Cum ar fi dacă?

de Octavian Bădescu

Cum ar fi daca minutele ramase fiecaruia pana la finalul vietii ar reprezenta masa sa monetara si daca totalul ar reprezenta masa monetara globala?

Cum ar fi ca minutele ramase neutilizate la deces sa se repartizeze automat intr-un fond distinct, pe segmente scurte de cate 1 an, doar celor care depasesc o varsta foarte inaintata si la moartea fiecarui om, indiferent de varsta, minutele individuale ramase sa se anuleze, precum in realitate?

Cum ar fi sa ne exprimam toate preturile (inclusiv cel al timpului nostru pentru orice alt consumator (inclusiv “angajator”) in “minute convertibile” sau in “grame de aur”?

Cum ar fi sa transpunem in realitate abstractul faptului ca ne nastem de fapt bogati, cu o gramada de timp, care dispare la un moment dat si pe care, pe masura ce se scurge, il preschimbi in cunoastere, apoi in ceva util altora, apoi in satisfactie individuala, pe care ei sa fie dispusi sa il plateasca sau sa o ofere folosind timpul lor, timp pe care oricum nu il poate mosteni nimeni?

Cum ar fi sa constientizam ca, pe masura ce imbatranim, ne scade masa monetara la propriu si ca nimeni nu va mosteni nimic, decat daca, in timpul vietii, am transformat “timpul de munca” in “capital”, in ceva fizic, rezistent in timp, la dispozitia urmasilor?

Cum ar fi sa ne fim propriile banci si numarul unic de identificare sa ne fie contul?

Cum ar fi sa imprumutam numai ce poate fi imprumutat si returnat, numai masa monetara disponibila, pe perioada pe care ne-am permite, cu riscul aferent si cu dobanda obtenabila sau platibila pentru (renuntarea la) consum (anticipat) sau pentru riscul asumat?

Cum ar fi ca fiecare individ sa-si masoare si sa-si repreia in posesie exact averea pe care i-a lasat-o Creatorul?

“Imagine all the people, living life in peace”, pentru ca, in conditiile date, cine ar mai finanta razboaiele si cu cat?

Cum ar fi o moneda cu acoperire 100% in “resurse” (inclusiv in “timp”), eliberata de controlul statului si in posesia proprietarilor ei de drept?

Lingoul de aur este reprezentarea monetara a timpului trecut, petrecut de catre om, cu ajutorul uneltelor si al masinilor realizate in trecut, pentru a extrage si transforma resursa naturala limitata reprezentata de minereul aurifer. O resursa si o valoare stocata, neconsumata inca.

Desi aceasta resursa numita “timp”, aferenta omului exista, problema reprezentarii monetare a resursei – de asemenea limitate – “timp viitor” nu a fost pusa pana acum.

O astfel de revolutie a sistemului monetar si bancar, care ar pune practic banii la dispozitia oamenilor, care ar stabili ierarhiile financiare in functie de utilitatea reala a fiecaruia pentru semenii sai si care ar scurt-circuita multe sisteme anchilozate si resursofage ce s-au cocotat cu precadere in ultimul secol in spinarea majoritatii oamenilor, care le suporta costurile cu propriul timp, nu va fi usor de digerat de catre unii, care se vor prinde despre ce e vorba in propozitiune.

Ramane insa de vazut in ce masura si cum se vor raporta contemporanii la aceste idei menite a le reda libertatea, resursele, puterea si responsabilitatea.

Exista argumentele pentru o necesara democratizare a banilor, o reintrare a lor in posesia proprietarului unui factor de productie primar, al “timpului de munca”, al timpului in care facem ceea ce doresc altii, nu ceea ce dorim noi. Exista si posibilitatile tehnice.

Lipseste doar decizia politica, sau – in lipsa acesteia – decizia individuala si comunitara.

Insa adevarul stiintific ramane, iar convingerea mea este ca, la un moment dat, cel potrivit, istoria il va confirma, pentru ca – asa cum spunea Victor Hugo – “toate armatele lumii nu au puterea de a se opune unei idei careia i-a sosit vremea”.

Ultimele Articole

Articole similare

Parteneri

Loading RSS Feed