Cultul Ungariei Mari şi a „sacrificării“ ei la Trianon are o întreagă istorie în ultimii 30 de ani. Imaginea hărţii Ungariei Mari a devenit, dintr-o simplă reprezentare a unei stări istorice dintr-o anumită epocă, un simbol politic utilizat în diferite scopuri, de la cele mai inocente până la fetişizare. În ultimii treizeci ani, imaginea aceasta, scoasă din atlasele de istorie, a căpătat treptat o încărcătură nostalgică, ultranaţionalistă, devenind simbolul partidelor de extremă-dreapta ca apoi, treptat, treptat, să ajungă în ultimii zece ani până în mediile de comunicare guvernamentale.
Forum ARIR. Perspective câștigătoare: Cum reconstruim economia
Cum văd vecinii Ungariei această chestiune e altă poveste. Iar politicienii de la Budapesta sunt conştienţi de asta, cum sunt conştienţi de efectul „miraculos“ al afişării hărţii Ungariei Mari în rândul maghiarilor de dreapta, de la cei mai ponderaţi până la extremişti. Pentru că dreapta ungară încă e divizată între coaliţia de la guvernare şi susţinătorii a ceea ce a fost şi a mai rămas din partidul Jobbik. Postarea premierului Ungariei din 6 mai este una cu totul inocentă pentru maghiari, fiind vorba de o postare în care a urat succes elevilor care urmau să dea proba de istorie la examenul de bacalaureat. Aşadar, acel glob istoric, fotografiat tocmai cu imaginea Ungariei de la finele secolului al XIX-lea, ar fi dorit să reflecte materia de istorie, adică trecutul şi nu prezentul, iar cu atât mai puţin (să sperăm), viitorul. Dar vecinii au văzut altceva în acea postare: o nouă provocare cu tentă revizionistă! Că revizuirea frontierelor nu este şi nu va (mai) fi posibilă, pare destul de evident, nu doar pentru că situaţia geopolitică exclude din start o asemenea posibilitate, dar numărul maghiarilor din statele vecine va continua să scadă până la secătuire, oricât de mult sprijin ar primi din partea Ungariei.
Cei care i-au criticat până acum postarea sunt din partide de stânga… O asemenea critică prinde bine şi electoratului lor. Iar pe lângă latura sentimentală a raportării faţă de trecut şi interpretarea lui, motivaţia electorală continuă să rămână cea mai atractivă. Şi nici nu a trebuit să treacă prea mult timp ca de data aceasta parlamentul României să adopte o lege motivată electoral despre sărbătorirea Tratatului de la Trianon. Era de aşteptat ca electoratului cu un semnificativ potenţial maghiarofob, cum este al PSD-ului, să i se ofere o satisfacţie pe măsură din partea nu doar a partidului căruia îi este adept, ci din partea întregii clase politice parlamentare româneşti. Fiindcă cine şi-a fi asumat riscul să voteze împotriva unei asemenea iniţiative legislative „patriotice“… Infantilismul politic al confruntărilor pe marginea unor evenimente sensibile în istoria româno-maghiară se dovedeşte, din nou, a fi valorificat drept capital electoral. Consecinţele sale nu pot fi altele decât deteriorarea atmosferei coabitării românilor şi maghiarilor şi a relaţiilor interstatale româno-ungare.
Forum ARIR. Perspective câștigătoare: Cum reconstruim economia
interpretând manifestările zilei de 4 iunie după propriul gust, cu tot tacâmul de simboluri ale „blestematului Trianon“, şi încă pe banii statului român! Au existat şi până acum asemenea manifestări la 4 iunie de Ziua Apartenenţei Comune (Összetartozás napja) dar la o scară redusă, pe când acum, vor fi obligate prin lege să organizeze asemenea manifestări. Căci legea, pe lângă arborarea drapelului României, nu prescrie cum şi ce trebuie arătat, spus, dezbătut cu ocazia acestei zile. Iar cu această ocazie „festivă“ în loc de „Trăiască Trianonul!“ s-ar putea cu uşurinţă să răsune de data aceasta într-un cadru oficial binecunoscuta lozincă a extremei drepte maghiare „Vesszen Trianon!“ (Piară Trianonul!) Astfel ne scufundăm şi mai mult în mlaştina naţionalismelor agresive după un timp în care am crezut că aceste unelte nocive de manipulare în masă vor dispărea din arsenalul oamenilor politici de la Bucureşti şi de la Budapesta.
Autor: Peter Weber, istoric, profesor la Catedra de Limbă şi Literatură Română din Seghedin, Ungaria