Colecția secretă a Doinei Levintza. A primit trei Premii Gopo

În lunga și prestigioasa sa carieră, Doina Levința a primit aprecieri nu numai din partea publicului, ci și din partea cinefililor și marilor actori pentru costumele realizate la zeci de producții cinematografice românești. Designerul își aduce aminte cum, pentru costumele din ”Profetul, aurul și ardelenii”, atât de mult a cusut și ajustat, încât, după șase luni i s-au vindecat rănile de la mâini.

Am stat de vorbă cu Doina Levintza despre munca pe care a presupus-o crearea a mii de costume pentru filmul românesc şi, în particular, pentru producţia de succes regizorului Dan Piţa, filmul ”Profetul, aurul şi ardelenii”

”Patinam cu motorină, cu praf, cu uleiuri, cu tot ce se putea, ca să le dăm acea aparenţă de murdărie, altfel costumele din film nu erau adevărate”

”Era deosebit de interesantă lumea asta de baruri americane, de western şi de împuşcături. Dar fost o muncă foarte grea! De fapt, munca cea mai grea a fost la costume pentru că acestea trebuiau foarte bine patinate, ca să fie veridice. Costumele sunt foarte multe, poate sute. Am făcut răni la mâini. Abia după 6 luni s-au dus rănile de la mâini, aşa de mult a durat, pentru că patinam cu motorină, cu praf, cu uleiuri, cu tot ce se putea, ca să le dăm acea aparenţă de murdărie, altfel nu erau adevărate”, povesteşte Doina Levintza. Pe lângă toate acestea, condiţiile pentru fiecare dintre cei implicaţi în filmările producţiei nu erau dintre cele mai prietenoase.

Mâinile mele erau negre şi din ce în ce mai bolnave, rănite, mă usturau pur şi simplu”

”Filmam pe Valea Socodolului în iarbă şi cu apa, pârâiaşul lângă noi. Foarte frumos peisajul, e adevărat, dar era greu să rezişti pe toate văile alea. Nu existau camere de hotel sau condiţii foarte bune de cazare, stăteam în nişte corturi amărâte şi vă las să vă imaginaţi mai departe. Mâinile mele erau negre şi din ce în ce mai bolnave, rănite, mă usturau pur şi simplu”.

”Îmi pare rău că la noi nu există un muzeu al filmului! La mine zac 350 de costume de epocă”

”Gândindu-mă acum la costumele de la filmul ”Profetul, aurul şi ardelenii” sau la costumele lui Nicolaescu, dn ”Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de război”, îmi pare îngrozitor de rău că nu au fost ţinute undeva, în magazii, ca să putem face şi noi un muzeu al filmului. E păcat că nu există! În toate ţările s-au făcut mici muzee sau mari muzee despre costumul de film. La noi nu s-a putut face. Eu am făcut în ultima vreme un efort imens şi am pus pe picioare galeria costumului de teatru, dar cu nişte eforturi extraordinare. Ori, pentru a face un muzeu, trebuie să ai o stare financiară, nu poţi să faci de unul singur. De asta îmi pare rău şi de costumele acestea de film! Pentru că toate muzeele de acest tip – şi ţin să subliniez acest lucru – aduc cultură oamenilor. La mine zac 350 de costume de epocă, adevărate. Şi zac aici, pentru că nu am unde să le expun. Deci, e mare păcat că nu se găseşte un spaţiu”.

 Doina Levinţa a obţinut în 1978 Premiul pentru scenografie al Asociaţiei Cineaştilor din România pentru costumele realizate la filmul ”Profetul, aurul şi ardelenii” ”Blockbuster” românesc pe care TVR îl va difuza sâmbătă, ora 21.10. De atunci, premiile acordate Doinei Levintza au curs. Printre acestea, cele mai recente, trei Premii Gopo pentru cele mai bune costume în film de lung metraj.

 

Ultimele Articole

Articole similare

Parteneri

Loading RSS Feed