“Criza a prins media din România în plină expansiune. În perioada 2005-2008, câţiva proprietari români, dar şi străini, au investit foarte mult în piaţă. Lucrurile s-au bulversat şi a urmat ce ştim. Nu sunt deloc convins că, fără criză, investiţiile ar fi dat roade. Pur şi simplu un număr prea mic de oameni a avut o cantitate prea mare de bani cu care să se joace”, ne-a declarat analistul media Iulian Comănescu, managing partner la compania de consultanţă media Comanescu.

Dacă cineva i-ar fi spus unui publisher, în vara anului 2008, că în termen de 24 de luni îşi va pierde 80% din veniturile încasate din publicitate, i-ar fi râs în nas, a declarat Marius Hagger, director general la Ringier România. El consideră că piaţa de media din România a fost construită pe „nisipuri mişcătoare” şi că era încărcată cu prea multe produse, pe fondul avansului economic.

„Economia romească este cea mai lovită dintre ţările Europei Centrale şi de Est. De aceea, întreaga piaţă de advertising şi media s-a prăbuşit în mod dramatic. În principiu, nu prea era nimic de făcut. Sigur, piaţa era plină cu prea multe publicaţii, consecinţă a puternicei creşteri economice şi a pieţei de publicitate”, a declarat  pentru MONEY.ro Marius Hagger.

Au apărut prea multe produse şi multe au fost ţinute în viaţă artificial, fără să producă, au fost “ca o perlă din diadema coroanei unui patron de presă”, este de părere Tiberiu Lovin, jurnalist freelanacer, autorul blogulului Reporter Virtual. El crede că, pentru evitarea situaţiei, ar fi trebuit să se renunţe din timp la produsele media ineficiente din punct de vedere al tirajului, al calităţii şi al profitului.

“Nicio publicaţie care a produs profit nu a fost închisă. În continuare, însă, sunt ţinute în viaţă gazete care produc doar pagube şi nici nu au performanţe. Aşadar, vor mai fi închise multe ziare şi reviste”, a afirmat Lovin.

6.000 de jurnalişti pe drumuri

Criza a fost o lecţie pentru presă, unul din cele mai lovite sectoare de activitate din România care a lăsat pe drumuri în jur de 6.000 de jurnalişti, este de părere Sorin Freciu, preşedintele Consiliului de Administraţie Realitatea Media. El consideră că însăşi existenţa trusturilor reprezintă un success în faţa crizei iar în privinţa greşelilor de management, “fiecare dintre cei despre care vorbim astăzi le ştie şi a avut de învăţat ceva”. Secretul succesului nu poate fi decât unul: audienţa.

“Presa romanească se hrăneşte, în principal, din banii pe care companiile îi investesc în comunicare, indiferent ca vorbim de clasicul advertising sau de instrumente complicate de promovare. Criza economică a afectat în mai mică sau mai mare măsură aceste companii, iar primele bugete tăiate au fost cele de maketing, publicitate, comunicare, PR. De aici până la publicaţii închise, jurnalişti concediaţi ş.a.m.d., nu a mai fost decât o jumătate de pas”, a declarat Freciu pentru MONEY.ro.

Majoritatea businessurilor s-au restrâns şi reorganizat, ca urmare a crizei financiare, lucru care s-a întâmplat şi pe piaţa media, unde sunt foarte multe publicaţii care concureză pentru bani puţini, ne-a spus Cosmina Noaghea, director general la grupul Mediafax. Ea consideră că salvarea trusturilor vine din calitatea brandurilor pe care le deţine.

“Ceea ce am făcut noi a fost să ne optimizăm portofoliul, să reducem costurile şi să încercăm să ne creştem cota de piaţă pe fiecare segment pe care suntem prezenti. Sigur ca scaderea pieţei a însemnat venituri mai mici, dar din fericire avem branduri bune, leaderi de audienţă, atât în print, cât şi online”, a declarat Noaghea.

Managementul e de vină

Directorii de trusturi nu şi-au respectat contractele de management şi au angajat prea mulţi oameni cu salarii foarte mari, a adăugat Lovin. El este de părere că directorii din media aflaţi în această situaţie ar trebui să demisioneze, nu să concedieze subalternii.

“Să luăm exemplul revistei Forbes România, care ar fi trebuit să vândă în jur de 27.000 de exemplare lunar. Vinde doar 7.000, maximum. Cine plăteşte? Subalternii care vor fi concediaţi şi nu şeful revistei. Pe scurt, în momentul în care ai un asemenea contract trebuie să-l respecţi sau să pleci. Mai putem lua exemplu României libere care, la fel, este în cădere liberă din toate punctele de vedere de circa trei ani. Cu toate acestea, doar micii angajaţi sunt concediaţi sau se trezesc cu lefurile tăiate nu şi cei care au contract de management”, a mai spus Lovin.

Comănescu este de părere că problemele pieţei media nu provin neapărat din criză ci din lipsa se viziune a managementului. Banii din presă, după 2005, au fost gestionaţi de manageri care “făcuseră ceva, bun sau rău, în grupurile ‘vechi’ de media” şi care au ‘inventat’, apoi, entităţi media asemănătoare.

“În ciuda sacilor de aur care au picat din cer, nimeni n-a încercat în România un săptămânal de ştiri, de factura Newsweek, Focus sau Le point. În schimb, toată lumea a vrut să facă ziare de business, săptămânale de business şi altele asemenea”, a precizat Comănescu.

Printul ca online-ul

O altă greşeală a managementului instituţiilor de presă a fost orientarea către online într-o manieră în care ziarul tipărit putea fi citit gratuit pe internet, consideră Lovin.

“De ce aş astepta ziarul de dimineaţă când regăsesc doar informaţiile de pe internet? În ziar vreau să citesc ceva original, dezvăluiri, analize, reportaje şi anchete pe care nu le văd la televizor sau pe net cu o zi înainte. Ei bine, incapacitatea de a se adapta acestei situaţii şi de ‘heirupisme’ au condus la prăbuşirea printului”, a adăugat Lovin.

În plus, afirmă jurnalistul, la noi, presa nu s-a autofinanţat, ci a trăit din alţi bani făcuţi de patronii de presă. Acum, că nu mai merg nici celelalte afaceri, sunt obligaţi să ia măsuri.

“Presa din România e nesatisfăcătoare la nivelul pur şi simplu al ştirii scrise. Ziarele nu publică ce trebuie sau ceea ce publică nu e inteligibil pentru public. Tipăresc mereu la o zi după „ştirile de ieri”, de pe site-urile sau de la televiziunile de ştiri”, a precizat şi Comănescu.

Cum să rămâi pe piaţă

Trusturile au acţionat pozitiv, spune directorul Ringier România. Hagger consideră că acestea au înţeles din timp dimensiunea crizei, “nu s-au gândit că aceasta va dispărea precum o durere de cap”. “Ele s-au comportat raţional şi nu au investit milioane în marketing pentru a câştiga cote de piaţă, inutile în astfel de vremuri. Trusturile au încercat să păstreze un nivel decent al preţurilor din publicitate şi nu au contribuit la sinuciderea colectivă a industriei. În principal, au tratat media ca pe o afacere”, a explicat Hagger.

“CME (Central European Media Enterprises – n.r.) a reuşit să se menţină pe profit. Intact Media Group pare încă destul de solid, în general. Ringier a ieşit destul de jumulit din criză, fără ambiţiile de jucător pe toate segmentele de print pe care le avea, dar e departe de a fi la pământ. La Sanoma am văzut un anunţ de lansare a unei reviste noi, deci s-ar putea ca lucrurile să înceapă să se mişte. „România liberă” relansată nu arată rău, e distinctă faţă de alte cotidiane. Cam astea-s veştile bune, la prima vedere”, a spus Comănescu.

Nu la fel de optimist este Lovin, care consideră că niciun trust de presa nu a gestionat criza cu succes. Soluţia oferită de jurnalist: afaceri profitabile care să susţină produsele media.

“Singurul care nu a dat semne de „boală” până în iunie a fost trustul Adevărul. Dar nu fiindcă a fost gestionată criza, ci pentru că patronul a făcut o infuzie 86 de milioane de euro, bani care n-au venit din presă, ci din afacerea Rompetrol. În schimb, din iunie, Adevărul a început să se cutremure şi a luat o serie de măsuri de criză la fel de nepopulare ca ale guvernului”, a adăugat Lovin.

Din cealaltă parte, lucrurile se văd altfel. “Nu s-ar fi putut face nimic, draga mea, e criză!”, ne-a spus Cristian Tudor Popescu, senior editor la Gândul.

Trecerea pe modul “supravieţuire”.

Reduceri de bugete, închiderea publicaţiilor nerentabile şi trecerea pe modul “supravieţuire”. Acesta este modul în care Ringier a luptat cu criza, povesteşte Hagger.

“Ne-am dat seama în august 2008 că România va fi lovită de criză într-un mod dramatic. Ne-am pregătit pentru discuţiile privind bugetul din octombrie, luând în discuţie cel mai grav scenariu care includea o scădere cu 30% a veniturilor din publicitate şi de 20% a vânzărilor. Din nefericire, cel mai grav scenariu a fost mult mai grav. În februarie, am închis cotidianul gratuit Compact şi, de atunci, am început să reducem toate costurile posibile, totul culminând, în februarie 2010, cu vânzarea EVZ şi Capital, cu închiderea revistei Diva şi cu reducerea întregii companii la un nivel de supravieţuire”, a mai spus Hagger.