În opinia economistului liberal, micșorarea numărului de impozite și taxe şi reducerea efectivă a unor contribuții sociale înseamnă ameliorarea mediului de afaceri, cu efect asupra micșorării costurilor de operare, dar, in acelasi timp, lasând mai multe resurse financiare pentru companii.
Money.ro Creșterea economică din 2011 a venit pe fondul unei conjuncturi favorabile legată de agricultură și de avansul exporturilor, dar nu și din considerente structurale. Mediul de afaceri așteaptă măsuri de stimulare a economiei, proactive si anticiclice, sigur, in limita spațiului fiscal prezent. Cum comentați?
E. N. – România are un potențial economic estimat într-un PIB de peste 200 miliarde de euro, dar departe de a fi realizat în practică. Astfel, dacă s-ar încasa impozite și taxe de circa 40% din PIB, mai puțin decât țările așezate din punct de vedere fiscal, am ajunge la circa 80 miliarde euro venituri la bugetul consolidat al țării.
Diferența dintre realitatea existentă și potențialul estimat se poate traduce în nevoia de creștere economică durabilă și în colectarea imbunătățită a veniturilor statului.
Încerc să sugerez că atenția guvernanților trebuie îndreptată către ambele directii care, împreună, constituie căi posibile de sporire a avuției publice. Aș pune totuși accent pe agricultură – motor ignorat de mulți ani – și aș focaliza puternic pe reducerea evaziunii fiscale.
Tot timpul comunitatea de afaceri a reclamat un mediu economic favorabil, stimulativ și de cele mai multe ori a invocat predictibilitatea înaintea altor atribute. Întreprinzătorii, de toate categoriile, se uită la ce se întâmplă în țările vecine nouă, dar și în restul Europei sau mai departe și după aceea iau decizia de a investi ori nu în România.
Dacă plecăm de la această realitate, politicile publice din domeniul financiar – fiscal se cer a fi orientate către diminuarea numărului de impozite și taxe, reașezarea poverii fiscale prin transferarea structurii fiscale de la ponderea impozitelor directe la cele indirecte, introducerea de TVA diferențiată în sectoarele semnificative pentru creșterea consumului intern, pentru eliminarea fraudelor de natură fiscală, pentru creșterea gradului de conformare voluntară la plata contribuțiilor fiscale.
Totodată, unele politici publice trebuie să conțină angajamente clare, sustenabile cum ar fi deductibilități pentru asigurări private de pensii și sănătate, care să antreneze scoaterea la lumină a multor activități de negociere client – prestator de servicii.
Cea mai importantă resursă națională – agricultura – trebuie să constituie pentru câțiva ani buni o politică publică consecventă, cu susținere financiară, stimulente fiscale, scutirea profitului reinvestit, majorarea subvențiilor în vederea sporirii competitivității, asigurarea unor circuite economice apte și adecvate pentru colectarea și desfacerea produselor agricole etc.
Money.ro Oamenii de afaceri au vorbit în repetate randuri și despre predictibilitate și stabilitate economică. Prin ce semnale poate România sa reducă incertitudinea, ca factor economic care stă în calea investițiilor și a creării de locuri de muncă?
E. N. – Incertitudinea nu cred că mai este specifică doar României, acest aspect este globalizat, mai ales în ultimii ani, când investitorii au constatat că mediul economic este tot mai puțin prielnic.
Evident că sunt situații diferite, percepții obiective sau subiective care pot influența relevant deciziile unor potențiali investitori, dar factorii dominanți constau în garantarea proprietății, a regulilor de bază din piața respectivă, reducerea nivelului de corupție și birocrație si existența unui cadru legislativ predictibil.
România își poate permite să spere în viitorul imediat într-o îmbunătățire a nivelului investițiilor – străine și autohtone – prin afirmarea principalelor direcții și domenii pe care le va susține ca priorități economice pentru următorii 10 – 15 ani.
Întărirea rolului Eximbank în vederea promovării exporturilor, a CEC-ului în finanțarea IMM-urilor, fac parte dintr-un program economic care va furniza instrumente reale utilizabile de cei interesați.
Reașezarea sistemului de impozite și taxe prin reducerea numărului de contribuții, reducerea efectivă a unor contribuții sociale pot însemna ameliorarea mediului de afaceri cu efect asupra micșorării costurilor de operare concomitent cu prezența unor surse financiare mai mari rămase la dispoziția operatorilor economici.
Stimularea sectorului agricol prin majorarea subvențiilor până la nivelul țărilor din Uniunea Europeană, a susținerii și aplicării unor măsuri de preluare, desfacere și prelucrare a produselor agricole pot atrage tot mai mulți investitori în agricultura românească. Ca exemplu putem lua domeniul viticol unde deja există rezultate bune ca urmare a investițiilor făcute de antreprenori cu experiență din străinătate.
Money.ro Ce dezavantajează România în competiția pentru atragerea capitalului strain, cel putin la nivelul UE? De ce „modelul polonez” a funcționat în criză, nu și cel românesc? S-a actionat doar pe termen scurt pentru a evita derapajele imediate.
E. N. – Nu sunt sigur că sunt modele general valabile, mai ales când startul de după 1989 către economia capitalistă a fost dat de pe poziții foarte diferite, când dezvoltările ulterioare au trecut prin abordări ,,originale” , specifice poate doar societăților ieșite dintr-un comunism îndelungat.
Dacă luam în considerare situațiile specifice devine clar și că înfruntarea crizei economice a fost marcată de interesele și nivelul de competentță sau profesionalism al guvernelor.
În 2009 când criza economică era puternic resimțită în Europa și afecta cu forță toate țările, în România puterea se pregătea pentru alegerile europarlamentare și prezidențiale care au generat, în mod nepermis, utilizări nechibzuite ale resurselor și îndeosebi a apelat la împrumuturi pentru un consum imediat amânând deciziile economico-sociale pentru 2010. Așa a devenit situația economică aproape de negestionat și au fost impuse măsuri de austeritate fără precedent care au inhibat, ulterior, orice posibilitate de dezvoltare economică.
Numai că, nici măcar dezechilibrele majore nu au putut fi rezolvate, deoarece o economie în cădere masivă nu are cum să fie restructurată, orice intervenție fiind generatoare de efecte colaterale din cele mai negative, proliferarea altor dezechilibre.
Money.ro Abordarea “bază largă, rate mici” înseamnă impozite relativ mici percepute unor categorii cat mai diverse de platitori. In acelasi timp, evaziunea fiscală devine mai putin „tentantă”. Ce pasi se pot face imediat sau pe termen mediu, pentru a scoate la suprafață economia subterană și, mai apoi, pentru a fi fiscalizată?
E. N. – În mare parte am sugerat mai înainte care pot fi opțiunile și care pot fi marjele în care se poate acționa. Fac parte dintre cei care susțin necesitatea adoptării unui climat fiscal mai relaxat.
Reducerea contribuțiilor sociale cu circa 10% este o decizie așteptată de mulți ani și ea trebuie introdusă concomitent cu găsirea altor soluții de finanțare a sănătății și a completării reasurselor pentru sistemul de pensii.
Cred că trebuie să se înțeleagă necesitatea îmbinării unor politici publice pe termen scurt cu cele pe termen lung pentru că e nevoie de mulți ani pentru restructurarea sistemelor sociale – pensii, sănătate, educație – și trebuie început și continuat cu perseverență, oricâte guverne s-ar aschimba.
Revenirea la cota initiala de TVA și introducerea unor cote diferențiate, mai mici, pentru produsele agricole pot stimula munca și un comportament fiscal voluntar.
In acest context, creșterea nivelului salariului minim la 1200 lei va însemna o măsura activă pentru eliminarea muncii la negru, dar și a consolidării fiscale generale, împreună cu creșterea consumului individual dar și a finanțării mai bune a comunităților locale (o cotă însemnată din impozitul pe venit rămâne la nivel local, deci o corelare mai bună între politicile naționale și cele locale).
Money.ro La sfarșitul anului 2011 companiile de stat înregistrau pierderi cu mult peste 1 miliard de euro. Cum vedeți dumneavoastră reforma acestui domeniu? Care sunt primii pași pentru viabilizarea acestor entitați?
E. N. – Aici răspunsul poate cuprinde numai două aspecte: privatizare și introducere de management performant, cu prioritate, management privat.
În plus, ar mai trebui să se revizuiască și planul de convergență al României și să se analizeze dacă acesta poate fi realizat și, mai ales, în ce condiții.
De asemenea, faptul că România nu mai are o economie bazată pe industrie ar trebui sa constituie un moment de reflecție din care se pot trage învățăminte și propune soluții.
Managementul profesionist, aplicarea guvernanței corporative, a evaluării statutare a entităților economice aflate în proprietatea publică sau privată a statului pot contribui la revigorarea sectorului economic din domeniul public.
