Judeţele Botoşani şi Suceava sunt separate pe o lungime de câteva zeci de kilometri, de râul Siret. Tocmai de aceea traversarea râului este cea mai uşoară cale de a ajunge dintr-un judeţ în altul. La acest lucru s-au gândit şi autorităţile din Botoşani şi Suceava atunci când au început lucrările la un nou pod din beton armat, peste râul Siret.
Propriu-zis trebuia să fie o punte de legătură între satul Talpa din judeţul Botoşani şi satul Zamostea din judeţul Suceava. Planurile au fost ambiţioase, dar au trecut două decenii şi cum se întâmplă de multe ori în România, podul nu este gata. Mai mult decât atât pentru proiectarea şi construirea lui parţială s-a cheltuit aproape un milion de dolari. Până în prezent, bani aruncaţi în vânt.
Podul dinamitat de frica ruşilor
Această punte de legătură din zona Talpa-Zamostea, a existat aproape dintotdeauna spun localnicii. L-a început au fost punţi de lemn, tocmai pentru a scurta drumul, cu mai bine de 15 kilometri. Apoi în perioada interbelică, mai precis în 1923 a fost ridicat un pod solid din piatră şi lemn. De altfel un singur picior de pod, cu o urmă de balustradă a mai supravieţuit din vechiul pod interbelic. De altfel, puntea de legătură dintre cele două judeţe, nu a fost distrusă de natură ci de mâna omului. În timpul celui de-al doilea război mondial, în timpul ofensivei ruseşti în România, un sătean a reuşit să arunce în aer podul, pentru a opri Armata Roşie.
”A fost pod aici la Talpa din cele mai vechi timpuri. Au făcut boieri care avea moşii, un pod mare şi frumos. Dar a fost dinamitat în timpul războiului. Un om din sat, speriat de ruşi, a aruncat în aer podul, cu muniţii rămase de la nemţi. A mai fost apoi o punte de lemn, dar a fost luată de ape în 1960, la inundaţii”, spune Ioan Poliesc,un sătean din Talpa. Din 1960, peste Siret, din Talpa către Zamostea nu a mai fost niciun pod. ”Era tare greu. Oamenii au rude, pe celălalt mal. Propriu-zis îi desparte doar o apă de aproape 100 de metri. Înainte ajungeau unii la alţii în 10 minute. După ce s-a dus podul au trebuit să înconjoare şi câte 15 kilometri să poată ajunge”, spune săteanul. Singurul pod funcţional în această zonă, este la Vârful Câmpului, dar este ieşit din garanţie şi mulţi se gândesc dacă va fi luat de viitură ce se va întâmpla.