Să presupunem că nu mai ai niciun venit pentru că te îmbolnăveşti şi nu mai poţi munci. Asigurarea pentru handicap a fost prea scumpă, iar de pensie pentru handicap nici nu se pune problema. Un alt caz: ajungi la pensie, dar pensia de stat este atât de scăzută, încât nu poţi supravieţui pe baza ei şi nici nu ai o pensie privată pe care te poţi baza.
În ambele cazuri, securitatea financiară este inevitabil ameninţată. Beneficiile sociale intervin numai când nu ai mai nimic. Iar chiar dacă poţi obţine ajutor de şomaj sau asistenţă socială, eşti practic sub linia sărăciei.
Institutul pentru Ştiinţe Economice şi Sociale (WSI) din cadrul fundaţiei Hans-Bockler-Stiftung şi-a bazat ultimul raport pe astfel de cazuri. Potrivit acestuia, o treime din gospodăriile germane pot supravieţui câteva săptămâni cu economiile făcute. La cealaltă extremă, gospodăriile de la capătul opus al scării activelor ar putea, fără a mai genera venituri, supravieţui cel puţin două decenii. Salariile reduse şi datoriile sunt motivele principale.
Activele sunt foarte neuniform distribuite în Germania. Zece procente din populaţie deţin 60% dintre active. Există de asemnea o diferenţă între Est şi Vest. De asemenea, cetăţenii mai în vârstă sunt mai avuţi, în timp ce părinţii singuri au cea mai slabă capacitate de a face faţă unei potenţiale pierderi a veniturilor.
Nemţii din categoriile cu venituri mai scăzute tind să nu aibă niveluri ridicate de venituri disponibile, spune Anke Hassel, director WSI. Printre altele, acest lucru se datorează faptului că Germania este o „ţară a chiriaşilor“. Numai 40% dintre nemţi au propria locuinţă. Pe de altă parte 70, până la 80% dintre italieni şi spanioli deţin proprietăţi, iar valoarea unora dintre acestea a crescut semnificativ.
