Ion Florea, membru PSD: Liviu Dragnea joacă cartea vieţii, ca să zic aşa. Ieşindu-i guvernarea pe plus, automat va merge în continuare şi în fruntea PSD-ului şi în fruntea Guvernului, bănuiesc, sau, mă rog, să nu zic că e în fruntea Guvernului, dar e pe acolo. Altceva, ce să zic, într-adevăr sunt şi probleme cu justiţia, rămâne să fie dovedite.
Ştefan Răzvan Florea, bursier Fulbright: Au fost dovedite.
Ei sunt tată şi fiu. Tatăl este preşedintele organizaţiei PSD din comuna Mihail Kogălniceanu, judeţul Ialomiţa. Băiatul a absolvit studiile de master la New York, este inginer software la o companie de IT şi face parte dintr-o mişcare politică pan-europeană. Trecutul şi viitorul, pe aceeaşi bancă, în curtea din Mihail Kogălniceanu.
Ion Florea, membru PSD: Opiniile fiilor mei, deci şi ale lui Răzvan şi ale lui Alex, băiatul cel mic, sunt mai progresiste, au circulat în Europa, în America, Răzvan şi m-au mai influenţat într-o oarecare măsură.
Ştefan Răzvan Florea: M-am anagajat să împart cu ei, pentru că sunt două şanse, fie aşteptăm 30-40 de ani pentru a avea o societate cumva la nivelul european, fie ne străduim fiecare în partea noastră şi ne luăm un angajament faţă de părinţii noştri cumva să ajungem la un numitor comun împreună.
Ştefan Răzvan Florea este unul dintre cei 35 de români care câştigă anual cea mai râvnită bursă din lume, Fulbright. De aceasta au beneficiat şi 37 de şefi de stat din întreaga lume, 59 de câştigători de premii Nobel şi 84 de câştigători de Pulitzer. Deşi au avut în faţă cariere promiţătoare peste hotare, mulţi dintre tinerii români care au studiat în America au ales să se întoarcă acasă şi să implemnteze aici ce au învăţat în cele mai bune şcoli din lume. Alţii locuiesc încă în străinătate, însă au bagajele de întoarcere la uşă. Cu toţii vor să contribuie cu minţile şi sufletul lor la construirea viitorului României.
Ştefan Răzvan Florea: Experienţa asta m-a schimbat în multe feluri cred. Cred că cel mai important ar fi faptul că m-a făcut să fiu mai conştient de cine sunt, de faptul că sunt un individ care aparţine unei societăţi şi că… ca şi individ sunt important şi că pot schimba lucrurile cu cunoştinţele pe care eu le am.
Ioana Țurcan, bursieră Fulbright: Atunci când am plecat în State, mi-am dat seama că există o mică revoluţie în România, adică cu protestele, din care nu puteam să fac parte. Îmi lipsea comunitatea în sine şi să pot să particip, să simt că sunt parte din asta.
Alexandru Stănescu, locuieşte în Londra: Pentru mine, personal, o implicare mai puternică în societate m-ar face să mă întorc. De fapt, eu nici nu sunt plecat, dacă vreţi, pentru că plecarea pentru mine înseamnă rupere, iar mulţi dintre noi, de fapt, nu suntem plecaţi, suntem pur şi simplu, cu mintea şi aici şi acolo.
Programul Fulbright a fost înfiinţat în anul 1946 de către senatorul James William Fulbright şi facilitează schimburi de experienţe între cetăţenii americani şi cei ai altor state. În R omânia, Fulbright există din anul 1960 şi de atunci au studiat peste ocean peste 2.000 de români.
Alexandru Stănescu, bursier Fulbright: Când spui Fulbright, Wow, you must be smart!
Ştefan Răzvan Florea are 27 de ani şi a studiat Automatică şi Calculatoare la Universitatea Politehnică din Bucureşti, a fost bursier Erasmus în Olanda, apoi a lucrat ca inginer software la sediul Parlamentului European din Luxemburg. În 2015 a primit o bursă Fulbright pentru un master în Managementul Ingineriei la un institut tehnologic din New Jersey. Un program de masterat aici costă 40.000 de dolari pe an. Când a participat la cursurile universităţii de top din America, a înţeles cum s-a format prăpastia dintre sistemul educaţional românesc şi cel american.
Ştefan Răzvan Florea: Se întâmpla ca anumiţi colegi să pună întrebări proaste sau să facă remarci nu tocmai inteligente şi venind din cultura noastră foarte judgemental …care judecă foarte mult, aveam tendinţa să mă gândesc imediat…a ce întrebare idioată a putut să spună persoana respectivă. Dar întotdeauna mă confruntam cu zâmbetul profesorului care imediat lua întrebarea şi o punea într-un context în care mi se părea foarte inteligentă.
Au fost momente, însă, în care a realizat că plusurile societăţii americane pot fi şi minusuri.