani sunt cu atât mai tulburătoare cu cât România a fost zguduită, dumninică seara, de veste că iubita jurnalistă a murit la vârsta de 59 de ani.
„21 decembrie 1989. Tocmai ce iesisem din inchisoare de 2 zile, nici nu ma dezmeticisem bine, nu-mi venea, inca, sa cred ca sunt libera. Nu stii cat de nepretuita este libertatea pana nu ti se ia, pana nu ai fost inchis macar o saptamana. Primim tot de ca si cum ni s-ar cuveni. Cand, de fapt, nimic nu ni se cuvine si orice ne poate fi luat oricand de catre altii, de viata, sau de noi insine. Pentru ca viata ne-o putem lua si noi singuri cand ajungem sa n-o mai pretuim. Nu apreciem nimic din ceea ce avem pana-n momentul in care ni se ia, intr-un fel sau altul, asa e natura umana, ingrata si superficiala. Atunci, in ’89, la libertatea pe care mi-o recastigasem dupa un periplu de 3 luni prin 5 inchisori (batalionul de la Oravita, arestul de la Resita, Penitenciarul de la Timisoara, Jilava si arestul din Rahova), se adauga libertatea noastra, a tuturor, libertatea poporului meu. Stiu, suna patetic, dar asa simteam atunci, patetic, toti simteam patetic, ne iubeam, ne imbratisam, ne castigasem libertatea pe care n-o avusesem niciodata (cel putin, generatia mea).
Articolul integral pe CAPITAL
