de Pavel Lucescu
De corupție se plâng cel mai mult cei pe care-i afectează cel mai puțin. Să luăm ca exemplu USR. Dintre toate liniile de atac ale partidului condus de Drulă, cea justițiară anti-corupție e de departe favorita, cea în care liderii USR se simt cel mai bine.
Până la un punct e și normal s-o prefere. Corupția e prin definiție o chestiunea legată de putere și acces la resurse publice, iar USR n-a fost la guvernare decât câteva luni și oricum doar ca vioara a doua. Prin urmare, nu prea pot fi acuzați de corupție, că nici n-au prea avut timp să fure, în caz că ar fi fost tentați, iar asta le dă acest avantaj: pot să arate oricând cu degetul la ceilalți. Și o chiar fac și o fac cu patos.
Dar USR nu-i reprezintă pe săraci, adică pe cei care, teoretic cel puțin, sunt principalele victime ale corupției. USR e cu middle-class-ul, cu cei care o duc de la binișor în sus, cu urbanii corporațiști, cu cei din cartierele rezidențiale din suburbiile marilor orașe și cu pătura subțire a celor care, deși locuiesc în România, trăiesc deja ”într-o țară ca afară”. Cu ce-i deranjează atunci corupția pe useriști și de unde zelul ăsta justițiar la partidul celor mai prosperi români? Răspunsul meu e următorul.
Useriștii, și mă refer aici la nucelul dur al electoratului USR, sunt oameni care tind să asocieze statutul economic și social înalt cu ”valori morale” înalte. La ei veți auzi cel mai adesea, declinată sub diverse forme, butada cu ”bogații virtuoși și sărăcii vicioși”. Iar cum corupția și furtul sunt asociate în general cu sărăcia și nevoia de îmbogățire rapidă, specifice straturilor considerate inferioare ale societății, lupta useriștilor cu corupția e de fapt lupta cu cei de jos, cu inferiorii. Săracii votează cu corupții. Asta îți va spune un adevărat userist, dacă-l întrebi care-i problema principală a politicii românești.
Acest mod de a vedea societatea de azi stă, printre altele, la rădăcina fragilizării tot mai accentuate a democrației, pe care o acuzăm tot mai des în ultimii ani. Ideea că o clasă superioară, respectiv clasa educată, întreprinzătoare și prosperă, este cea mai îndreptățită să guverneze. Pentru că merită. Ceilalți, fie prosperi, dar ne-educați , fie educați, dar săraci, fie și ne-educați și săraci, nu merită să fie la putere pentru că ori sunt corupți, ori leneși, ori și una și alta. Și în ambele cazuri sunt ”imorali”.
Această filosofie a ajuns la putere în anii 80 în lumea anglo-saxonă (SUA și Marea Britanie în principal) și a devenit mainstream în ultimii 20 de ani, odată cu accentuarea polarizării socio-economice care a ajuns la un nivel fără precendent în istorie. E filosofia împărtășită tacit de grosul elitelor de azi, care capătă tot mai mult caracteristicile unei aristocrații și care e tot mai deranjată de accesul la putere prin vot a celorlalte categorii socio-economice, considerate inferioare. Iar asta e fix opusul ideii de democrație.
La noi, USR e cel mai aproape de acest mod de a vedea lumea de azi. Sunt cei care cred că ”merită” să fie la putere, pentru că sunt cei mai educați, cei mai activi și cei mai morali, iar cine nu-i votează poate nici n-ar trebui să aibă dreptul de a alege. Că votul lor strică ordinea lumii și periclitează viitorul omenirii.
