AcasăGeneralCum au reușit grupurile anti-avort finanțate de organizațiile evanghelice din SUA să...

Cum au reușit grupurile anti-avort finanțate de organizațiile evanghelice din SUA să ajungă în inima sistemului de sănătate din România

Motivate de zelul evanghelic, un număr tot mai mare de centre de consiliere în „criza de sarcină” amenință să readucă la viață zilele negre ale interdicției de a face avort de pe vremea lui Ceaușescu, relatează The Guardian. După mai bine de 30 de ani de la revoluție, spitalele publice din România refuză tot mai des să ofere servicii de avort la cerere, iar mișcarea anti-avort, finanțată din fondurile organizațiilor religioase de caritate din SUA, câștigă tot mai mult teren.

Era mijlocul verii, iar mirosul prunelor coapte umplea străzile din București. Irina Mateescu avea aproape 18 ani și trăia cu bunicii ei. Primea note bune, avea un iubit și un ciclu menstrual întârziat despre care încerca să uite.

„Într-un final, nu am mai putut să îl ignor. Am văzut un pliant care făcea reclamă la teste de sarcină gratuite. Nu aveam bani să cumpăr unul așa că am mers la acea adresă”, și-a amintit Mateescu, 22 de ani mai târziu, de pe balconul noului ei birou.

Testul a fost pozitiv – era în a opta săptămână de sarcină. Mateescu le-a spus angajaților centrului că își dorește să facă avort, o procedură legală în România până în săptămâna a 14-a de sarcină, și să termine apoi școala.

Cei de la centrul de consiliere i-au arătat Silent Scream, un film american anti-avort din 1984, în mare parte, discreditat. „Mi-au spus că arată ce se întâmplă în timpul avortului. Că bebelușul, care este deja un om, este rupt în bucăți”, a povestit Mateescu.

A plecat acasă tulburată emoțional. Angajații centrului i-au sunat pe bunicii ei în fiecare zi pentru a o convinge pe fată să nu facă avort. „Am început să mă gândesc că ar trebui să îl păstrez. Am încercat să îmi conving iubitul că a fost vina noastră. Că acum trebuie să plătim prețul”, a spus Mateescu.

Ceea ce nu a realizat ea la acea vreme a fost că pliantul pe care l-a primit în ideea că va putea apela la ajutorul unor specialiști era de fapt o reclamă pentru serviciile religioase ale unui centru de consiliere în criza de sarcină, cunoscut și sub acronimul PCC („pregnancy crisis centre”).

Salvarea „nenăscuților” și doctrina religioasă care stă la baza centrelor de consiliere pe modelul american

PCC-urile au apărut prima dată în SUA în anii ’60 și au devenit mai populare după cazul Roe vs. Wade în urma căruia Curtea Supremă de Justiție din SUA a decis că dreptul de a face avort este garantat de Constituția americană.

Aceste centre au promis că le vor consilia pe femeile care au rămas gravide din greșeală, oferind o alternativă la avort. PCC-urile au fost criticate pentru că nu își recunosc afilierea religioasă și poziția anti-avort, ceea ce face ca ele să fie considerate în mod greșit clinici de avort.

Informațiile puse la dispoziție de centrele de criză se bat cap în cap de multe ori cu datele pe care se bazează medicii. „Ei încearcă să te descurajeze și să te împiedice să faci avort, folosindu-se de rușine sau dezinformare”, a spus Andrada Cilibiu de la Centrul Filia, o organizație care luptă pentru drepturile femeilor. „Folosesc frica”, în loc să se bazeze pe informații medicale științifice, potrivit lui Cilibiu.

În România, PCC-urile au apărut în ultima parte a anilor ’90 și multe dintre ele au fost fondate de evangheliști americani cu misiunea de a salva „nenăscuții” din fosta țară comunistă. La vremea aceea, duceau o luptă grea.

Interdicția de a face avort impusă de regimul lui Ceaușescu, care a dus la moartea a cel puțin 10.000 de femei, și scandalul orfanilor maltratați erau amintiri încă proaspete în memoria românilor.

Avortul a fost legalizat la scurt timp după căderea lui Ceaușescu, iar până în 2003, rata avorturilor a depășit rata nașterilor, parțial din cauza lipsei educației sexuale și a unei infrastructuri medicale adecvate care să pună la dispoziție măsuri de contracepție.

Un studiu recent realizat în România a arătat că în 11 din 42 de județe, niciun avort chirurgical nu a fost efectuat la cerere în spitalele publice.

Cilibiu a strâns date de la 136 de spitale publice și a spus că 70 dintre ele refuză să ofere servicii de avort din motive religioase sau din considerente etice. „Citează Biblia și spun că doctorii nu merg la școală ca să omoare bebeluși, ci ca să salveze vieți”, potrivit lui Cilibiu.

Mesajul anti-avort a pătruns în sistemul de sănătate publică din România

Mesajul anti-avort a pătruns în sistemul de sănătate publică din România, potrivit lui Mateescu, care a rezistat presiunilor de acum 22 de ani, a făcut avort și este acum o moașă licențiată și o susținătoare a drepturilor de reproducere.

„Doctorii mai în vârstă pun presiune pe colegii mai tineri ca să limiteze accesul la avort”, a spus Mateescu. „Ei spun că nu vor să ‘facă valuri’, dar există și un aspect religios. Spun că nu vor să meargă împotriva lui Dumnezeu.”

Cu toate că majoritatea populației din România era pro-avort în anii ’90 din cauza traumei comuniste, lucrurile au început să se schimbe, potrivit Alexandrei Columban de la ONG-ul clujean Actedo. „Poate că e vorba de o amnezie colectivă, dar este de vină și lobby-ul organizațiilor religioase, naționale și americane”.

Cele mai multe comunități de evangheliști din România sunt în Transilvania. Din cele 22 de PCC-uri identificate de The Guardian, cel puțin 14 sunt finanțate de organizații americane de caritate.

În Oradea se găsește o universitate evanghelică și două PCC-uri, toate finanțate de americani. Județul Bihor este pe locul cinci la numărul de mame adolescente.

„Oferim informații reale despre avort”, a spus Miorika Cristea, fondatoarea Precious Little Feet, primul PCC din Oradea, înființat în 2001. Cristea crede că doctorii care oferă servicii de avort sunt motivați de câștigul financiar și nu le oferă toate informațiile pacienților.

Femeilor care apelează la centrul condus de Cristea li se oferă o ecografie gratuită pentru „a le arăta ce vor face dacă fac avort”, a explicat Lidia Dan, o angajată a centrului din Oradea. „După ce aud bătaia inimii, se emoționează, plâng.”

Această abordare a fost adoptată și de state americane precum Kentucky, care le cerea pacienților să asculte pulsul fetusului și să privească ecografia înainte de a face avort. Dan speră ca o astfel de lege să fie introdusă și în România într-o bună zi.

Legăturile strânse dintre mișcările anti-avort din America și cele din România

„Am fost chemată de Dumnezeu”, a spus Cristea, care a emigrat din Iugoslavia în SUA în 1984 și a devenit apoi baptistă. „În timpul rugăciunii, Dumnezeu mi-a oferit o viziune cu raiul și peste tot erau copii care alergau spre mine și spuneau „și eu” în română. Mai târziu, am realizat că aceștia vor fi copiii salvați de la avort”.

În prezent, PCC-ul lui Cristea activează în Oradea și Deva. „Avem o lungă listă de persoane cu care colaborăm – doctori, agenții de adopție, părinți adoptivi, asistenți sociali”, a spus Cristea, care speră ca avortul să devină ilegal în timpul vieții ei. „Dar dacă nu se va întâmpla, sunt sigură că Dumnezeu are oameni care să continue să lupte pentru viață. Nu sunt singură.”

Există o legătură directă între mișcările anti-avort din America și din România, potrivit activistei pentru drepturile de reproducere Daniela Drăghici. „Grupurile pro-avort nu au nicio șansă să se lupte cu aceste organizații evanghelice care primesc bani și asistență tehnică din SUA”.

Drăghici a făcut un avort pe masa din bucătărie în perioada ceaușistă. „Aproape am murit. Se întâmpla la finalul anilor ’70, eram studentă”, a povestit Drăghici. „Am fost dusă la o casă de la țară. O bătrână fierbea instrumente metalice pe aragaz. Mirosea a alcool medical.”

„M-am întins pe masă și mi-a pus o cârpă în gură, n-am să uit niciodată, ca să nu mă audă vecinii”, și-a amintit Drăghici. „Nu exista anestezie”. Avortul a fost incomplet, după cum a realizat Drăghici câteva zile mai târziu.

„De această dată, altcineva m-a pus în legătură cu un doctor, un bărbat ginecolog, care făcea parte dintr-o rețea secretă”, a povestit Drăghici. „Mi-a salvat viața pe o altă masă de bucătărie.”

Drăghici se teme că ororile interdicției de a face avort, atunci când mii de femei au murit din cauza procedurilor inadecvate pe care le-au suferit, încep să dispară. „Nu există nicio memorie națională. Nu este ceva ce se predă în școli”, a spus Drăghici. „Amintirea este doar aici, în mintea mea.”

Mateescu este determinată să lupte împotriva curentului schimbător din zilele noastre și a lansat un site care publică informații oferite de doctori despre avort și contracepție. „Vrem să punem la dispoziție informații bazate pe date verificate”.

Mateescu instruiește profesioniști din domeniul sanitar. „Lucrăm cu emoțiile și valorile lor și le spunem: ‘OK, asta nu ar trebui să interfereze cu munca ta’. Vrem să le dăm puterea să sprijine femeile și nu să le judece. Obiectivul meu este să văd că instruirea este implementată la nivel național”.

Ultimele Articole

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.