GABRIELA CIOT: „Sunt femei foarte valoroase, dedicate, care și-ar putea aduce contribuția la binele comunității, dar nu arată apetit pentru politică din cauza murdăriilor și chiar destrăbălărilor prezente în politica românească”

Gabriela Ciot este Directorul Şcolii Doctorale „Paradigma Europeană”. Este expertă în arta negocierii. Universitatea la care predă este una din cele mai prestigioase universități din Uniunea Europeană și din lume. E Româncă și puțin i-a lipsit să fie Comisar European pe Transporturi. A fost Secretar de Stat în cadrul Ministerului Afacerilor Externe în perioada în care România a deținut președinția Consiliului UE. A intrat în politică în 2004, entuziasmată de contextul aderării României la NATO. Dincolo de înățimea funcțiilor din CV, n-a uitat de eleganța tocurilor, a parfumului care îi face simțită prezența și a rochiilor în care străbate zi de zi o lume învățată mai degrabă cu sacouri în croială masculină. Am întrebat-o despre „ucenicia” alături de Dl. Prof. Vasile Pușcaș – ministru în Guvernul Adrian Năstase și cel care a negociat aderarea României la UE, despre egalitatea de gen în politică și despre decizia de a reveni în Administrația Centrală.

– Sunteţi Directorul Şcolii Doctorale „Paradigma Europeană (Relații Internaționale și Studii Europene)”. Care este misiunea din prezent în formarea experților în procese decizionale, negocieri internaționale, diplomație culturală? Concret, care sunt provocările pe care le înfruntați în formarea experților de astăzi?
Mă bucur că începem acest interviu vorbind despre școala noastră doctorală, la care țin foarte mult. Este singura școala doctorală de relații internaționale și studii europene din țară și poate printre puținele din Europa. Misiunea noastră în cadrul școlii doctorale este de a îndruma și sprijini tinerii doctoranzi în procesul formării abilității de cercetare și al profesionalizării într-un domeniu dificil și pretențios. Temele de cercetare pe care le coordonez, dar și cele ale școlii doctorale, se inspiră și prefigurează realitățile pe care le trăim și pe care dorim să le construim. Punem accent și pe rolul culturii, ceea ce este specific relațiilor internaționale și diplomației, într-o lume în care predomină știința și tehnologia. Avem în vedere și antrenarea abilităților de comunicare și interacțiune socială, mai ales prin evenimentele pe care le organizăm la nivelul școlii noastre doctorale. Un alt element important aflat în permanență în atenție este consolidarea rețelei comunității noastre epistemice, prin conferințele doctoranzilor din Consorțiul Universitaria. Desigur, participă și doctoranzi din domenii conexe, precum științe politice, istorie, științe economice, științe administrative sau drept. Să știti că nu este o misiune ușoară, deoarece motivația și responsabilitatea se regăsesc mai greu la tinerele generații. Interesul de cunoaștere există, dar perseverența, munca îndelungată, aproape că lipsesc. Rezultatele muncii de cercetare apar după câțiva ani, iar recunoașterea profesională după câteva decade. Iar acest lucru este foarte greu de explicat tinerilor cercetători dornici de afirmare într-un timp cât mai scurt. O altă provocare importantă este cea legată de menținerea tinerilor în țară, pentru că majoritatea, probabil și din cauza specificului domeniului nostru, țintesc să își desfășoare activitatea la instituțiile europene, la organizațiile internaționale și mai puțin în structurile administrației locale sau centrale, sau să pornească pe drumul antreprenoriatului – de exemplu, în domeniul afacerilor europene, prin firmele de consultanță. Dar lucru cel mai important pe care am reușit să-l realizăm este atragerea tinerilor către studiu și cercetare, către profesionalizare, prin înscrierea lor în programul școlii noastre doctorale și mai ales, atragerea tinerilor din străinătate. Cred că internaționalizarea este una din provocările învățământului contemporan, căreia îi facem față foarte bine. Școala doctorală de Relații internaționale și studii europene este competitivă și din această perspectivă.

– Câți dintre oamenii politici aleg un doctorat în domeniul Relațiilor Internaționale după ce li se oferă oportunități politice?
Foarte puțini oameni politici se regăsesc ca doctoranzi ai școlii noastre doctorale. O școală doctorală nu oferă posibilități politice, ci șansa dezvoltării abilității de cercetare, ceea ce presupune timp, dedicație, efort intelectual și o diseminare a rezultatelor prin participări la conferințe științifice internaționale și naționale și publicații. Nivelul exigențelor noastre este foarte ridicat, rigoarea este o permanență, iar acest lucru nu încurajează decât pe cei cu adevărat interesați de perfecționare prin cercetare avansată și profesionalizare să urmeze un doctorat în relații internaționale.

„Universitatea noastră este una din cele mai prestigioase universități din Uniunea Europeană și din lume”

– De cealaltă parte, un expert în acest domeniu poate profesa la nivel înalt fără afiliere politică?
Acesta este marele avantaj al studiilor doctorale în domeniul relațiilor internaționale și al studiilor europene – nu doar că sunt puțini specialiști, dar expertiza se găsește foarte greu. Pe lângă tema de cercetare aprofundată în cadrul cercetării doctorale – adică rezultate obținute prin cercetare empirică, un doctor în relații internaționale poate oferi consultanță și poate sprijini înțelegerea adecvată a unei situații noi care apare pe arena globală. Știți foarte bine că și firmele serioase sunt interesate nu doar de analiza conjuncturală a pieței regionale și internaționale, ci și de contextul social-politic în care operează acele piețe. Din păcate, expertiza nu este valorificată, mai ales în mediul politic – dimpotrivă, poate fi un dezavantaj! – , iar acest lucru este valabil în mai multe domenii de politici!

– Sunteți cadru didactic universitar la Facultatea de Studii Europene din cadrul Universității Babeș-Bolyai din Cluj. Cât de puternic este acest centru universitar în formarea profesioniștilor care și profesează în domeniu, care au performanțe notabile la nivel decizional?
Da, sunt conferențiar universitar al Facultății de Studii Europene a Universității Babeș-Bolyai. Universitatea noastră este una din cele mai prestigioase universități din Uniunea Europeană și din lume. Ocupăm de ani de zile primul loc în România în ceea ce privește cercetarea științifică și competitivitatea educațională, și locuri foarte bune în clasamentele internaționale, în condițiile în care sunt luate în considerare doar o parte din rezultatele cercetării științifice (doar pentru unele domenii de cercetare) ale universității noastre. Absolvenții noștri se regăsesc în poziții de top în structuri instituționale internaționale, europene sau ale administrației naționale și locale, în companii multinaționale și naționale consacrate. De exemplu, Șefa Reprezentanței Comisiei Europene din România este absolventă a facultății noastre și este în strânsă legătură cu facultatea. Mulți alți specialiști ai Ministerului Afacerilor Externe sau Fondurilor Europene, dar și angajați ai misiunilor diplomatice străine din România sau ai misiunilor diplomatice ale României din străinătate sunt foști absolvenți ai facultății, ca să fac referire la domeniul în care îmi desfășor activitatea. Desigur, pentru o activitate în domeniul diplomației este nevoie de promovarea unui examen organizat de ministerul de profil, dar o pregătire inițială în domeniul relațiilor internaționale poate constitui un avantaj. Mediul antreprenorial, de asemenea, absoarbe mulți dintre absolvenții noștri.

„Momentul aderării la NATO, în aprilie 2004, a fost decisiv pentru intrarea mea în politică”

– Sunteți o echipă, împreună cu Dl. Prof.univ.dr. Vasile Pușcaș, cel care în 2004 v-a convins să intrați în Partidul Social Democrat. Dl Pușcaș, ministru în Guvernul Adrian Năstase și tot cel care a negociat aderarea României la UE. Care a fost argumentul care v-a convins să intrați în politică, atunci în 2004?
Vă mulțumesc pentru această întrebare, mai ales că pot clarifica acest lucru – am intrat în politică în 2004, în organizația PSD Bihor, fiind purtător de cuvânt al organizației. Eram asistent universitar la Universitatea din Oradea la acel moment și nu l-am cunoscut atunci pe Dl. Profesor Vasile Pușcaș. Ceea ce m-a determinat să intru în politică alături de social democrați au fost rezultatele remarcabile obținute în perioada respectivă de guvernul Adrian Năstase, dar, mai ales, valorificarea competenței profesionale într-un anumit domeniu, care devenise „marca politică” a social-democraților de atunci. Îmi amintesc foarte bine că momentul aderării la NATO, în aprilie 2004, a fost decisiv pentru intrarea mea în politică, era primul rezultat excepțional obținut în istoria postdecembristă de România. Revenind la Cluj, în toamna lui 2004, am avut șansa de a lucra cu echipa performantă a PSD de aici. Am lucrat cu echipa de la județ, am cunoscut oameni cu experiență și expertiză, și tineri dinamici, muncitori, iar alături de alți 2 sau 3 tineri, am fost selectată în echipa de consilieri la cabinetul de deputat al Dlui Profesor Vasile Soporan, care ulterior a fost ales și președinte al Organizației Județene a PSD Cluj (în 2008). Este anul în care am fost propusă și aleasă purtător de cuvânt al organizației județene. Iar pe Dl Profesor Vasile Pușcaș l-am întâlnit în 2008, în cadrul campaniei electorale pentru alegerile parlamentare, unde am lucrat în echipa de campanie. A fost destul de interesant momentul în care am decis să urmez al doilea doctorat sub coordonarea Dlui Profesor Vasile Pușcaș. În primăvara lui 2009 finalizam deja primul doctorat, pe care l-am obținut la Universitatea Ghent (Belgia), în domeniul științelor educației, și, în cadrul unei discuții la catedră, despre sistemele educaționale din Europa, un coleg mi-a sugerat că ar fi foarte interesant să fac un alt doctorat pe această temă, și, mai ales cu Dl Profesor Vasile Pușcaș, un reputat universitar clujean, care ar putea să aducă o altă perspectivă rezultatelor cercetării mele. Mi s-a părut o idee foarte interesantă și așa am început să mă gândesc la o colaborare pentru un doctorat cu Dl Profesor Vasile Pușcaș. Desigur, m-am înscris la doctorat în toamna lui 2009 chiar cu această temă, iar ulterior, m-am îndreptat spre zona idiosincraziilor și a procesului decizional, mult mai interesante și mai ancorate în domeniul relațiilor internaționale.

„România a obținut cele mai multe perioade de tranziție și derogări pentru implementarea acordurilor negociate dintre toate statele din Europa Central-Răsăriteană cu care s-a negociat aderarea la UE”

– Printr-un exercițiu de imaginație, cu experiența pe care o aveți astăzi, ce sfat i-ați fi dat Dlui. Pușcaș în misiunea dumnealui de la acea vreme?
Cunoscând acum dedicația, abnegația și dificultățile teribile cu care s-a confruntat la acea vreme Dl. Profesor Vasile Pușcaș pentru a finaliza negocierile de aderare – mai ales din țară! –, în ceea ce privește conținutul Tratatului de Aderare, dar și procesul de negociere, nu pot și nu poate nimeni să sugereze alternative. România a obținut cele mai multe perioade de tranziție și derogări pentru implementarea acordurilor negociate dintre toate statele din Europa Central-Răsăriteană cu care s-a negociat aderarea, și acest lucru se datorează talentului, credibilității și profesionalismului Dlui Profesor. Rezultatele obținute în urma negocierii și încheierea negocierilor de aderare în decembrie 2004 de către România i se datorează Domniei Sale. Iar dacă ar fi să mă gândesc la un sfat pe care l-aș fi dat Domnului Profesor la acea vreme – poate valabil și astăzi!), inspirat de titlul unei cărți (Ferește-mă, Doamne, de prieteni!): Atenție la „prieteni”!

– Care este motivul pentru care ați rămas în politică în tot acest timp?
Pentru că am tot sperat că acea „marcă a competenței” profesionale se va mai regăsi la social democrați. Și pentru că am văzut, mai ales în perioada 2004-2009 ce înseamnă să lucrezi într-o organizație politică activă, cu profesioniști, credibili, care au promovat binele comunității. Însă deteriorarea activității politice a fost nu doar la nivel local, ci și național. Selecția negativă practicată de toate partidele politice, plasarea unor persoane nepotrivite, necredibile, netalentate politic, dar care urmăreau interesele personale și cele ale grupului care îi susținea, a reușit să distrugă tot ceea ce s-a clădit cu multă trudă la începutul anilor 2000. Din păcate, aceasta a devenit, în scurt timp, regulă în politica națională. Este una din cauzele care a generat și exodul multor tineri, care ar fi putut să rămână în țara lor și să contribuie la plasarea ei pe coordonatele pe care noi, românii, ni le-am dorit: destinul nostru european!

– O perioadă ați fost consiliera Dlui. Eugen Teodorovici la Ministerul Fondurilor Europene. Care dintre demersurile propuse și vegheate atunci de Dvs. este cap de listă în ordinea realizărilor?
Poziția de consilier al ministrului presupune consiliere pe anumite teme. Zona mea de expertiză a fost afacerile europene, atât la Ministerul Fondurilor Europene, cât și la cel al Finanțelor Publice. Așadar, urmăream cele mai noi modificări legislative în domeniul de interes, pregăteam materiale cu cele mai noi analize în domeniu – politica de coeziune și fiscală, în speță, realizam rezumate ale ultimelor strategii apărute pe diferite domenii de politică. Cel mai mult am apreciat echipa pe care Dl. Ministru Teodorovici a reușit să o realizeze la cele două ministere și ritmul de lucru. Plecam în jur de ora 8 seara de la birou, zilnic, iar mulți din colegii de la direcțiile de specialitate, lucrau de zor la acea oră. Coeziunea echipelor, urmărirea scopurilor și atingerea rezultatelor vizate, cred că pot fi marca profesională și politică a Dlui Ministru Teodorovici. Și spun acest lucru, pentru că am avut posibilitatea de a vedea – timp de o lună – și cum lucrează cel care i-a succedat la portofoliul Fondurilor Europene – diferența era colosală…nu doar că echipele nu au mai funcționat – deși erau aceiași oameni, dar s-a redus considerabil și ora la care se încheia activitatea zilnică. Am învățat foarte multe în acea perioadă, mai ales în domeniul administrativ, al funcționării aparatului de lucru al unui minister, lucru ce m-a ajutat pentru funcția de secretar de stat pe care am îndeplinit-o câțiva ani mai târziu.

„La un moment dat, postul de comisar al României, căzuse în derizoriu, fiind târguit în cadrul unor conversații telefonice, cu persoane care nu aveau nimic comun cu domeniul afacerilor europene”

– În 2019 ați fost a doua opțiune pentru funcția de comisar european pe Transporturi. Ce v-a lipsit să fiți prima opțiune?
Iată o întrebare pe care mi-am adresat-o și eu (N.r.: Zâmbește!). Vă pot spune ce nu mi-a lipsit: competența, responsabilitatea, capacitatea de muncă îndelungată, dorința de a demonstra că România poate contribui cu adevărat la elaborarea și înnoirea politicilor europene. Vedeți, ce oportunitate extraordinară a fost pandemia pentru valorificare acestei poziții la Transporturi…..Din păcate, am ratat și această șansă, de a ne evidenția prin contribuții semnificative, la deciziile privind gestionarea unui moment delicat al istoriei noastre contemporane. Și ca să vă răspund foarte clar la întrebare: au lipsit pentru România, la acea vreme, decidenți onești și responsabili, care să-și respecte decizia – luată prin vot în forul decizional politic cel mai înalt. La un moment dat, postul de comisar al României, căzuse în derizoriu, fiind târguit în cadrul unor conversații telefonice, cu persoane care nu aveau nimic comun cu domeniul afacerilor europene, al relațiilor internaționale, necredibile la nivel european și pe care presa vremii le dezvăluia. Dacă acea decizie ar fi fost implementată cinstit și responsabil de către decidenții politici de atunci, România ar fi avut astăzi un comisar social-democrat, într-un moment în care configurația politică a Uniunii Europene se schimbă spre social-democrație.

– Notorietatea Dvs. s-a intensificat odată cu numirea ca Secretar de Stat pentru Afaceri Europene în cadrul Ministerului Afacerilor Externe, iar pe durata președinției României a UE v-ați făcut remarcată ca reprezentant special al Guvernului României pentru relația cu Parlamentul European. Considerați că perioada aceea a fost cea mai fructuoasă, din punct de vedere profesional?
Este greu să găsesc cea mai fructuoasă perioadă din punct de vedere profesional. Pentru mine, cele mai mari satisfacții profesionale sunt cele două teze de doctorat pe care le-am finalizat. Un efort incredibil, cu multe momente în care simți că nu mai poți și mobilizarea ulterioară pentru a finaliza și a găsi cele mai potrivite formule de exprimare, de prezentare a rezultatelor sunt momente pe care mi le amintesc atunci când am nevoie de resursele interioare pentru a depăși situații mai dificile. Sunt produsul a două universități de prestigiu din Uniunea Europeană: Universitatea Ghent din Belgia – plasată în primele 20 din lume în domeniul științelor educației în care am obținut titlul de doctor în științe și Universitatea Babeș-Bolyai din România – cea mai performantă la nivel național și printre cele mai competitive la nivel internațional, iar acest lucru a însemnat o acumulare intensivă de cunoaștere și expertiză. Dar dacă iau în considerare anvergura profesională, poziția de Secretar de Stat la Ministerul Afacerilor Externe a fost primul moment de valorificare al expertizei mele pentru binele comun. Este o parte din activitatea mea profesională foarte importantă, am fost onorată să pot lucra în slujba țării mele, la Ministerul Afacerilor Externe, și să-mi pot reprezenta cu cinste țara în misiunea istorică de primă Președinție rotativă la Consiliul Uniunii Europene.

– În negocierile internaționale, cât contează România, mai ales în contextul frământărilor din prezent?
România poate conta foarte mult și acum are oportunitatea de a-și valorifica nu doar poziția geostrategică, ci și influența și locul la masa deciziilor europene. Dar pentru ca acest lucru să se realizeze este nevoie de cunoaștere în domeniul negocierii, de abilități de negociere, de credibilitate și de capacitatea de a construi alianțe și parteneriate pentru diferite domenii/sectoare de activitate și politici. Actualmente, România, abia dacă tranzacționează, pentru că decidenții politici nu au învățat negocierea și nici nu au practicat-o. Iar tranzacționarea sau târguiala nu ține cont de un proces laborios de construire al alternativelor și al alianțelor, pentru urmărirea intereselor. Așa că, România ia ce i se oferă și mai spune și mulțumesc!

– Când urmăriți știrile din România, regăsiți în mass-media obiectivitate în redarea evenimentelor internaționale?
Cel mai important este interesul pentru evenimentele internaționale. Cred că românii au realizat acum puterea interdependențelor regionale și globale, faptul că un eveniment poate avea consecințe nu doar la nivel teritorial, dar și la nivelul mai multor domenii de politică sau asupra procesului decizional în sine. La invitarea specialiștilor în explicare evenimentelor poate ar trebui o mai mare atenție acordată expertizei din zona afacerilor internaționale, pentru că, așa cum există medici pentru diferite zone de specialitate, la fel este și în domeniul relațiilor internaționale. Sunt specialiști pe anumite spații sau domenii de politici internaționale sau europene. Aceștia pot expune opinii adecvate, rezultate în urma cercetării cu rezultate sau publicații în domeniul respectiv. Este vorba și de redactori șefi de jurnale de specialitate, care ar trebui invitați (cum se obișnuiește la televiziunile de știri consacrate, de exemplu BBC). La noi este etapa: „scrieți, numai scrieți românește!”, în sensul că un specialist în domeniul relațiilor internaționale – în virtutea unei funcții ocupate în trecut la nivel ministerial sau poziție academică își expune părerea, de multe ori sintetizată din alte ziare internaționale sau studii. Nu este cel mai bun lucru, probabil este o primă etapă ce va fi depășită.

– Avem jurnaliști iscusiți în politică externă? Sau mass media de la noi traduce știrile marilor trusturi de presă străine?
Desigur că avem și noi jurnaliști buni de politică externă, formați în timp, nu doar din lecturile știrilor din presa străină. Am organizat anul trecut, la școala doctorală, un eveniment, în parteneriat cu două asociații de jurnaliști din România. A fost o dezbatere foarte bună privind viitorul Europei. Au fost expuse opinii argumentate, iar schimbul de idei dintre jurnaliști și mediul academic, în special doctoranzi, a fost consistent. Ca să completez răspunsul întrebării anterioare, cred că și astfel de jurnaliști ar trebui invitați frecvent la emisiunile în care se dezbat evenimente internaționale.

„Românii înțeleg din politica europeană tot atât cât înțeleg și alți cetățeni europeni”

– Cât înțeleg românii de rând din politicile europene, din direcția strategiilor? Populația de masă a făcut pași spre dezvoltare, din acest punct de vedere sau Bruxelles-ul pare încă un tărâm îndepărtat pentru români?
Cred că această perioadă romantică a victimizărilor a trecut. Românii înțeleg din politica europeană tot atât cât înțeleg și alți cetățeni europeni. „Traducerea” acțiunilor forurilor decizionale europene sau ale „Bruxellesului” este făcută prost de către decidenții de la noi. Unii oameni politici abia când ajung într-o poziție de demnitate publică aud pentru prima dată despre politica europeană în domeniul respectiv sau mecanismele și procedurile de implementare, ca să nu mai vorbim despre transpunerile legislative – care sunt responsabilitatea noastră, de care auzim doar când suntem avertizați – în cel mai bun caz – de la Bruxelles. Acele „liste de cumpărături” cu care veneau politicienii noștri de la Comisia Europeană – identificată cel mai des ca factorul decizional de la Bruxelles – au fost dovada clară a necunoașterii modului de funcționare al instituțiilor europene. Și atunci ce credibilitate să mai avem în negociere, când noi ne facem de rușine în fața partenerilor europeni, iar când venim în țară dăm vina pe ei pentru nerealizările guvernamentale sau legislative! Această mistificare a deciziilor de la Bruxelles trebuie încheiată, iar decidenții noștri ar trebuie să acționeze conform drepturilor și obligațiilor semnate în Tratatul de Aderare (pentru domeniile de politică) și conform mecanismelor europene de lucru cu instituțiile europene (nu doar cu Comisia Europeană) pentru procesele decizionale!

– Sunteți expert în negocieri internaționale, în Studii Europene. Totuși, această opțiune pentru carieră a fost o oportunitate generată de contextul politic al vremurilor. În sensul că… nu a fost acesta visul din copilărie, probabil. Care a fost totuși primul vis pentru carieră?
Pot să spun că îmi urmez visul din copilărie și că fac exact ceea ce mi-am dorit pentru cariera mea: sunt profesoară. Îmi amintesc că și la grădiniță alegeam aceste roluri. Poate pentru că și mama mea este profesoară. Am îndrăgit această profesie dintotdeauna și m-am pregătit pentru ea încă din liceu, căci am urmat cursurile unui liceu pedagogic. Când am absolvit eu se numea Școala Normală. Am reușit de prima dată la facultate, așa că nu am fost decât două zile învățătoare, iar după terminarea facultății am început cariera didactică la universitate, predând seminarii, fiind preparator universitar. Iar acest lucru îl fac și astăzi: predau cursuri și seminarii, cordonez lucrări de licență, dizertații și doctorat, cercetez, particip la conferințe științifice și public lucrării științifice.

– În parcursul dvs. uman, care au fost persoanele care au contat? Acele Mari Întâlniri care v-au făcut profesionistul de astăzi și Doamna cu stăpânire de sine? Oameni cunoscuți sau nu, care merită recunoștința Dvs.
Da, am avut și sper să mai astfel de Mari Întâlniri, după cum le-ați numit. Au fost momente din viața mea în care calitățile oamenilor care m-au ghidat și m-au construit și-au pus amprenta asupra caracterului meu. Cred că alegerea carierei se datorează mamei, de la care am preluat onestitatea, responsabilitatea și perseverența. Apoi, în perioada liceului, l-am apreciat foarte mult pe profesorul de limba și literatura română, Aurelian Sârbu, în special metoda de predare, nu doar pentru transmiterea de cunoștințe, ci prin modul în care ne încuraja să ne exprimăm propriile opinii în comentariul unui text sau analiza gramaticală și relaționarea pe care o avea cu noi. Era pentru prima data când un profesor ne considera egali, iar părerea noastră conta. Iar interacțiunea de la clasă pe care a reușit să o creeze, cred că ne-a inspirat pe multe dintre noi în carierele didactice pe care ni le-am ales. În perioada studenției, am fost inspirată nu de profesorii pe care i-am avut, ci de asistentele acestora, pentru că mă regăseam și eu în efortul și dorința lor de a învăța, progresa. Șansa pe care care Dl Profesor Vasile Marcu mi-a oferit-o, de a începe o carieră didactică universitară și Dl Profesor Nicolae Jurcău, de a continua cariera la Cluj, sunt importante. Nu aș fi reușit să ajung astăzi acolo unde mi-am dorit. Însă cel mai mult au contat în formarea mea, calitățile pe care le-am întâlnit la Dl Profesor Vasile Pușcaș, nu doar generozitate, responsabilitate, rigurozitate, sau calm, ci utilizarea acestor capacități pentru generarea binelui comun și mai ales împărtășirea cunoașterii. Am învățat că lucrurile pe care le-am acumulat trebuie puse în slujba comunității, prin contribuirea la formarea de noi generații sau la sprijinul comunităților din care facem parte. Și cred că astfel de calități trebuie formate și la tinerii noștri!

– Sunteți o prezență elegantă într-o lume care, oricât am încerca să vorbim despre egalitate de gen, rămâne a bărbaților. Cum se vede această lume de la înălțimea tocurilor? Este mai greu pentru o femeie să convingă Lumea?
Într-o lume a egalității de gen nu mai purtăm nici tocuri (N.r.: Zâmbește!). Glumesc, desigur. Egalitatea de gen rămâne încă un teritoriu în care mai este nevoie de cuceriri. În multe domenii de activitate, în viața academică, au fost momente în care au simțit acest lucru. Am simțit și că trebuie să muncesc dublu față de colegii mei, tocmai pentru că veneam din Europa de Est. Cred că în procesul decizional este nevoie de șanse egale, dar și poziția respectivă trebuie să aibă greutatea deciziei. Pentru că o femeie poate ocupa o poziție de conducere, prin respectarea cotei de gen, dar punctul ei de vedere să nu conteze. Aceste șanse egale trebuie să dubleze competența profesională a unei femei, nu să fie premergătoare. S-au făcut pași importanți în acest sens, dacă ar fi să privesc în spate doar cu două decenii, la momentul în care mi-am început activitatea și la momentul prezent, da, este o diferență considerabilă. Mai ales în privința șanselor egale la educație, am în vedere numărul absolventelor de învățământ superior, mai ales la specializările tehnice. Mai sunt încă pași de parcurs, și în ceea ce privește diferențele salariale. O astfel de discuție are loc chiar în aceste zile în Statele Unite. Iată că și democrațiile avansate au această preocupare pe agenda de lucru. Și pentru că m-ați întrebat de politică, vă pot spune că sunt femei foarte valoroase, dedicate, care și-ar putea aduce contribuția la binele comunității, dar nu arată apetit pentru politică din cauza murdăriilor și chiar destrăbălărilor prezente în politica românească!

– Ați publicat 10 cărți. Cum reușiți să împărțiți timpul astfel încât să aveți vreme pentru toate activitățile care vă pasionează?
Am mai adăugat încă o carte la cele de unic autor. Studiul este activitatea mea principală, pe care o îndrăgesc foarte mult. Opțiunea mea de carieră a avut în vedere faptul că aceasta implică activități permanente. Întotdeauna, și în vacanțe, mai avem ceva de făcut, fie că este vorba de finalizarea unui studiu, a unui referat de evaluare la doctorat, sau colectarea de material bibliografic. În vacanțe lucrez mai bine, pentru că pot lucra perioade mai lungi, fără întreruperi legate de finalizarea sarcinilor cotidiene – răspuns emailuri, organizare agenda de lucru etc. Desigur, am momente de pauză sau concedii pentru a mă relaxa, dar am învățat să-mi gestionez eficient timpul, pentru a avea rezultatele scontate.

– Oferiți consultanță politică în prezent?
Nu, activitatea mea actuală este la catedră.

– Cum este Gabriela, de dincolo de partea strictă a profesiei? Ce visuri aveți, ce pasiuni, ce talente?
Sunt sociabilă, interacționez ori de câte ori am timp, prețuiesc prietenia celor apropiați, iubesc animalele, fac plimbări lungi, aproape zilnic, admir natura, dar și peisajul urban, aflat în schimbare. Încerc să găsesc tot ce este frumos și bun la oamenii pe care-i întâlnesc, să valorific experiențele pe care le am. Mă bucur de tot ceea ce viața îmi oferă și sunt mulțumită pentru tot ce am obținut până acum.

– Care a fost cel mai dificil moment din cariera Dvs.?
Nu cred că pot considera dificil vreun pas din cariera mea profesională. Am parcurs pași firești pentru o carieră universitară, desigur, care mi-au solicitat o doză mai mare sau mai mică de efort intelectual. Poate că am muncit mai mult decât pentru orice alt proiect pentru prima teză de doctorat. Faptul că am urmat acest doctorat în străinătate, că am utilizat cercetarea calitativă – era o noutate la acel moment, că eram într-un mediu necunoscut sau că era o experiență pe care nu am mai întâlnit-o în jurul meu, la alți colegi. Dar mă uit acum în spate cu satisfacție și spun că a meritat.

– Dar cel mai frumos?
Cel mai frumos moment este cel al susținerii doctoratului. Eu am avut două astfel de momente, iar cel din România, cu prietenii și familia aproape a fost cel mai frumos și impresionant. Îmi amintesc cu mare bucurie acel moment!

– Luați în considerare o posibilă revenire în Administrația Centrală?
Voi cântări foarte bine o asemenea decizie.

Ultimele Articole

Articole similare

Parteneri

Loading RSS Feed