Cu mult timp înainte ca Rusia să invadeze Ucraina, Kremlinul și-a construit o rețea de agenți secreți pentru a-i netezi calea. O investigație Reuters arată că infiltrarea a fost mult mai profundă decât se bănuia, ceea ce explică unele „anomalii” ale războiului, precum și seria recentă de demiteri ale unor oficiali ucraineni și sutele de acuzații de „înaltă tradare”.

„În afară de inamicul extern, avem, din păcate, și un inamic intern, iar acest inamic nu este mai puțin periculos”, a declarat într-un interviu secretarul Consiliului Național de Securitate și Apărare al Ucrainei, Oleksii Danilov. În momentul invaziei, spune Danilov, Rusia avea agenți în sectoarele ucrainene de apărare, securitate și aplicare a legii. El a refuzat să dea nume, dar a declarat că astfel de trădători trebuie „neutralizați” cu orice preț.

Anturajul președintelui Vladimir Putin care a pregătit războiul credea că, ajutată de acești agenți, Rusia va avea nevoie de o forță militară redusă și doar de câteva zile pentru a forța administrația președintelui ucrainean Volodimir Zelenski să demisioneze, să fugă sau să capituleze, au declarat pentru Reuters cinci persoane informate în legătură cu pregătirile de război de la Kremlin.

„Anomaliile” războiului din Ucraina. Cazul Cernobîl

În după-amiaza zilei de 24 februarie, când primele vehicule blindate ale armatei invadatoare a Rusiei ajungeau la centrala nucleară de la Cernobîl, întâlneau în cale o unitate ucraineană însărcinată cu apărarea faimoasei instalații, scena celui mai mare accident nuclear civil din istorie. În mai puțin de două ore și fără luptă, cei 169 de membri ai Gărzii Naționale ucrainene au depus armele. Rusia cucerise Cernobîlul, un punct-cheie menit să pregătească apropierea de capitala Kiev.

Căderea Cernobîlului pare o anomalie în războiul care durează deja de cinci luni: a fost o operațiune blitzkrieg reușită într-un conflict marcat în alte părți de o înaintare brutală, lentă și chiar fără succes a trupelor rusești, care întâmpină o rezistență cruntă din partea Ucrainei. O investigație Reuters a descoperit însă că succesul Rusiei la Cernobîl nu a fost un accident, ci a fost parte a unei operațiuni de lungă durată a Kremlinului pentru a se infiltra cu agenți secreți în statul ucrainean.

Documente și mărturii prezentate justiției dezvăluie rolul jucat de șeful securității de la Cernobîl, Valentin Viter, care acum se află în detenție și este anchetat pentru că a lipsit de la postul său. Viter este suspectat și de trădare, o acuzație despre care avocatul său spune că este nefondată.

În ziua invaziei, Viter, deși nu era prezent la post, l-a sunat pe comandantul unității din Garda Națională care era desfășurată la Cernobîl. „Cruță-ți oamenii”, l-ar fi sfătuit pe comandant înainte de venirea rușilor.

O sursă informată despre planurile de invazie ale Kremlinului a declarat pentru Reuters că agenți ruși au fost trimiși la Cernobîl anul trecut pentru a mitui oficialii și pentru a pregăti terenul pentru o preluare a controlului fără vărsare de sânge.

Biroul de Stat pentru Investigații al Ucrainei a declarat că investighează un fost oficial de top al serviciilor de informații, Andrii Naumov, suspectat de trădare pentru că ar fi transmis secrete de securitate de la Cernobîl unui stat străin.

De ce a eșuat planul Rusiei

Sursele Reuters au declarat că Moscova miza pe activarea unor agenți în așteptare infiltrați în interiorul aparatului de securitate ucrainean.

De asemenea, sursele au confirmat rapoartele serviciilor secrete occidentale potrivit cărora Kremlinul îl pregătea pe Oleg Țariov, un proprietar de hoteluri din Crimeea, pentru a conduce un guvern marionetă la Kiev.

Iar un fost procuror general ucrainean a dezvăluit pentru Reuters că politicianul ucrainean Viktor Medvedciuk, un prieten al lui Putin, avea un telefon criptat pentru a putea comunica cu Kremlinul. Medvedciuk se află acum într-o închisoare ucraineană în așteptarea procesului pentru acuzații de trădare care datează dinaintea invaziei rusești.

Deși Rusia a capturat Cernobîlul, planul său de a prelua puterea la Kiev a eșuat. În multe cazuri, agenții în așteptare pe care Moscova îi infiltrase nu au reușit să-și facă treaba, potrivit mai multor surse din Rusia și Ucraina. Secretarul Consiliului de Securitate al Ucrainei, Danilov, a declarat că agenții și cei care îi coordonau credeau că Ucraina este slabă, dar s-a dovedit a fi o concepție „total greșită”.

Persoanele pe care Kremlinul conta ca fiind „pârghiile” sale din Ucraina și-au supraevaluat,  în anii dinaintea invaziei, influența pe care o aveau. Kremlinul s-a bazat în planurile sale pe „clovni – știu câte ceva, dar spun întotdeauna ceea ce conducerea vrea să audă, pentru că altfel nu vor fi plătiți”, a declarat pentru Reuters o persoană apropiată de conducerea separatistă din estul Ucrainei.

Putin s-a trezit astfel într-un război prelungit, la scară largă, luptând pentru fiecare centimetru de teritoriu ucrainean și plătind pentru asta un preț uriaș.

Ce au reușit, totuși, agenții ruși infiltrați în Ucraina

Dar infiltrarea serviciilor secrete rusești a reușit într-o anumită privință: a semănat neîncredere în interiorul Ucrainei și a scos la iveală deficiențele Serviciului de Securitate al Ucrainei, SBU, care are o istorie complicată cu Rusia și care are acum sarcina de a-i „vâna” pe trădătorii și colaboratorii Moscovei.

Această agitație internă ucraineană a izbucnit parțial la 17 iulie. Într-un discurs video adresat națiunii, președintele Zelenski face un anunț surprinzător: l-a suspendat pe șeful SBU, Ivan Bakanov, pe care îl cunoaștea de ani de zile. Președintele a invocat numărul mare de angajați ai SBU suspectați de trădare.

Surse din cadrul forțelor de ordine ucrainene au declarat pentru Reuters că unii membri ai personalului SBU au povestit că nu au reușit să dea de Bakanov timp de mai multe zile după ce Rusia a invadat țara, ceea ce a sporit sentimentul de haos la Kiev. 

Zelenski a mai spus că au fost depistate 651 de cazuri de presupusă trădare și colaborare, iar mai mult de 60 de funcționari din SBU și din Procuratura Generală au acționat împotriva Ucrainei în zonele ocupate de Rusia.

O moarte suspectă

Campania de infiltrare a Rusiei a stârnit suspiciune și neîncredere la anumite niveluri ale statului ucrainean, ceea ce a împiedicat capacitatea acestuia de a guverna, în special în primele zile după invazie. Un incident dur, care a alimentat tensiunile de pe coridoarele puterii de la Kiev, a fost legat de moartea, la începutul lunii martie, a lui Denis Kirieev, un fost director de bancă.

Acesta făcuse parte din delegația ucraineană care a participat la cele câteva runde de discuții cu negociatori ruși, la granița dintre Ucraina și Belarus, începând cu 28 februarie. O fotografie îl arăta pe Kirieev stând alături de oficialii ucraineni la masa negocierilor.

Apoi, un consilier al administrației Zelenski a declarat, într-un interviu online, că ofițeri ai SBU l-au împușcat pe Kirieev în timp ce încercau să îl aresteze ca spion rus. Numai că Agenția de Informații Militare a Ucrainei a afirmat că Kirieev a fost angajatul și ofițerul său de informații și că a murit ca un erou în timp ce conducea o misiune specială nespecificată în apărarea Ucrainei.

O sursă apropiată de armata ucraineană a declarat pentru Reuters că Kirieev era într-adevăr un spion dublu, care lucra pentru Ucraina. El avea acces la cele mai înalte niveluri ale conducerii rusești și transmitea informații valoroase despre planurile de invazie și despre alte chestiuni către responsabili de la Kiev.

Legăturile Cernobîlului cu KGB

Aparatul de spionaj al Moscovei instalat la Cernobîl era însă rezultatul a zeci de ani de acțiune. După dezastrul din 1986, când un reactor a explodat împrăștiind nori radioactivi în toată Europa, KGB-ul sovietic a intervenit. Mai mult de 1.000 de membri ai KGB au luat parte la operațiunile de curățare. Șeful de atunci al KGB, Viktor Cebrikov, a ordonat să fie recrutați agenți în rândul personalului centralei și a dat instrucțiuni ca un ofițer KGB să ocupe postul de adjunct al șefului centralei, responsabil cu securitatea, potrivit unui document văzut de Reuters. Chiar și după ce Ucraina a devenit independentă în 1991, șefii spionajului de la Moscova au rămas puternici acolo.

Primul șef al serviciului de informații interne al Ucrainei a fost Nikolai Golușko, care și-a început cariera în Rusia sovietică. Înainte de numirea sa, el a condus ramura ucraineană a KGB-ului sovietic. Golușko i-a păstrat pe majoritatea ofițerilor din epoca sovietică în posturile lor, după cum a scris el într-un memoriu din 2012. După patru luni ca șef al spionajului ucrainean, Golușko s-a mutat înapoi la Moscova pentru a se reîntoarce la KGB, iar în 1993 a devenit șeful Serviciului Federal de Contrainformații al Rusiei, nou creat, precursor al FSB-ului de astăzi.

Kievul, lipsit de resurse și de experiență proprie în domeniu, a semnat acorduri prin care SBU a fost de acord să împărtășească informații cu Moscova. În schimb, Moscova i-a furnizat resurse, tehnologie și ajutor de specialitate pentru investigații.

Ofițerii de informații care lucrau la Cernobîl au devenit oficial parte a aparatului de securitate al Ucrainei în 1991, dar au continuat să primească ordine de la Moscova, a declarat o sursă Reuters.

SBU, precizează agenția de presă, nu a răspuns la întrebările despre Cernobîl sau despre legăturile istorice cu serviciile secrete rusești.

De ce era important Cernobîlul

Potrivit analiștilor militari occidentali, cei care au planificat invazia Rusiei în Ucraina au considerat că este important controlul asupra Cernobîlului din punct de vedere strategic, pentru că se află aproape de Belarus și pe cea mai scurtă rută pentru înaintarea lor spre Kiev.

 În noiembrie 2021 Rusia a început să trimită agenți de informații sub acoperire în Ucraina, cu sarcina de a stabili contacte cu oficialii responsabili de securizarea centralei electrice de la Cernobîl. Scopul agenților era de a se asigura că nu va exista rezistență armată odată ce trupele rusești se vor apropia.

Una din sursele cu care a vorbit Reuters a declarat că Cernobîlul a servit, de asemenea, ca punct de colectare a documentelor transmise de la sediul SBU. Contra cost, oficialii ucraineni transmiteau spionilor ruși informații despre pregătirea militară a Ucrainei.

Reuters nu a putut verifica în mod independent detaliile relatării sursei. Nici Biroul de Stat pentru Investigații al Ucrainei, și nici SBU nu au răspuns la solicitările pentru un punct de vedere. Dar o analiză a mărturiilor ucrainene și a documentelor judiciare și un interviu cu un oficial local arată că Kievul desfășoară cel puțin trei investigații privind comportamentul persoanelor care au lucrat la Cernobîl. Anchtele au identificat cel puțin două persoane suspectate că au furnizat informații agenților ruși sau că i-au ajutat în alt mod să pună mâna pe centrală, potrivit acestor documente.

Paraonia și neîncredere

Pentru Kremlin, cucerirea Cernobîlului era doar o etapă către obiectivul principal: preluarea controlului asupra guvernului de la Kiev. Și acolo, Kremlinul se aștepta ca agenții sub acoperire aflați în poziții de putere să joace un rol crucial.

Iuri Luțenko, care a ocupat funcția de procuror general al Ucrainei între 2016 și 2019, a declarat pentru Reuters că în momentul în care a părăsit această funcție, „sute” de angajați ai Ministerului Apărării se aflau sub supraveghere, demers aprobat chiar de biroul său, fiind suspectați de legături cu statul rus. Luțenko crede că exista un număr similar de suspecți de spionaj și în alte ministere.

În timp ce Ucraina îi caută acum pe trădători, teama de o infiltrare rusă se extinde spre est, departe de capitală. Sentimentul de paranoia este cel mai profund aici, în estul Ucrainei, unde suspiciunile de trădare divizează satele ocupate anterior de ruși, dar pe cale de a fi eliberate de ucraineni, transmite corepondentul Reuters aflat la Kutuzivka, un cătun cândva liniștit, la est de Harkov. O femeie de aici a fost interogată timp de două zile de soldații ruși despre ginerele ei, care era suspectat că le-ar fi transmis ucrainenilor informații despre pozițiile forțelor ruse. Ginerele ar fi fost denunțat de o femeie pe care rușii o instalaseră primăriță. După ce satul a fost eliberat, la sfârșitul lunii aprilie, a fost rândul acesteia din urmă să fie reținută și pusă sub urmărire penală pentru colaborare cu soldații ruși. Ea riscă mai mult de zece ani de închisoare dacă va fi condamnată.

Poliția națională ucraineană a reținut până în prezent peste 1.000 de persoane suspectate de sabotaj și activități de recunoaștere întreprinse în beneficiul ocupanțiulor  ruse, potrivit Ministerului Afacerilor Interne.

În aceste zone din est, însă, există mult mai multe cazuri care se încadrează într-o zonă gri, de la cei care postează conținut pro-rusesc pe rețelele de sociale și până la cei care cooperează în orice fel cu trupele rusești de ocupație, scrie Reuters.

Cine sunt principalii suspecți

Valentin Viter

Unul dintre bărbații suspectați de procurorii și anchetatorii ucraineni că ar fi ajutat forțele rusești este Valentin Viter, un colonel în vârstă de 47 de ani din cadrul SBU. La momentul invaziei rusești, Viter era director general adjunct al uzinei de la Cernobîl, responsabil cu protecția fizică a acesteia.

Viter a fost detașat de la SBU pentru a lucra la Cernobîl ca șef al securității la mijlocul anului 2019. La 18 februarie anul acesta – cu șase zile înainte de invazia rusă – a intrat în concediu medical din cauza unor probleme respiratorii. La acea dată, Rusia își întărea trupele din Belarus în vederea pregătirii unei invazii, iar șeful poliției naționale declara că securitatea a fost întărită la centrala de la Cernobîl.

În dimineața invaziei rusești, pe 24 februarie, Viter se afla la domiciliul său din Kiev. L-a sunat pe șeful unității Gărzii Naționale de la Cernobîl, care se afla la postul său. Oamenii de la uzină știau că o coloană de vehicule blindate rusești se îndrepta spre ei. Viter, potrivit propriei mărturii, i-a spus comandantului, în limba rusă: „Cruță-ți oamenii”. Viter nu avea autoritate oficială asupra Gărzii Naționale, iar Reuters nu a putut stabili dacă militarul a ținut cont de cuvintele lui Viter atunci când unitatea s-a predat, după discuții cu invadatorii ruși.

Iuri Pindak

Comandantul unității din Garda Națională desfășurată la Cernobîl era Iuri Pindak. Când soldații ruși s-au retras în cele din urmă din Cernobîl, după o ocupație de 36 de zile, l-au luat pe Pindak și pe majoritatea membrilor unității sale ca prizonieri. Ucraina spune că sunt deținuți în Rusia sau în Belarus.

Biroul de Stat de Investigații al Ucrainei desfășoară o anchetă pentru a stabili dacă Garda Națională a încălcat legea prin depunerea armelor, a declarat Iuri Fomicev, primarul orașului Slavutici, unde locuiesc majoritatea angajaților de la Cernobîl. „Luptele pe teritoriul instalațiilor nucleare sunt interzise de Convenția de la Geneva”, a declarat aceasta, adăugând că acesta a fost „unul dintre motivele” pentru care nu au avut loc lupte grele la situl nuclear.

Viter a fost arestat în vestul Ucrainei, pe motiv că a lipsit de la post. O a doua anchetă asupra lui a fost deschisă pentru suspiciune de trădare prin „asistarea deliberată a unităților militare ale țării agresoare, Federația Rusă, în desfășurarea de activități subversive împotriva Ucrainei”. Deocamdată nu au fost descoperite dovezi care să îl lege de serviciile speciale rusești.

Viter a declarat în apărarea lucă a fugit din Kiev pentru siguranța familiei sale la două zile după ce Cernobîlul a fost capturat, dar a încercat să rămână în contact cu colegii de la uzină.

Andrii Naumov

Procurorii militari care se ocupă de cazul lui Viter sunt interesați de legătura acestuia cu un fost oficial ucrainean pe nume Andrii Naumov. Acesta a dispărut înainte de invazia rusă. El a apărut în Serbia în luna iunie într-o mașină în care au fost găsiți mulți bani și pietre prețioase. Intenționa să treacă în Macedonia de Nord.

Funcționar în cadrul Biroului Procurorului ucrainean, în 2018 Naumov a fost numit șef al COTIZ, o întreprindere de stat responsabilă de gestionarea domeniului din zona de excludere radioactivă din jurul Cernobîlului. O mare parte a rolului COTIZ a fost de a promova turismul în zona de excludere, dar întreprinderea a avut, de asemenea, un rol în menținerea securității sitului. După perioada petrecută la Cernobîl, Naumov a fost numit șef al departamentului de securitate internă al SBU, o divizie care investighează alți ofițeri suspectați de activități infracționale. Anul trecut, agenția a declarat că a zădărnicit o tentativă de asasinare a lui Naumov de către alți ofițeri SBU, dar ulterior, Naumov a fost demis din funcția de șef de departament. Acum este investigat pentru trădare în Ucraina, dar este reținut în Serbia.

Viktor Medvedciuk

Unul dintre cei mai vizibili loialiști ai Kremlinului a fost Viktor Medvedciuk, lider al partidului ucrainean Platforma de Opoziție – Pentru Viață. Putin este nașul unuia dintre copiii lui Medvedciuk. Din 2014, Medvedciuk a fost un oponent vocal al protestelor populare care cereau legături mai strânse cu Uniunea Europeană. Medvedciuk a fost acuzat de trădare de stat la 11 mai 2021. Anchetatorii de la SBU au susținut atunci că Medvedciuk a transmis oficialilor ruși detalii secrete despre unitățile militare ucrainene și că intenționa să recruteze agenți ucraineni și să influențeze pe ascuns politica ucraineană. Cu o zi înainte de invazie, el și-a părăsit locuința din Kiev și intenționa să plece din țară, încălcând termenii eliberării sale pe cauțiune. A fost reținut la 12 aprilie și se află de atunci în detenție.

Oleg Țariov

O altă figură cheie, potrivit a trei surse familiare cu planurile rusești, a fost Oleg Țariov, un fost membru al parlamentului ucrainean, în vârstă de 52 de ani. El a fost ales de cei care au planificat invazia să conducă noul guvern marionetă pe care Kremlinul voia să-l instaleze la Kiev. Țariov figurează încă din 2014 pe lista sancțiunilor ucrainene și americane. După o încercare nereușită de a câștiga alegerilor prezidențiale, a fondat o mișcare numută „Novorossia” (Noua Rusie) promiovând ideea de a transforma sud-estul Ucrainei într-un stat separat prorus. La începutul acestui an, el se afla în Crimeea anexată de Rusia, unde deține două hoteluri. La primele ore ale zilei de 24 februarie, la începutul invaziei, Țariov le-a spus celor peste 200.000 de urmăritori ai săi de pe Telegram că a trecut pe teritoriul controlat de Kiev. „Mă aflu în Ucraina. Kievul va fi liber de fasciști”, a anunțat el. Dar Zelenski nu a capitulat. Orice așteptări pe care le avea Moscova că va fugi din Kiev sau că va negocia un acord prin care să cedeze în fața cererilor Rusiei s-au risipit în curând. În săptămânile care au urmat, forțele ucrainene au oprit înaintarea trupelor rusești spre Kiev, iar Țarinov nu a ajuns niciodată în capitală. Țariov își petrece acum timpul în Crimeea făcând regulat vizite la Moscova, potrivit postărilor sale pe rețelele sociale.

Ivan Bakanov

În mijlocul haosului de la începutul războiului, Ivan Bakanov, pe atunci șef al SBU, a plecat din Kiev pentru cel puțin trei zile. Când a anunțat demiterea prietenului său din copilărie, Zelenski a citat un articol din Statutul forțelor armate, în baza căruia militarii pot fi eliberați din funcție pentru un comportament necorespunzător care duce la pierderi de vieți omenești sau la amenințarea unor pierderi. „O astfel de serie de infracțiuni împotriva bazelor securității naționale a statului pune întrebări foarte serioase în legătură cu liderii relevanți”, a declarat Zelenski. „Fiecare dintre aceste întrebări va primi un răspuns adecvat”, a promis șeful statului.