Inversarea bruscă a curbei dobânzilor efectuată de naca centrală a Indiei este o măsură clasică de susţinere a unei monede slabe. Însă dintr-o altă perspectivă, aceste măsuri pot conduce la probleme economice grave, probabil chiar la recesiune, consideră economiştii.
Dobânzile pe termen scurt în India au ajuns să fie cu două puncte procentuale mai mari decât randamantul obligaţiunilor guvernamentale pe termen lung. În mod obişnuit este invers, dobânzile pe termen scurt fiind mai mici decât randamantele titlurilor de stat cu termene de maturitate lungi.
Inversarea este rezultatul măsurilor deliberate adoptate de banca centrală care doreşte dobânzi pe termen scurt mai mari, pentru a-i presa pe speculatori să nu mai mizeze pe deprecierea monedei naţionale.
Deciziile băncii centrale au efectul unei taxări suplimentare a sectorului bancar, care depinde în mare măsură de împrumuturile pe termen scurt pentru finanţare. Din moment ce randamantele pe termen lung sunt mai mici, activitatea de creditare a avut de suferit, iar valoarea activelor bancare a scăzut.
„Este o îngrijorare privind o eventuală recesiune a economiei indiene, ceea ar putea provoca amplificarea capitalurilor care părărsesc ţara”, a declarat pentru Reuters un analist al Bank of America. Problema rezidă în lipsa de credibilitate a băncii centrale.
Aceasta se-ntâmplă când pieţele consideră că este subminată dezvoltarea economică. Şi dacă se frânează creşterea, atunci rezultatele fiscale, fie ale companiilor sau guvernamentale, vor fi mai proaste, iar moneda va fi mai şubredă, iar fuga capitalurilor se va intensifica.
Scumpirea finanţărilor pe termen scurt, iniţiată de banca centrală la mijlocul lunii iulie, nu areuşit însă să stopeze deprecierea ruppiei, care a atins minimul istoric de 68,86 unităţi pentru un dolar, o scădere de 20% de la începutul acestui an.
Rupia a fost una dintre monedele cele mai afectate de turbulenţele de pe pieţele emergente apărute din mai, când FED (banca centrală a SUA) şi-a anunţat intenţia de a retrage gradual stimulentele pe fondul reluării creşterii economiei SUA.
Brazilia şi Indonezia au reacţionat prin majorarea dobânzilor pentru a-şi proteja menedele proprii, însă India nu.
Rata anuală de creştere a scăzut în al doilea trimestru la 4,4%, cel mai slab rezultat din ultimii cinci ani, incomparabil mai mic faţă de performanţele extraordinare cu care ne obişnuise în perioada 2004 – 2011 cea de a treia economie din lume.
Producţia industrială este în declin iar coaliţia guvernamentală nu are intenţia de a trece la reformele ncesare pe piaţa muncii şi formalarea unei noi legislaţii a investiţiilor necesare pentru atragerea capitalului străin.
În acelaşi timp, India are nevoie de investiţii străine masive pentru a-şi putea finanţa deficitul de cont curent care a atins o valoare record de 88 miliarde de dolari.
În circumstanţe ideale, strategia băncii centrale indiene de a influenţa piaţa împrumuturilor pe termen scurt pentru a susţine rupia pare ideală. Prin ancorarea randamentelor pe termen lung, banca naţională se asigură că efectele politici monetare sunt doar pe termen scurt, fără a efecta alţi datornici sau investitori pe termen lung.
Investitorii străini nu sunt convinşi de viabilitatea politicii monetare.
„Se stinge incendiul din economie prin stabilizarea rupiei, dar economia reală este sufocată de mai mult timp şi trecută în plan secund, şi chiar dacă rupia va fi stabilă, nu vei avea creştere economică”, consideră Huw McKay, economist la Westpac Bank.
Împingând în sus ratele dobânzilor pe termen scurt, a fost probabil calea minimei rezistenţe a băncii centrale, din cauză că nu a avut voinţa de a ridica rata dobânzii de politică monetară şi nici mijloacele de ainterveni direct pe piaţa valutară, consideră economiştii. Responsabilii de politica moneatră par a fi uitat însă de slăbicunea vitală a sistemului bancar care utilizează excesiv finanţările pe termen scurt.
Conform India Ratings, parte a grupului Fitch ratings, compoziţia bilanţurilor băncilor s-a modificat dramatic în ultimii cinci ani.
Pe măsură ce împrumuturile pentru proiectele de infrastructură şi cele ipotecare au crescut, proporţia împrumuturilor cu termenul de maturitate sub un an din total credite a scăut la 34% din total credite acordate, faţă de 42% în 2002.
În acelaşi timp, depozitele constituite pe perioade mai mici de un an au crescut la 50% din total, de la 29% în 2002, lăsând băncile expuse la fluctuaţile de pieţele financiare.
Pentru a-şi reface necesarul de finanţare, băncile s-au împrumut via certificate de depozit pe termen scurt şi de la banca centrala accesând linia deschisă de finanţare de urgenţă. Împrumuturile de la banca centrală costă băncile comerciale 10,25%, în timp ce obligaţiunile pe 10 ani au dobânda de numai 8,4%.
Ca o consecinţă a bilanţurilor bancare distorsionate şi a condiţiilor monetare strînse, companiile s-au trezit că atragerea de capital de lucru este scumpă şi greu de găsit, a declarat Atul Joshi, director executiv al India Ratings.
„Băncile iau partea leului din finanţarea pe termen scurt”, a spus el, adăugând că deciziile de politică monetară au fost ineficiente. „Ele nu au avut impactul dorit asupra cursului de schimb, iar pe de altă parte piaţa de obligaţiuni a intrat într-un blocaj complet. Nu mai există ordine de tranzacşionare şi nici plasamente.”
Economiştii se tem că India va fi forţată să-şi încetinească creşterea din mai multe motive, nu doar pebtru cu afacerile au rămas fără capital de lucru. Ca urmare deciziei autorităţilor de a controla importurile şi creşterea taxelor vamale pentru a reduce deficitul de cont curent, economia are de suferit.
„Anticipăm o încetinire mai rapidă decât până acum a creşterii PIB şi mai abruptă decât prognozele de până acum, iar impactul cursului valutar şi deficitului de cont curent de abia începe să se facă simţită”, a adugat Jefferis în nota sa adresată investitorilor.
Dacă deficitul de cont curent, care în prezent este de 4,8% din PIB, va fi redus cu 300 de puncte de bază, „creşterea PIB-ul Indiei ar putea scădea sub 1-2%, cu mari dificultăţi pentru bănci”, conchide Jefferies.
