Uniunea Europeană se arată tot mai îngrijorată de inventivitatea grupurilor de companii de a găsi soluții/ aranjamente la limita legii pentru a-și reduce obligațiile fiscale. Mutarea transfrontalieră a pierderilor de pe o companie pe alta, mutarea veniturilor în jurisdicții unde impozitul este aproape de zero sau chiar zero, folosirea unor firme-paravan care doar pe hârtie au angajați, echipamente, hale etc., conversia veniturilor în capital sau donații pentru a fi impozitate mai puțin sau chiar delor, tranzacții transfrontaliere care se compensează sau anulează reciproc, amortizarea aceluiași activ în mai multe jurisdicții, etc. etc.
”Statelor membre le este din ce în ce mai greu să își protejeze bazele fiscale naționale împotriva eroziunii, pe măsură ce structurile de planificare fiscală au evoluat într-unele foarte sofisticate și profită deseori de mobilitatea sporită atât a capitalului, cât și a persoanelor în cadrul pieței interne” se arată în preambulul unei noi directive europene care va intra în vigoare pe 25 iunie 2018, dar se va aplica din a doua parte a anului 2020.
Directiva nu este singura încercare a autorităților europene de a pune capăt acestui fenomen de eroziune fiscală, dar, de această dată, se speră ca antidotul să fie obligarea așa-numiților intermediari fiscali ( consultanți, contabili, avocați) de a transmite ei înșiși la Fisc acele aranjamente fiscale pe care le propun clienților lor. Dacă respectivul intermediar nu este localizat în Europa, atunci obligația de raportare revine direct companiei/contribuabilului.
Directiva lasă mână liberă autorităților din statele membre să stabilească sancțiunile pentru neconformare la noile regurli de transparență, cerând doar ca aceste sanțiuni să fie ”eficiente, proporționale și descurajante”. De asemenea, directiva este suficient de evazivă și în ce privește aranjamentele care trebuie să fie sancționate, stabilind doar o listă de semne distinctive ( în original hallmarks) pentru tranzacțiile transfrontaliere care pot fi un ”indiciu al unui potențial risc de evitare a obligațiilor fiscale.”
”Suficient de evazivă pentru a da naștere la interpretări care pur și simplu să pună sub semnul suspiciunii cam tot ce înseamnă tranzacție intra-grup”, spune Adrian Luca, partener în cadrul firmei de consultanță Transfer Pricing Services. El dă ca exemplu o formulare de tipul ”în cazul în care câștigurile înainte de dobânzi și impozite (EBIT) anuale preconizate, pentru perioada de trei ani ulterioară transferului, de către entitatea/entitățile care efectuează transferul se situează sub 50 % din EBIT anuale preconizate de către această entitate/aceste entități care efectuează transferul dacă transferul nu ar fi avut loc.”
Confuzia merge până într-acolo încât deși statele au termen de transpunere a directivei până la sfârșitul anului viitor, iar directiva se va aplica din iulie 2020, totuși intermediarii (practic companiile) trebuie să se pregătească de pe acum, că ”noile regulile se aplică retroactiv, astfel ca vor trebui raportate către autoritățile fiscale toate tranzacțiile transfrontaliere ce intră în sfera acestor noi reguli și sunt implementate începând cu data de 25 iunie 2018”, arată Mihaela Mitroi, Managing Partner al PWC România, potrivit într-un comentariu publicat pe hotnews.ro.
Dar despre cum să se pregătească, directiva spune doar atât: ”Fiecare stat membru ia măsurile necesare pentru a le impune intermediarilor și contribuabililor relevanți să depună informațiile cu privire la modalitățile transfrontaliere care fac obiectul raportării a căror primă etapă a fost implementată între data intrării în vigoare și data aplicării prezentei directive”. Aceasta îngrijorează și mai mult mediul de afaceri cu privire la modalitatea de transpunere. Singura soluție ar trebui să fie declanșarea rapidă a consultărilor autorități- contribuabili. Mai ales acum, când noua directivă vine într-un moment în care Europa luptă pe toate planurile pentru reducerea competiției fiscale intr-comunitare, inclusiveprin unificarea bazei de impozitare ( viitoarea CCCTB – baza comună consolidată de impozitare a companiilor europene)
”Noi, în România avem deja experiența directivei anti-tax avoidance (ATAD), unde, după ce că ne-am grăbit să fim primii la implementare, am trecut de la o transpunere efectiv copy-paste la una în care alegeam cele mai dure variante pe care le prevedea Bruxelles-ul”, arată Adrian Luca. ( despe ATAD, Digi24.ro a scris la momentul respectiv – vezi aici). ”Iată de ce avem nevoie de o consultare permanentă, pentru claritate, predictibilitate, parteneriat real administrație-contribuabil, pentru crearea acelei identități fiscale care să facă diferența în ochii investitorilor! Acestea trebuie să fie semnele distinctive (hallmarks-urile) ale mediului nostru fiscal în perspectiva revoluției fiscale europene”, conchide reprezentantul TPS.