Concluzia economistului este că ”programul de guvernare al PSD reprezintă garanţia că România va experimenta foarte curând o criza similară cu cea din perioada 2008-2010.” Majoritatea măsurilor din programul de guvernare influenţează economia României în aşa fel încât dezastrul este inevitabil. Creşterea cheltuielilor publice mult mai rapid decât dinamica PIB-ului, în special datorită salariilor, a ajutoarelor sociale şi a subvenţiilor, concomitent cu creşterea costului cu forţa de muncă şi a numărului controalelor ANAF, duc inevitabil la deficite publice mai mari, datorie publică mai mare, şomaj şi economie la negru, scrie digi24.
Fonduri europene, zero absorbție
Guvernul PSD a moştenit o economie cu creştere economică, rată a inflaţiei mică, şomaj scăzut, şi un deficit bugetar sub 3%. A promis că nu va deteriora niciunul din aceşti indicatori macroeconomici. Din contră, a promis că implementarea programului de guvernare va îmbunătăţi toţi aceşti indicatori. ”După doar 6 luni de guvernare deja o parte din indicatori arată mai rău. Execuţia bugetară este cu un punct procentual sub ce era programat, deficitul de cont curent este mai mare, datoria publică a crescut, investiţiile au fost tăiate la minimul istoric, iar fondurile europene sunt zero. Aşa cum am arătat în capitolul anterior, o serie de măsuri sunt întârziate iar amânările de creşteri salariale din ultimul moment incluse în legea salarizării arată că şi guvernul PSD ştie că a afectat economia negativ până acum”, spune Cîțu.
Potențialul de creștere rămâne în urmă
Creşterea economică a accelerat după 2014, impulsionată de politici economice care au stimulat în special consumul şi au taxat sectorul privat. În acest context este normal ca atât producţia industrială, cât şi invesţiile, interne şi străine, să se restrângă. Deşi economia creşte astăzi, potenţialul de creştere scade. România a redus viteza cu care prinde din urmă ţările dezvoltate (aşa numită convergență). Este un rezultat normal pentru o economie care se bazează doar pe consum stimulat prin creşterea cheltuielilor cu salariile, ajutoarele sociale şi subvenţiile, suprataxează sectorul privat şi descurajează investiţiile în economie (atât interne cât şi străine).
Economistul PNL spune că ”teoretic ar trebui să mai avem cel puţin 2 ani de creştere economică până la următoarea criză”, însă ”deciziile guvernului PSD din ultimele 6 luni au deteriorat sănătatea economiei, astfel că perioada rămasă până la următoarea criză a fost scurtată”.
Deficit bugetar nu aduce creșterea economică
Guvernul PSD, pentru a justifica deficite bugetare din ce în ce mai mari, ”promovează o minciună”, acuză Cîțu. ”Ai nevoie de deficite bugetare mări pentru a avea creştere economică mare, însă nu există date economice care să susţină această idee. Din contră. Datele economice arată că ţările cu deficite mari în perioade de creştere economică suferă cele mai severe crize cu cele mai mari rate ale şomajului”, spune el. Deficitul bugetar mai mare din 2007 şi 2008 a garantat o criză economică mult mai adâncă decât dacă deficitul bugetar era mai aproape de zero sau chiar surplus.
Capcana consumului
Consumul reprezintă cea mai mare parte din PIB calculat după metoda cheltuielilor. Programul de guvernare PSD speculează această trăsătură a PIB şi promite măsuri care în viziunea sa ar trebui să stimuleze consumul şi implicit creşterea economică. Există o mare problemă cu planul PSD. Doreşte stimularea consumului în economie prin creşterea cheltuielilor publice, a ajutoarelor sociale şi a subvenţiilor. Greşeala elementară a unei astfel de politici economice este că are nevoie de finanţare. Finanţare care vine din taxarea sectorului privat. Astfel, această politică economică nu face altceva decât să transfere resurse care ar fi fost consumate de sectorul privat în sectorul bugetar, tot pentru a fi consumate. Efectul net pentru economie este în cel mai bun caz zero. Totuşi, de cele mai multe ori este negativ deoarece sectorul privat îşi restrânge investiţiile şi cheltuielile în general pentru că anticipează creşteri de taxe.
Cost crescut cu forța de muncă
Un alt efect negativ, pentru economie, ca urmare a măsurilor din programul de guvernare al PSD, este creşterea costului cu forţa de muncă. Acest cost creşte în special pentru companii mici şi mijlocii. Potrivit Eurostat, în România costul cu forţa de muncă pentru companii a crescut cel mai mult din UE. Această evoluţie reprezintă o explicaţie pentru scăderea profitabilităţii companiilor din România şi implicit a veniturilor la buget din impozitul pe profit dar şi pentru lipsa investiţiilor în economie. În primul trimestru din 2017, investiţiile nete în economie au scăzut cu 3.1% faţă de aceeaşi perioadă a anului trecut. Mai rău, investiţiile au avut o contribuţie negativă la creşterea economică a primului trimestru.
Deficitul mai mare, scăderea consumului de frica taxelor mai mari, creşterea cu costul forţei de muncă, toate contribuie negativ la creşterea productivităţii. Deja România are cea mai mică productivitate din UE iar primele 6 luni de guvernare PSD au făcut doar să păstreze această “performanţă” a României. În primele 6 luni trei lucruri şi-au pus amprenta negativă asupra economiei. Cele 3 sunt strâns legate între ele, investiţiile, legea salarizării unitare şi execuţia bugetară.
Investiţiile sectorului privat, lipsă
Căderea bruscă a investiţiilor este rezultatul tăierii investiţiilor publice dar mai ales al inexistenţei investiţiilor în sectorul privat. Investiţiile publice au fost tăiate pentru a putea prezenţa publicului o execuţie bugetară pozitivă. Investiţiile private, atât cele din interior cât şi cele străine, s-au prăbuşit.
Datoria publică în creștere
România astăzi este cea mai săracă ţară din UE, cu cea mai scăzută rată a productivităţii, cu cele mai ineficiente cheltuieli publice pentru investiţii şi printre cele mai mari procente a numărului de angajaţi în sectorul public din total angajaţi în economie. În plus, România a pierdut din 2003 şi până astăzi aproximativ 3 milioane de rezidenţi, iar numărul pensionarilor este mai mare ca cel al angajaţilor. În aceste condiţii România cheltuie 8.4% din PIB doar pe salarii în sectorul bugetar în timp ce media UE este de 10 % din PIB. Programul PSD creşte, fără niciun fel de analiză, salariile din sectorul bugetar până la 12% din PIB, adică cu două puncte procentuale peste media UE. Aceasta în timp ce, aşa cum am arătat mai sus, potenţialul de creştere scade, investiţiile scad şi productivitatea rămâne redusă. Altfel spus, economia nu produce atât de mult încât să suporte acest cost suplimentar. Pentru plata costului suplimentar guvernul vă face împrumuturi adăugând la datoria publică. Aceste împrumuturi vor fi plătite de către generaţiile viitoare. Programul PSD nu lasă generaţiilor viitoare o datorie publică că urmare a dezvoltării infrastructurii, de exemplu, ci ca urmare a creşterii salariilor în sectorul bugetar, a cheltuielilor cu asistenţa sociale şi a subvenţiilor.
Situaţia devine de-a dreptul alarmantă când ne uităm la cât înseamnă cheltuielile cu salariile ca procent din veniturile fiscale. Atât în forma actuală, dar şi după implementarea legii salarizării unitare, România are cel mai mare procent din UE al cheltuielilor cu salariile în veniturile fiscale. Altfel spus, cei mai mulţi bani din taxe, impozite, accize se duc pe salarii. Acest lucru este înţeles şi ştiut de agenţii economici şi din acest motiv vedem prăbuşirea investiţiilor prezentată în graficul anterior. Legea salarizării unitare reprezintă cel mai mare cost, aproximativ 70 miliarde de lei în plus, pentru societate şi implementat în cel mai grăbit şi netransparent mod. În aceste condiţii este aproape imposibil de estimat de unde vor apărea banii pentru investiţii în economie şi mai ales la ce costuri. În primele 6 luni de guvernare, PSD a tăiat investiţiile, nu a început niciun proiect major de infrastructură şi a atras zero fonduri UE. Acesta este efectul principal al legii salarizării unitare.
Execuţia bugetară
Datele de până acum arată o execuţie bugetară dezastruoasă. În plus, acţiunile guvernului PSD confirmă acest lucru, susține Florin Cîțu care, pe lângă calitatea de economist, o are și pe cea de senator PNL. ”De exemplu, amânarea creşterilor salariale cu 8 luni este o dovadă clară că implementarea legii, aşa cum era stabilită în program de la 1 iulie 2017, ar fi dus la un deficit bugetar record pentru 2017 şi 2018. Alte exemple, întârziera programului Start-up Nation care nu are surse de finanţare sau confiscarea rezervelor companiilor de stat şi a banilor companiilor private prin nerambursările de TVA”, afirmă el.
Chiar şi în aceste condiţii, execuţia bugetară de până acum arată o depăşire sigură a deficitului aprobat în Parlament de 2.99% pentru 2017. De aceea o rectificare bugetară negativă este aproape sigură până în luna august.
Veniturile fiscale, ca procent din PIB, sunt mai mici cu 1 punct procentual faţă de cele din anul precedent pentru aceeaşi perioadă.
- veniturile din impozitul pe profit sunt mai mici cu 5.9% relativ la anul trecut
- rambursările din TVA sunt cu un miliard de lei mai mici în 2017 faţă de 2016
- zero fonduri atrase de la UE pentru 2014-2020 în primele 6 luni
- salariile au crescut cu 20% în timp ce contribuţiile sociale şi veniturile din impozit pe venit doar cu 15% şi respectiv 13%.
- investiţiile au fost tăiate la minim istoric, 0.2% din PIB faţă de 0.6% din PIB în 2016 (perioada similară)
Estimări
Potrivit economistului membru PNL, anul viitor PIB ar putea atinge o creștere de 3,8-4,3%, inflația va ajunge la 4%, șomajul la 5,2% de la 4,8% în acest an, deficitul bugetar ar putea atinge pragul de 5%, iar cel de cont curent 5,5% față de 4 % în 2017. Rata dobânzii de politică monetară ar putea fi de 4,5%. față de 1,75% în prezent, ceea ce ar semnifica o scumpire importantă a creditării.