În ședința de astăzi, Cabinetul Dăncilă ar putea adopta prin OUG Codul Administrativ, act normativ care conține câteva măsuri foarte controversate. La articolul 17, se stipulează că pot fi membri ai Guvernului persoanele care îndeplinesc, cumulativ, următoarele condiţii: au cetăţenia română şi domiciliul în ţară; se bucură de exerciţiul drepturilor electorale; nu au suferit condamnări penale, cu excepţia situaţiei în care a intervenit reabilitarea. De asemenea, Codul Administrativ mărește aria celor care vor avea pensii speciale.
Senatorul Adrian Wiener a sintetizat principalele schimbări ce apar odată cu acest act normativ. Conform acestuia, Codul încalcă principiul egalității în fața legii instituind noi categorii de privilegiați și anume pensii speciale pentru mii de oameni: foști și viitori primari, viceprimari, președinți și vicepreședinți de consilii județene; bineînțeles, e vorba de cumpărarea fidelizării și a bunăvoinței politice cu bani publici . În plus, formalizează politizarea funcției publice prin numirea șefilor de deconcentrate încălcând flagrant principiul profesionalizării administrației; practic se legitimează baronizarea administrației locale. Codul schimbă modul în care se iau deciziile privind patrimoniul și anume, deciziile pentru concesionarea sau înstrăinarea patrimoniului comunităților locale urmează a fi luate cu majoritate simplă în consiliile locale și nu cu votul a două treimi dintre consilieri ca până acum; este o nouă fragilizare a principiilor fundamentale ale democrației, opoziția pierzând orice rol în menținerea unui echilibru decizional, fiind practic exclusă, deși reprezintă comunitatea, de la deciziile cele mai importante – cele privitoare la patrimoniu; abuzul și arbitrariul vor putea fi la îndemâna unei majorități conjuncturale.
Conform ȘTIRI PE SURSE, Judecătorii CCR au explicat în decizia nr. 304/2017 de ce o persoană condamnată penal are voie, în anumite condiții, să ocupe o funcție de membru al Guvernului:
„În ceea ce privește termenele pe durata cărora sunt incidente decăderile, interdicțiile sau incapacitățile, legiuitorul conferă instituției reabilitării – cauză legală și personală de înlăturare a consecințelor condamnării – efecte constând în încetarea decăderilor și interdicțiilor, precum și a incapacităților care rezultă din condamnare [art. 169 alin. (1) din Codul penal] (…) Reabilitarea judecătorească (facultativă) constituie forma tipică a reabilitării, care se poate obține, la cerere, prin hotărârea instanței de judecată (ope iudiciis), în urma verificării îndeplinirii condițiilor prevăzute de lege, având ca efect înlăturarea consecințelor condamnării. Prin art. 166 alin. (1) din Codul penal se stabilesc condiții cu privire la gravitatea condamnării și termenele după care fostul condamnat poate formula cererea de reabilitare (…) Potrivit art. 537 din Codul de procedură penală, după rămânerea definitivă a hotărârii de reabilitare, instanța dispune să se facă mențiune despre aceasta pe hotărârea de condamnare, mențiunea având efect tocmai sub aspectul încetării decăderilor, interdicțiilor și incapacităților”, a scris CCR.
Modalitatea de legiferare a Codului Administrativ printr-o OUG, a declanșat deja reacții în spațiul public. Federaţia Naţională a Sindicatelor din Administraţie (FNSA), reprezentativă la nivel naţional în sectorul de activitate ,,Administraţie Publică”, solicită Guvernului României renunţarea imediată la intenţia de promovare a Codului Administrativ prin ordonanţa de urgenţă. Sindicatele au mai cerut demararea procedurilor de consultare a organizaţiilor reprezentative din sectorul de activitate ,,Administraţie publică” şi, după finalizarea procedurilor de consultare, adoptarea acestuia sub formă de lege, în urma dezbaterii articolelor în Parlamentul României. „Adoptarea Codului Administrativ, demers de o asemenea complexitate şi de o asemenea importanţă, prin ordonanța de urgență, ȋn urma unui parcurs legislativ superficial şi în mare grabă, ridică suspiciuni de vointă pur politică şi de nerespectare a principiilor bunei-credinţe, dar mai mult decât atât, apreciem că suferă de grave vicii de neconstituţionalitate privind transparenţa decizională, precum şi privind dreptul de participare şi implicare a tuturor actorilor interesaţi la dialogul social institutionalizat ȋn adoptarea actelor normative de importanţă socială şi profesională deosebită. Modificările substanţiale în ceea ce priveşte organizarea şi funcţionarea administraţiei publice, precum şi în activitatea salariaţilor din administraţia publică sunt domenii pentru care legea impune consultarea reală a reprezentanților salariaților prin federațiile sindicale reprezentative ȋn domeniu”, menționează sursa citată.
La rândul său, deputatul independent Nicușor Dan a declarat că modificarea Codului administrativ ar trebui să fie făcută în Parlament. Acesta a precizat că, prin transpunerea modificărilor prin OUG, PSD-ALDE urmărește intrarea în legalitate a celor 22 de companii municipale din București. „Ca formă pentru o lege așa de importantă care reglementează tot ce înseamnă administrație publică în România este nepotrivit ca această reglementare să fie dată prin ordonanță de urgență. Trebuie să avem o dezbatere în Parlament. Nu înțelegem care e urgența. Probabil continua stare de ilegalitate la cele 22 de companii municipale din București, care, în situația în care OUG trece și deciziile cu privire la patrimoniu pot fi luate cu majoritate simplă, pot fi introduse de majoritatea PSD-ALDE din Consiliul General, pot fi introduse în legalitate. Cam asta ar fi singurul motiv de urgență”, a declarat Nicușor Dan.
Acesta a afirmat că forma pusă în dezbatere a noului Cod administrativ are mai multe probleme, precum delegarea de atribuții a primarilor.
„Prima problemă mare este majoritatea simplă, nu de două treimi cu care se iau deciziile cu privire la patrimoniu, mai puțin transferul de drept de proprietate. Exemple tipice sunt cele 22 de companii municipale ale doamnei primar Firea, în care a reușit să angajeze câteva mii de angajați. Acest lucru nu e bun pentru că duce la o instabilitate administrativă. Dacă înființezi niște companii cu majoritate simplă, în momentul în care se schimbă majoritatea, altă majoritate o să vrea să distrugă companiile, să vină cu companii pe care ea să le pună șinu avem o stabilitate administrativă. A doua chestiune este delegarea de atribuții, primarul numai semnează. Suntem în situația în care primarul are cea mai mare putere, vrea să dea un act cu potențial de a fi ilegal, pune presiune pe director, directorul semnează și primarul nu răspunde. A treia chestiune pensiile speciale. Un mic pas înapoi este în ceea ce privește statutul funcționarilor publici prin raportare la Agenția Națională a funcționarilor publici. Pentru a deveni funcționari publici trebuie să treci de filtrul Agenției Naționale”, a spus Dan.
Iată cum va arăta Codul Administrativ pregătit de Cabinetul Dăncilă:
”Codul administrativ are menirea de a reprezenta legea de bază a administrației publice și urmărește să asigure cadrul juridic necesar asigurării stabilității și eficienței autorităților atât la nivel central cât și la nivel local.
Astfel, domeniile care fac obiectul de reglementare al proiectului Codului administrativ sunt:
A. Administrația publică centrală;
B. Administrația publică locală;
C. Prefectul, instituția prefectului și serviciile publice deconcentrate;
D. Exercitarea dreptului de proprietate publică și privată a statului sau a unităților administrativ-teritoriale;
E. Statutul funcționarilor publici, prevederi aplicabile personalului contractual din administrația publică și evidența personalului plătit din fonduri publice;
F. Răspunderea administrativă;
G. Serviciile publice;
Suplimentar acestor domenii, Codul administrativ cuprinde o Parte – Dispoziții Generale în cadrul căreia sunt reglementate principiile generale aplicabile administrației publice.
A. Administrația publică centrală
1. Delimitarea rolului și a atribuțiilor principale ale Guvernului – rolul Guvernului de exercitare a conducerii generale a administraţiei publice este prezentat distinct de atribuțiile acestuia.
2. Precizarea condiţiilor generale pentru ocuparea funcţiei de membru al Guvernului corelativ cu precizarea cazurilor de încetare a acestei funcții; au fost modificate unele dintre cazurile de încetare a funcţiei de membru al Guvernului în sensul precizării condiţiilor în care acestea intervin; a fost eliminată demiterea dintre aceste cazuri, demiterea nefiind, în fapt, un caz de încetare a funcţiei.
3. Clarificarea regimului juridic al actelor prim-ministrului – reglementarea expresă a caracterului de act administrativ al deciziilor emise de prim ministru, a sancţiunii inexistenţei deciziilor care nu sunt publicate în Monitorul Oficial al României (cu excepţiile prevăzute de lege).
4. Reglementarea expresă a categoriilor de persoane care sunt numite/eliberate din funcţie de prim-ministru.
5. Precizarea obligației membrului Guvernului de a renunța la funcţia sau calitatea incompatibilă cu cea pe care a început să o exercite, în termen de 15 zile de la începerea exercitării funcţiei (o situaţie de incompatibilitate ulterior acestui termen constituie caz de încetare a funcţiei de membru al Guvernului).
6. Clarificarea sferei administraţiei publice centrale de specialitate – reglementarea expresă a structurii acesteia: ministere, alte structuri aflate în subordonarea sau în coordonarea Guvernului, alte structuri aflate în coordonarea/subordonarea ministerelor, autoritățile administrative autonome.
7. Precizări privind organele de specialitate în subordinea Guvernului, respectiv a ministerelor – competența de înființare a acestora, sfera de atribuții, numirea şi eliberarea din funcţie a conducătorilor (care se stabilește prin actele proprii de înființare).
8. Definirea și clarificarea unor aspecte privind autoritățile administrative autonome – acestea sunt autorități care răspund în fața Parlamentului, în condițiile legilor lor de înființare, pentru activitatea desfășurată și care pot emite acte administrative cu caracter normativ și individual.
B. Administraţia publică locală
1. Reglementări noi privind organizarea şi funcţionarea asociaţiilor de dezvoltare intercomunitară (ADI) în sensul precizării drept organe de conducere ale acestora a adunării generale, a comitetului director și a comisiei de cenzori, în vederea armonizării cu reglementările privind asociaţiile şi fundaţiile.
2. Reglementarea constituirii consiliului local, în sensul modificării procedurii de validare a mandatelor consilierilor locali aleşi. A fost reglementată procedura validării mandatelor consilierilor locali aleși prin hotărâre a instanţei (și nu a unei comisii de validare formată din consilieri aleși nevalidați), cu un rol limitat al instituţiei prefectului cu privire la organizarea ședinței privind ceremonia de constituire a consiliului local şi la organizarea depunerii jurământului de către cei declaraţi aleşi. De asemenea, sunt enumerate condiţiile care trebuie să fie îndeplinite pentru validarea mandatelor.
3. Armonizarea reglementărilor privind instituția președintelui consiliului județean cu instituția primarului din punctul de vedere al statutului juridic, al modalității de alegere (prin vot universal, egal, direct, secret şi liber exprimat), al rolului și atribuțiilor exercitate la nivelul comunității, precum și al drepturilor și obligațiilor.
4. Detalierea reglementărilor privind proiectele de hotărâri ale consiliului local din perspectiva documentelor necesare dezbaterii proiectului de hotărâre (ex avize, rapoarte), a actorilor implicaţi, precum şi a termenelor necesare, anterior înscrierii pe ordinea de zi a şedinţei consiliului local.
5. Revizuirea majorităților necesare pentru adoptarea hotărârilor consiliilor locale și județene: majoritatea calificată, respectiv două treimi din numărul consilierilor locali în funcție, doar pentru hotărârile Privind translativitatea dreptului de proprietate, iar majoritatea absolută (majoritate consilierilor locali în funcție) a fost instituită și pentru hotărârile privind administrarea patrimoniului, alături de alte tipuri de hotărâri (ex. hotărâri privind bugetul local, hotărâri prin care se stabilesc impozite și taxe locale).
6. Modificarea situațiilor de dizolvare a consiliului local (ex. în cazul în care acesta fie nu se întrunește timp de 4 luni consecutiv, fie nu adoptă nicio hotărâre în cadrul a 3 ședințe ordinare și/sau extraordinare, pe parcursul a 4 luni), corelativ cu înăsprirea situațiilor de încetare a mandatului de consilier local (ex. lipsa nemotivată de la 3 întruniri ale consiliului sau de la 3 ședințe ordinare și/sau extraordinare, convocate/desfășurate pe durata a 3 luni) astfel încât să se asigure stabilitatea autorităților locale.
7. Reglementarea detaliată a momentului încetării de drept a mandatelor consilierilor locali, consilierilor judeţeni şi preşedintelui consiliului judeţean care poate fi determinat de o stare de fapt (ca în cazul demisiei), de rămânerea definitivă a unei hotărâri judecătoreşti (ca în cazul unei condamnări la o pedeapsă privativă de libertate) sau de decizia unei anumite persoane juridice (ca în cazul excluderii dintr un partid politic sau în cazul elaborării unui raport de evaluare prin care este constatată o stare de incompatibilitate). Precizarea exactă a acestui moment este de natură să clarifice situaţia mandatului alesului local.
8. Modificarea statutului viceprimarului, în sensul clarificării rolului său de înlocuitor de drept al primarului, prin definirea situaţiilor în care viceprimarul exercită această calitate (ex. în situația suspendării din funcție a primarului, în situația de vacanță a funcției de primar).
9. Armonizarea reglementărilor privind obligaţia depunerii declaraţiilor de interese şi a declaraţiilor de avere de către aleșii locali, a procedurii şi a sancţiunilor aplicabile. Astfel, aleșii locali vor depune aceleași declarații de interese și declarații de avere, în aceleași termene cu celelalte categorii de personal.
C. Prefectul, instituția prefectului și serviciile publice deconcentrate
1. Precizarea condițiilor și procedurii de numire în funcțiile de prefect și subprefect; pot fi numite în aceste funcţii numai persoanele care au absolvit programe de formare specializată specifice; pentru a putea fi numiţi prefecţi sau subprefecţi (care nu îndeplinesc condiţia privind pregătirea) a fost instituită o derogare de la regulă, care le permite acestora să fie numiţi în funcţie sub condiţia ca, în termen de maxim 2 ani de la data emiterii actului de numire, să absolve programele de formare specializată.
2. Gruparea principalelor atribuții ale prefectului corelativ cu rolurile acestuia și revizuirea/completarea atribuțiilor prefectului. Astfel, atribuțiile au fost sistematizate în: atribuții privind asigurarea implementării la nivel local a politicilor guvernamentale și respectării ordinii publice; atribuții în relația cu serviciile publice deconcentrate; atribuții privind verificarea legalității actelor autorităților administrației publice locale și atacarea în fața instanței de contencios administrativ actelor pe care le consideră ilegale; atribuții în domeniul situațiilor de urgență, atribuții cu privire la îndrumarea autorităților administrației publice locale cu privire la aplicarea normelor legale din sfera de competență.
3. Au fost reglementate expres atribuțiile privind: organizarea alegerilor şi a referendumurilor la nivelul județului, desfășurarea în bune condiții a activității serviciilor publice comunitare pentru eliberarea şi evidenţa paşapoartelor simple, respectiv regim permise de conducere şi înmatriculare a vehiculelor, eliberarea apostilei pentru actele oficiale administrative.
4. Clarificarea relației dintre prefect și serviciile publice deconcentrate – din perspectiva modului de organizare și funcționare, a competențelor exercitate (ex. serviciile publice deconcentrate au obligația de a prezenta informări privind modul de realizare a atribuțiilor care le revin), a actelor emise de conducătorii acestora.
D. Exercitarea dreptului de proprietate publică și privată a statului sau a unităților administrativ-teritoriale
1. Reglementarea elementelor definitorii specifice dreptului de proprietate publică și privată al persoanelor de drept public, în concordanță cu prevederile Codului civil și introducerea unor elemente definitorii specifice proprietății private a statului sau a unităţilor administrativ-teritoriale.
2. Instituirea unor principii specifice cu privire la exercitarea dreptului de proprietate publică a statului sau a unităţilor administrativ-teritoriale, precum principiul priorității interesului public, principiul protecției și conservării, principiul gestiunii eficiente și principiul transparenței și publicității.
3. Revizuirea procedurii de inventariere a bunurilor din domeniul public al unităților administrativ – teritoriale prin eliminarea atestării prin hotărâre a Guvernului. Astfel, inventarul va fi atestat la nivel local; inventarul va fi aprobat prin hotărâre a autorităților deliberative locale, pe baza punctului de vedere al MDRAP.
4. Introducerea unor termene privind actualizarea inventarului bunurilor din domeniul public al statului, obligativitatea înscrierii acestor bunuri în sistemul integrat de cadastru și carte funciară, precum și reglementarea unor sancțiuni pentru nerespectarea acestor prevederi.
5. Consolidarea cadrului legal existent al trecerilor bunurilor în domeniul public și reglementarea cadrului legal privind trecerile în domeniul privat al statului sau al unităților administrativ-teritoriale, precum reglementarea trecerii de bunuri între domeniul public al municipiului București și domeniul public al unei unități administrativ-teritoriale limitrofe municipiului București, pe durată determinată, în vederea derulării unor obiective investiționale și a trecerii din domeniul privat al unui titular al dreptului de proprietate privată în domeniul privat al altui titular.
6. Reglementarea detaliată a unora dintre modalitățile de exercitare a dreptului de proprietate publică, precum darea în administrare, închirierea și darea în folosință gratuită, prin definirea titularilor, a actului administrativ și a conținutului acestuia, a duratei exercitării, precum și a drepturilor și obligațiilor părților.
7. Completarea modalităților de exercitare a dreptului de proprietate privată a statului sau a unităților administrativ-teritoriale prevăzute de Codul civil, cu cele ce vizează, în prezent, dreptul de proprietate publică, și anume: darea în administrare, concesionarea și darea în folosință gratuită. Astfel, prin preluarea acestor modalități de exercitare și în cazul dreptului de proprietate privată, se creează premisele unei mai mari securizări a proprietății private a statului sau a unităților administrativ-teritoriale (spre exemplu, persoanele juridice de drept public vor avea opțiunea de a încheia un contract de comodat în condițiile Codului civil sau de a emite un act administrativ de dare în administrare în condițiile Codului administrativ).
8. Elaborarea unei proceduri cadru privind licitația publică pentru închirierea bunurilor proprietate publică sau privată a statului sau a unităților administrativ-teritoriale și pentru vânzare bunurilor proprietate privată a statului sau a unităților administrativ-teritoriale, în mod similar cu procedura-cadru de atribuire a contractelor de concesiune a bunurilor proprietate publică.
9. Introducerea unor dispoziții privind inventarierea bunurilor din domeniul privat al statului sau al unităților administrativ-teritoriale.
E. Statutul funcționarilor publici, prevederi aplicabile personalului contractual din administrația publică și evidența personalului plătit din fonduri publice
1. Crearea Sistemului național de evidență a ocupării în sectorul public (care să includă: funcţionarii publici, personalul contractual din administraţia publică, funcţiile care în momentul de faţă nu sunt inventariate – parlamentari, aleşi locali, secretari de stat şi subsecretari de stat, alte funcții de demnitate publică, precum și alte categorii de personal plătite din fonduri publice), și care să permită elaborarea și fundamentarea unor politici de resurse umane predictibile și eficiente, sistem corelat cu un instrument electronic de evidență administrat de ANFP.
2. Introducerea unui concurs național pentru funcțiile din administrația publică, ca etapă de selectare inițială, derulat inițial în sistem pilot (în perioada 2020-2021 pentru funcțiile publice de debutant și pentru cele aferente categoriei înalților funcționari publici); ulterior, începând cu anul 2022, concursul național va fi extins pentru alte categorii de funcții din cadrul administrației publice; persoanele care promovează acest concurs național/etapă inițială au dreptul ca, în interval de 3 ani, să participe la etapa de concurs pe post organizat de către instituțiile și autoritățile publice.
3. Concursurile pentru ocuparea funcțiilor publice din administrația publică vor fi organizate de fiecare autoritate și instituție publică, pentru administrația publică centrală urmând a participa persoanele deja selectate prin concurs național;
4. Avizarea concursurilor de către ANFP este înlocuită cu o notificare prealabilă către ANFP și cu obligația publicării anunțului pe site-ul ANFP și în Monitorul Oficial; sunt eliminate și alte avize precum cele privind modificarea calității posturilor sau stabilirea/ modificarea structurii de funcţii publice de către autoritățile publice din administrația publică locală.
5. Modificări ale condițiilor de vechime pentru ocuparea funcției publice și a celor aferente promovării în grad, în sensul creșterii de la 7 la 9 ani a vechimii necesare ocupării funcției publice de execuție de grad superior și corelativ, de la 3 la 4 ani a vechimii necesare promovării în grad, prin raportare al măsurile de profesionalizare asumate de Guvernul României, prin documentele strategice vizând funcția publică
6. Eliminarea restricției de 150 de posturi pentru înființarea unui post de director general în administrația publică locală.
7. Eliminarea posibilității ocupării funcției publice prin transformarea funcțiilor contractuale în funcții publice
8. Stabilirea unor reguli mai transparente cu privire la evaluarea secretarilor unităților administrativ-teritoriale.
9. O mai clară reglementare privind sancțiunile disciplinare aplicabile funcționarilor publici, în sensul corelării exprese a sancțiunilor cu abaterile aferente și introducerea de noi sancțiuni și abateri.
10. Clarificarea condițiilor în care se angajează răspunderea funcționarilor publici pentru actele pe care le semnează/ contrasemnează/ avizează cu încălcarea prevederilor legale.
11. Revizuirea și detalierea activităților prin care se conferă prerogativa de putere publică la nivelul funcționarilor publici.
12. Simplificarea procedurilor de constituire a comisiilor pentru recrutarea și evaluarea înalților funcționari publici, precum și pentru disciplină
13. Eliminarea procedurii de coordonare și control și soluționare a sesizărilor în ceea ce privește aplicarea normelor de conduită prevăzută în sarcina MDRAP (prin Legea nr. 477/2004 privind Codul de conduită a personalului contractual din autorităţile şi instituţiile publice) și înlocuirea cu o procedură de monitorizare în sarcina instituțiilor și autorităților publice. Rapoartele anuale întocmite de către autoritățile și instituțiile publice sunt transmise Ministerului Dezvoltării Regionale, Administrației Publice.
14. Eliminarea restricției privind transferul la cerere între instituții de la nivelul aceluiași palier administrativ.
15. Clarificarea cadrului general cu privire la funcțiile specifice și echivalarea acestora cu funcțiile publice generale, stabilirea nivelului actului normativ prin care funcțiile specifice pot fi înființate, precum și înființarea unor funcții publice generale sau specifice, prin raportare la atribuții specifice unei funcții sau instituții.
16. Clarificarea condițiilor privind numirea sau încetarea raporturilor juridice ale persoanelor angajate cu contract de muncă, de management sau la cabinetul demnitarului.
17. Introducerea cadrelor de competență;
introducerea obligativității formării profesionale ca și condiție la promovarea funcționarilor publici.
F. Răspunderea administrativă
1. Definirea răspunderii administrative atât din perspectiva elementelor sale intrinseci, cât și raportat la celelalte forme de răspundere juridică.
2. Reglementarea principiilor aplicabile răspunderii administrative.
3. Reglementarea elementelor principale ale formelor de răspundere administrativă: disciplinară, contravențională și patrimonială.
G. Serviciile publice
1. Reglementarea, pentru prima dată în legislația din România, a unui cadru general privind serviciile publice.
2. Reglementarea principiilor aplicabile serviciilor publice – transparența, egalitatea de tratament, continuitatea, adaptabilitatea, accesibilitatea, responsabilitatea furnizării serviciului public, furnizarea serviciilor publice cu respectarea normelor/standardelor de calitate.
3. Clasificarea serviciilor publice, în funcție de o serie de criterii – servicii de interes economic și servicii de interes non-economic general, servicii de interes național și servicii de interes local, servicii publice prestate/furnizate în mod unitar de o autoritate publică/un organism prestator de servicii publice și servicii publice prestate/furnizate în comun.
4. Reglementarea obligației de serviciu public în sensul definirii acestora ca îndatoriri și cerințe specifice impuse organismelor prestatoare.
5. Stabilirea unor elemente generale de delimitare a serviciilor de interes economic general de serviciile non-economice de interes general, având ca element principal de diferențiere criteriul caracterului economic al activității desfășurate.
6. Stabilirea regulilor generale de reglementare, înființare și încetare a serviciilor publice, prin precizarea autorităților care au competență de reglementare a serviciilor publice, a autorităților care au competență de înființare/organizare a structurii responsabile cu furnizarea/prestarea serviciilor publice, precum și a celor care au competențe în monitorizarea modului de prestare a serviciilor publice.
7. Reglementarea regulilor generale aplicabile modalităților de gestiune ale serviciilor publice (gestiunea directă și gestiunea delegată), precum și precizarea elementelor minime pe care trebuie să le conțină actul de delegare, în cazul gestiunii delegate.