E foarte ușor să ajungem de la 2.000 de cazuri la 5.000, și apoi 10.000, pe parcursul a doar două săptămâni

Psihiatrul Gabriel Diaconu atrage atenția că, în contextul actual în care numărul persoanelor diagnosticate cu COVID-19 a depășit 2000 de cazuri noi față de ultima raportare, iar rată de ocupare a paturilor dedicate infecțiilor cu noul coronavirus a depășit 50%, și în anumite regiuni/ orașe se apropie de 100%, evoluția pandemiei în țară noastră se apropie de un moment cu adevărat critic.

 

Iată postarea sa de pe Facebook:

 

”După ce, astăzi, numărul persoanelor diagnosticate cu COVID-19 a depășit 2000 de cazuri noi față de ultima raportare,

Dar și pentru că rata de ocupare a paturilor dedicate infecțiilor cu noul coronavirus a depășit 50%, și în anumite regiuni/ orașe se apropie de 100%,

Și, finalmente, pentru că tocmai ce am încheiat ciclul de alegeri locale, unde oamenii s-au prezentat la urne dar mai ales – unii – au stat la cozi,

Vreau să lămuresc situația la care ne uităm, dar mai ales ce urmează să se întâmple.

Infecțiile, în comunitate, nu au un punct clar de transmitere. Poate să fie X-ulescu, poate să fie o suprafață contaminată pe care ai pus mâna și nu te-ai spălat după aia, poate fi o brumă de jeg atmosferic cu care te-ai întâlnit. Ai puține bariere în fața cauzei infecției, recte noul corona. Ele scad pericolul, nu îl înlătură. Și – studii mai recente arată – infecțiile luate de către cei care totuși au purtat mască tind să fie mai degrabă ușoare și medii, decât medii/severe. Nu e adevăr cioplit în piatră. E ceea ce știm la acest moment.

Pe măsură ce temperatura scade, intrăm într-un anotimp cu circulație a altor patogeni care cauzează pneumonii comunitare, respectiv infecții respiratorii. Dintre ei, gripa este probabil cel mai important. Gripa are aceeași prevenție ca și COVID-19, doar că beneficiază și de vaccin.

Vaccinați-vă. În acele câteva cazuri de supra-infecție COVID/gripă deja documentate în România, sfârșitul a fost nefast pentru pacient. Adică a murit.

Epidemia de COVID-19 va continua, atât în România cât și în restul Europei, și pe Glob, probabil până în 2023 – 2024 cel mai devreme. Dacă am lăsa-o în plata ei, așa cum s-a întâmplat în varii comunități unde serviciile medicale erau puține, sau inaccesibile, un prim pasaj al virusului va fi lăsat în urmă sute de mii de morți, dar și imunitate de grup pentru cei înzestrați cu forme de rezistență la infecție.

Efortul nostru, al societății, nu ne cumpără viață. Ne cumpără timp. Timp până la o campanie de imunizare în masă, prin vaccin, pe de o parte. Timp să tratăm oameni deja bolnavi, pe de altă parte, cât să nu gâtuie spitalele. Vaccinarea anti-COVID ar putea asigura imunitate de grup cel mai probabil prin eforturi succesive, probabil în sezoane succesive. La nivelul României asta va însemna peste 12 – 15 milioane de persoane care să primească vaccin. Doar 10% din necesarul de doze a fost, deocamdată, rezervat de autoritățile sanitare, pentru un prim efort – care ar putea veni cel mai devreme în primăvara – vara anului viitor.

Deci peste 6 – 8 luni. Aceste 6 – 8 luni fac diferența dintre viață și moarte pentru aceia mai vulnerabili dintre noi. Și cum ne purtăm în următoarea jumătate de an face o diferență și pentru tot personalul medical implicat,

Pentru personalul de îngrijire din căminele de bătrâni,

Pentru personalul didactic din școlile unde merg copiii noștri,

Pentru inclusiv unii dintre noi care, fără să știm, ducem povara unei moșteniri genetice de la părinți care, în caz că ne vom îmbolnăvi, ne afectează șansa de a supraviețui. Mă refer spre exemplu la cei cu probleme de coagulare, diverse anemii altfel inocente, cei care au alergii pentru care ocazional au nevoie de cortizon și altele, și altele.

Trebuie că pe mulți îi contrariază, îi înfurie și îi demoralizează faptul că, deși au grijă de ei, și se supun recomandărilor oficiale, numărul de infecții tot crește în loc să scadă.

Lor le spun să fie realiști. Numărul de infecții TREBUIE să crească, aceasta este progresia oricărei boli infecțioase transmisibile într-o comunitate. Transmisibilitatea spune că, la un virus cu R0 de 2.5 ca noul coronavirus, bolnavul X infectează între două și alte trei persoane.

Dar dacă într-o comunitate de 100.000 de oameni există 100 de bolnavi, adică 1:1000 au boala, acești 100 de bolnavi nu vor infecta 250 de oameni. Ei vor infecta, funcție și de alți factori, între 250 și 2500, poate mai mulți, într-un interval de timp.

Timpul poate fi de câteva zile, sau câteva săptămâni sau luni. Spre deosebire de un foc de pădure, „focarele” de coronavirus nu se sting. Ele doar coboară înapoi în subteran, dar ulterior reapar.

Un focar oriunde e un focar pretutindeni.

Să păstrăm, în următoarele 6 – 8 luni, un echilibru al pandemiei de corona în România, devreme ce astăzi am avut 2000 de cazuri nou diagnosticate, cere măsuri drastice.

Pe care să le luăm toți, dar autoritatea în primul rând. E foarte ușor să ajungi de la 2000 de cazuri/24 de ore la 5000, și apoi 10.000 de cazuri, pe parcursul a doar două săptămâni sau chiar mai puțin.

Aceasta nu este o dezbatere. Aceasta este știință, matematică pură. Singurul lucru care poate influența cifrele este controlul comportamentului populației din punct de vedere sanitar.

Cât de mult îmbrățișează oamenii aceste practici va face diferența dintre o înfrângere dramatică, și un iad cum nu l-am cunoscut sanitar, social și economic,

Sau o formă de rezistență îndârjită a noastră, a românilor, pentru suficient timp până când noi arme pot fi puse în slujba oamenilor într-un război inegal, feroce și fără reguli.

Într-un război soldatul știe că merge cu arma la el, și poate va muri pe front. Dar luptă ca familia lui, copiii lui, să fie departe de câmpul de luptă. Într-o pandemie, câmpul de luptă este și casa ta, și strada ta, și nu-ți iartă nici copiii, nici bătrânii.

Pandemia este un război în timp de pace, și toți suntem combatanți.

Știu că încrederea în autorități a fost slăbită. Știu și că după mai bine de 6 luni de la primul caz de coronavirus în România, suntem slăbiți, mulți au simptome de anxietate, insomnie, unii au fost deja afectați cât privește accesul lor la servicii medicale pentru alte probleme. Știu, poate mai bine decât mulți, ce înseamnă asta. Ca medic, dar și ca om.

Continui să-mi tratez pacienții, știu că asta mă expune suplimentar. Continui să-mi sprijin colegii care lucrează în spitale COVID. Cei mai vulnerabili, în perioada asta, sunt cei din secțiile de ATI, care au văzut deja mult și pentru care indiferența socială creează presiune psihologică suplimentară.

Nu pot cere cuiva să urmeze lucrurile pe care le-am spus aici, pe care le scriu. Rugați-vă cărei divinități credeți voi că vă ascultă pentru unele dintre zilele care vin. Măcar de v-o răspunde, dar sigur o să întrebe: păi bine, măi creștine, dar tu n-ai băgat de seamă? Chiar n-ai știut nimic? Dar când ți-au spus oamenii ăia, când ți-au tot explicat, ție unde ți-a fost capul?”

 

 

 

Ultimele Articole

Articole similare

Parteneri

Loading RSS Feed