Gabriel Oprea, preşedinte al Uniunii Naţionale pentru Progresul României, s-a născut la 1 ianuarie 1961, în comuna Fundulea, judeţul Călăraşi.
După ce a absolvit Şcoala Militară de Ofiţeri Sibiu, specializarea intendenţă, a urmat cursurile Facultăţii de Drept, Universitatea Bucureşti (1980 – 1983). Este doctor în drept la Universitatea Bucureşti. Susţine un curs postuniversitar pe teme de securitate şi siguranţă naţională, al cărui iniţiator şi este, la „Colegiul Naţional de Apărare”. Între 1983 şi 1990 a fost ofiţer pe probleme administrativ-economice, iar în 1990 a fost ofiţer de justiţie militară.
Din 2000 a fost secretar de stat, preşedinte al Administraţiei Naţionale a Rezervelor de Stat; director adjunct, Colegiul Naţional de Apărare; vicepreşedinte al Fundaţiei Colegiului Naţional de Apărare. Din 2001 este profesor universitar la Colegiul Naţional de Apărare.
Colonelul Gabriel Oprea a fost înaintat la gradul de general de brigadă (cu o stea) la 29 noiembrie 2001. Printr-un decret prezidenţial din 1 decembrie 2008, Gabriel Oprea a fost înaintat în gradul de general-locotenent (cu 3 stele) în retragere în Ministerul Apărării, iar la 22 octombrie 2009, a fost înaintat în grad devenind general cu patru stele în retragere. A fost decorat cu ordinul Naţional Steaua României şi cu Ordinul Serviciul Credincios.
Din 2003 a fost membru PSD, iar în 2004 a obţinut funcţia de preşedinte PSD Ilfov, devenind şi membru al Biroului Coordonator al PSD.
Între 19 iunie 2003 şi 14 iulie 2004 a fost ministru delegat pentru administraţia publică – MAI.
Între anii 2002 şi 2003 a fost prefect al Capitalei, iar între 2001 – 2002 a fost secretar de stat şi preşedintele Administraţiei Naţionale a Rezervelor de Stat.
Din 2004 a fost deputat de Ilfov din partea PSD. Şi-a reînnoit mandatul de deputat la 30 noiembrie 2008, obţinând 50% din voturi. La alegerile parlamentare din 9 decembrie 2012 a obţinut un mandat de senator în colegiul 3 din Bucureşti.
La 22 decembrie 2008 a fost învestit în funcţia de ministru al Administraţiei şi Internelor în primul guvern condus de Emil Boc. Funcţia de ministru a deţinut-o până la 13 ianuarie 2009, când a demisionat, în condiţiile în care, cu o zi înainte, PSD îi retrăsese sprijinul politic. Ca urmare, şi-a înaintat demisia din partid, devenind deputat independent. Din februarie 2009 a făcut parte din Comisia pentru apărare, ordine publică şi siguranţă naţională a Camerei Deputaţilor.
Gabriel Oprea a fost propus, la 9 noiembrie 2009, ministru al Administraţiei şi Internelor în Cabinetul Negoiţă.
A fost desemnat la 18 decembrie 2009 să preia portofoliul Ministerului Apărării Naţionale în noul Cabinet al primului-ministru desemnat Emil Boc (guvernul Boc IV). La 22 decembrie 2009 a primit aviz favorabil din partea comisiilor de specialitate ale Parlamentului. A primit votul de învestitură, în Parlament, la 23 decembrie 2009, împreună cu întreg Cabinetul Emil Boc (cu 276 de voturi pentru şi 135 de voturi împotrivă). A deţinut portofoliul Apărării până la 6 februarie 2012, când Guvernul Boc V şi-a depus mandatul. Începând cu 9 februarie 2012 şi până la 7 mai 2012 a fost ministrul Apărării Naţionale în Guvernul Ungureanu.
Începând cu data de 1 mai 2010 este preşedinte al Uniunii Naţionale pentru Progresul României.
Este căsătorit şi are doi copii.