Cum se înzestrează Marina Română și de ce ar trebui să ne pese

0
Cum se înzestrează Marina Română și de ce ar trebui să ne pese

Dacă în 2016, prin Legea Bugetului  se alocau  apărării românești 11 miliarde de lei, în 2017 fondurile cresc simțitor până la 16 miliarde de lei – o sumă influențată parțial și de creșterea economică, urmând ca anul acesta Ministerul Apărării să beneficieze de nu mai puțin de 22 miliarde de lei, incluzând așa-numitele „credite de angajament”, respectându-se directiva NATO de alocare a 2% din PiB către industria de apărare.

La prima vedere, această direcționare  masivă de fonduri ar părea inutilă într-o perioadă de pace, în care diplomația, dialogul și parteneriatul dintre state reprezintă cele mai puternice „arme” cu care se poate înzestra un stat. Însă manevrele agresive din partea lui Putin în bazinul Mării Negre, ieșirea Statelor Unite din Tratatul INF, și nu în ultimul rând pericolul prezenței hoților de mărfuri și a traficanților de droguri fac din poziția geografică strategică a României să fie și o mare responsabilitate. Prin Marea Neagră pătrund mărfuri destinate Europei Centrale și Occidentale.  Așadar, din cele 22 miliarde de lei pentru Ministerul Apărării, suma de 3,6 miliarde de lei alocată Forțelor Navale devine cel puțin rezonabilă, dacă nu chiar insuficientă. Cu ocazia Zilei Marinei, pe 15 august, Ministrul Apărării Mihai Fifor declară că Anul Centenar ar trebui să fie Anul Marinei, un an în care în sfărșit se va semna contractul de înzestrare cu 4 corvete și de modernizare a celor două fregate Type 22 din dotarea Marinei Române.

Cine are de câștigat?

Creșterea economică a României a determinat aceste bugete, prin activitățile economice impozitabile, prin cotizațiile fiecăruia dintre noi, fie că vorbim despre angajați, antreprenori, producători, exportatori, intreprinderi mici și mijlocii. Ca acești bani să rămână totuși pe teritoriul românesc, Romtehnica a elaborat procedura de achiziție dedicată Marinei cu premisa că navele vor fi construite pe teritoriu românesc, asigurând nu numai locuri de muncă în sectorul industriei, sporirea capacității românești de producție dar și implicarea prin subcontractare a furnizorilor români. Intr-adevăr, dezvoltarea industriei de apărare românești, dacă este făcută strategic, poate aduce beneficii tuturor, de la antreprenor la angajat, pe teritoriul românesc. Este vorba în final de capital investit în industria țării, un posibil catalist pentru o dezvoltare durabilă a capacității de producție, o șansă pentru noi să importăm mai puțin și să exportăm mai mult.

Cine concurează în licitația corvetelor?

În cursa pentru licitația programului „Corvetă multifuncțională” au mai rămas trei competitori: producătorii italieni de la Fincantieri, firma olandeză Damen și francezii de la Naval Group.

Fiecare dintre competitori satisface caietul de sarcini prin propunerile tehnologice, atât cu privire la nave, cât și prin mijloacele de apărare ale navelor furnizate de subcontractanți redutabili, cei mai notabili fiind americanii de la Boeing și Raytheon. Rămâne, deci, problema capacității de producție pe teritoriul românesc. Aici se remarcă Fincantieri, cu șantiere navale la Brăila și Tulcea, și Damen în Galați și, mai nou, Mangalia, în locul coreenilor de la Daewoo.

În timp ce Fincantieri, cel mai mare producător de nave din Europa, se poate lăuda cu o investiție de 150 de milioane de euro în facilitățile sale de pe teritoriul românesc, aducându-le în standarde europene de ultimă generație, Damen beneficiază de o colaborare de peste 20 de ani cu industria navală românească, coordonând cu succes procesele de transfer de tehnologie. Mai mult, compania olandeză are planuri mărețe de dezvoltare a șantierului Mangalia, intenționând să crească numărul de angajați la 3000 până în anul 2020.

Modelele de business ale celor trei companii sunt diferite. În timp ce Fincantieri și Naval Group sunt deținute de stat în proporție de 71,6 respectiv 62,4%, Damen reprezintă una dintre cele mai mari companii de familie din Europa, o companie privată, fără afiliere cu statul olandez. Acest aspect ar putea determina ofertele financiare ale competitorilor, însă nu putem ști cu certitudine în ce fel.

Important de menționat este faptul că, deși companiile producătoare de nave sunt contractanții principali, integrând soluțiile de apărare, cea mai mare parte din valoarea contractului merge către subcontractanții producători de arme. În competiția pentru apărarea navelor intră francezii de la MBDA atât pentru propunerea Naval  Group cât și pentru Fincantieri. Pentru Damen, însă avem de a face cu compania uriașă Boeing, una dintre puținele companii de rachete care activează și în domeniul explorării spațiale.

Ce rămâne de făcut?

Ofertele finale au fost depuse pe data de 2 octombrie, urmând o perioadă de aproximativ 6 săptămâni de clarificări cu privire la propuneri. Nu ne rămâne decât să așteptăm anunțarea câștigătorului, pe data de 15 noiembrie, și să sperăm că în procesul deciziei se va ține cont nu doar de preț,cum este obiceiul achizițiilor publice, ci de raportul calitate-preț si de impactul asupra economiei din România.

Despre ofertele competitorilor puteți citi pe Resboiu.