Nu facem altceva decât să căutăm hrana sănătoasă la care noi – născuţi şi crescuţi în această ţară – suntem perfect adaptaţi. Se fac, însă, 30 de ani de când tot pierdem soiuri valoroase de legume, cu gust excelent. Spre exemplu, roşia inima de bou, creaţie românească încă din 1957, a fost omologata de francezi şi de bulgari. Sub numele de… inimă de bivol.
Alimente modificate genetic. În acest caz, o genă de peste arctic introdusă la căpşună, pentru că aceasta să reziste la ger. A ieşit, fără intenţie, o căpşună albastră…o aberaţie genetică!
În România, nu se fac modificări genetic. Hibrizi, în schimb, da. Spre exemplu legume cu 2,3,4 părinţi din care ies “copii” rodnici şi rezistenţi. Dr. ing. Costel Vânătoru propune o lege care să îi permită înfiinţarea unei bănci de gene la Staţiunea de Cercetare Legumicolă Buzău. Fără un asemenea act normativ, seminţele româneşti nu pot fi nici păstrate, nici amprentate genetic. Pas obligatoriu în cadrul unui proces de recunoaştere şi omologare. În prezent, legea este împotmolită prin birourile parlamentarilor.
Vrem fructe şi legume de România, dar de 30 de ani nu am mai păstrat seminţe autohtone..Deşi, cerinţele organismului sunt simple: dă-mi ceva ce să recunosc!
Culorile sunt stabile la fierbere, dar şi la oxidare, adică la contact cu aerul. Spre exemplu, un fitronutrient celebru se numeşte licopen – culoarea roşie din…roşii. Sau din oricare alta legumă roşie. Dacă fierbeţi roşia şi obţineţi pasta de tomate sau o banală ciorba, acest antioxidant puternic, licopenul, devine şi mai puternic. Deci şi mai bun. Pe lângă antioxidanţi, stabile la fierbere sunt şi mineralele.
Şi cam atât putem să luăm, realist din legume. Dar de ce ni se spune să le consumăm preponderent crude? Pentru unele vitamine din grupul B şi pentru valoroasa vitamina C! Să ne gândim însă realist la vitamina C, dacă luaţi legume de la piaţă sau supermarket. Şi nu locuiţi într-o grădină!
