Măsurile luate până acum de fiecare țară care se confruntă cu epidemia de coronavirus sunt menite să înmoaie presiunea pe sistemul sanitar, să aplatizeze curba, pentru ca spitalele să nu intre în colaps. Virusul SARS-CoV-2 este extrem de contagios și nu dă semne că poate fi oprit.
Imunizarea împotriva noului coronavirus, așa-numita imunitate de turmă, se poate face pe două căi: prin îmbolnăvire (luăm virusul, ne îmbolnăvim, organismul dezvoltă imunitate) sau prin vaccinare.
Prima metodă este exclusă. Chiar și țările care s-au arătat inițial dispuse să-și lase cetățenii să se imunizeze prin contact direct cu virusul (Anglia, Olanda, Suedia) au dat înapoi sau au luat totuși măsuri în funcție de categoriile de vârstă mai expuse.
Celelalte țări, care au luat măsuri, fie le-au luat prea târziu (Italia), fie s-au dovedit insuficiente – chiar și România, care, în ciuda stării de urgență și a restricțiilor impuse, urmează scenariul Italiei, aceleași curbe de îmbolnăviri, doar că este defazată cu două-trei săptămâni. Costurile, în bani, resurse, economii blocate, dar mai ales în vieți omenești, sunt imposibil de calculat. Practic, omenirea trage de timp până la descoperirea unui vaccin.
De ce nu avem vaccin până acum
SARS-CoV-2 face parte din familia coronavirusurilor, la fel ca SARS-CoV-1 (care a generat epidemia SARS din 2003) și MERS-CoV (care a generat epidemia MERS în 2012).
Potrivit datelor Organizației Mondiale a Sănătății, epidemia SARS a înregistrat peste 8.000 de cazuri, cu aproape 800 de morți (mortalitate 10%). Epidemia MERS s-a soldat cu 2.500 de cazuri, din care peste 850 de morți (mortalitate 35%).
Chiar dacă rata mortalității ambelor epidemii este mult mai mare decât la actuala pandemie de coronavirus (chiar înspăimântătoare în cazul MERS), observăm că SARS și MERS au avut o răspândire foarte limitată, câteva mii de cazuri.
Laboratoarele de cercetare s-au pus în mișcare pentru dezvoltarea de vaccinuri la ambele epidemii. Totuși, nici acum nu avem un vaccin SARS sau MERS, deși ar fi fost timp chiar și într-un ritm normal de cercetare, de circa 10 ani. De ce? Sunt multe voci care susțin că nu e rentabil pentru marile companii farmaceutice să investească zeci, sute de milioane de dolari într-un produs care are o arie de adresare atât de redusă.
