După atâţia ani de creştere anemică şi salarii scăzute, orice sugestie că următoarea perioadă de declin economic este aproape ar putea părea nerezonabilă. Este adevărat că şomajul a scăzut dramatic, iar salariile au crescut oarecum într-un număr de ţări, aceste evoluţii fiind indicatori utili ai unui sfârşit de ciclu, scrie zf.ro.
Pe de altă parte, dobânzile sunt în mare parte scăzute, Trump oferă stimulente fiscale în SUA, zona euro este mai dinamică decât oricând în ultimii anni, iar temerile iniţiale privitoare la o criză economică în China par acum absurde.
Atunci, de ce să ne temem de o viitoare posibilă criză? Pur şi simplu pentru că atât de multe ţări evoluează atât de bine simultan, susţine Stephen King. Istoria arată că perioadele când multe ţări cresc simultan peste tendinţele pe termen lung sunt asociate cu turbulenţe financiare şi economice. Singura excepţie de la această regulă sunt perioadele ce urmează imediat recesiunilor.
De prea multe ori economiştii şi strategii nu reuşesc să recunoască principalele trei „costuri“ ale succesului economic mondial.
Primul este legat de asumarea excesivă de riscuri. Vremurile bune tind să nu ţină prea mult pentru că începem cu toţii să facem lucruri prosteşti care pun capăt acestor vremuri, susţine King.
Al doilea cost este simplu: odată cu creşterea economiei mondiale creşte şi cererea de materii prime şi capital, acest lucru generând efecte secundare neplăcute, cum ar fi creşterea preţurilor petrolului şi a randamentelor obligaţiunilor.
Al treilea este o consecinţă inevitabilă a primelor două. Perioadele de creştere sincronizată tind să fie asociate cu un ritm neaşteptat de rapid al majorărilor de dobânzi.
Aceste costuri pot crea şocuri financiare şi economice localizate sau globale.
