„Franța ESTE o republică islamică în devenire”!

„Nu trece o lună … fără un atac ucigaș însoțit de strigătul Allahu Akbar… Dar ce rost are lupta împotriva efectelor islamismului, dacă nu abordăm originile acestei ideologii a morții? Totuși, pe acest front, negarea continuă să concureze cu naivitatea. Nimic nu s-a schimbat în ultimii cinci ani. Din contra”.

Ziaristul francez exagerează, desigur, atentatele teroriste au făcut mai puține victime de la o vreme încoace. Totuși, Thréard are mare dreptate când afirmă că teroriștii “continuă lupta care, chiar și fără arme, are tot alura unui război între civilizații”.

În acest conflict, doar una din tabere pare dispusă să cedeze pentru a apăra pacea. “În numele diversității, al nediscriminării și al drepturilor omului, Franța a acceptat o serie de lovituri asupra culturii și a istoriei sale”. Islamiștii nu dau, însă, niciun semn că ar vrea să renunțe la violență. Nu o spune Yves Thréard, o consemnează rapoartele elaborate de aparatul anti-terorist. Se estimează că, în Franța, 12.000 de islamiști radicali se află pe lista de supraveghere a terorismului. Doar o duzină dintre aceștia sunt filați 24 de ore din 24. Sunt, însă, și mulți alții, care atacă în plină stradă. Știrile sosesc în flux continuu. Numai în ultimele zile s-au consemnat o sumedenie de violențe: poliția a rănit un bărbat înarmat cu un cuțit pe o stradă din orașului Metz, un alt bărbat, bănuit de radicalizare, a înjunghiat mortal un om în suburbia Villejuif a Parisului. În ambele incidente, atacatorii au strigat „Allahu Akbar”. Le Figaro numește aceste atacuri „jihad obișnuit”. E vorba numai de partea manifestă a acestui război. De teamă să nu fie acuzați de rasism și xenofobie, jurnaliștii francezi se tem să facă vreo legătură între islamism și incendierile de mașini, ambuscadele din suburbii împotriva poliției și a pompierilor sau atacurile la întâmplare asupra trecătorilor. De fiecare data, agresorii sunt numiți “tinerii din cartierele populare”, dar în aceste suburbii imigranții și descendenții lor sunt majoritari.

Într-o țară care altădată era campioana libertății de exprimare, autocenzura crește de la an la an. „Pentru umoriștii din Franța, este întotdeauna ușor să te amuzi cu privire la papă și la catolici, este întotdeauna ușor să te distrezi pe seama evreilor sau a protestanților”, mărturisește un colaborator al lui Charlie, pe numele său Patrick Pelloux. Cu Islamul, nimănui nu-i este ușor. „Simțim că această religie este înfricoșătoare. Cuvântul Islam este înfricoșător, iar asupra acestui lucru, teroriștii au câștigat.”

Ultimele Articole

Articole similare

Parteneri

Loading RSS Feed