Europa şi Rusia sunt blocate într-un impas în ceea ce priveşte livrările de energie, de când Moscova a invadat Ucraina, iar Occidentul a răspuns cu sancţiuni.

Rusia, care asigura anterior aproximativ 40% din necesarul de gaze al Europei, a redus livrările invocând probleme cu echipamentele, în timp ce Berlinul spune că Moscova vrea ”să şantajeze” Europa.

Germania, ceeea mai mare economie a Europei, care depindea de livrările de gaze ale Rusiei mai mult decât majoritatea ţărilor, s-a străduit să găsească surse alternative de gaze înainte de iarnă, în cazul în care Rusia va reduce aprovizionarea în continuare sau o va opri.

Berlinul a avertizat deja despre posibila raţionalizare a gazelor.

Conform memorandumului de înţelegere de marţi convenit cu Uniper, RWE  şi VNG, parte a EnBW, două unităţi flotante de stocare şi regazificare din Brunsbuettel şi Wilhelmshaven vor fi complet aprovizionate de la începerea operaţiunilor, preconizată în această iarnă, până în martie 2024.

Ministrul german al Economiei, Robert Habeck, a spus că acest lucru face parte din eforturile ”de a deveni independenţi şi mai puţin susceptibili la şantajul din partea (preşedintele rus Vladimir) Putin şi de a oferi Germaniei o infrastructură energetică robustă şi rezistentă, sau, în acest caz, o infrastructură de gaze”.

Unităţile plutitoare sunt o măsură intermediară, până când Germania poate construi două terminale permanente de GNL – primele astfel de terminale construite în ţară – pentru a primi gaze livrate din întreaga lume, în loc să se bazeze pe combustibil rusesc furnizat prin conducte.

Criza a adus preţul de referinţă al gazelor în Europa la un maxim istoric de aproape 335 de euro (341 de dolari) pe megawat oră (MWh), în primăvară.

De atunci, preţurile au mai scăzut, gazele fiind tranzacţionate marţi la circa 223 de euro, dar cu mult mai mari decât acum un an, când erau de aproximativ 46 de euro.

Gazprom, care deţine monopolul asupra exporturilor de gaze ruseşti prin conducte, a declarat că preţurile ar putea creşte cu 60% faţă de nivelurile actuale, la peste 4.000 de dolari pentru 1.000 de metri cubi în această iarnă, faţă de 2.500 de dolari în prezent.

Uniper, care s-a confruntat cu o criză financiară în timp ce se străduia să-şi îndeplinească angajamentele de aprovizionare pe fondul creşterii vertiginoase a preţurilor la gaze, a fost salvată de guvernul german în iulie, printr-un acord de 15 miliarde de euro.

Berlinul a luat, de asemenea, o participaţie de 50% la terminalul fix de GNL planificat la Brunsbuettel, deţinut în comun de RWE şi Gasunie.

Înainte de criză, Germania a primit o mare parte din gazele necesare din Rusia prin conducta Nord Stream 1, deţinută în majoritate de Gazprom.

Conducta a furnizat 55 de miliarde de metri cubi (bcm) de gaze pe an Germaniei şi altora, dar acum rulează la o capacitate de 20%.

Moscova atribuie fluxurile reduse pe reparaţiile întârziate din cauza sancţiunilor sau a echipamentelor defecte.

Berlinul spune că acestea sunt pretexte de a răspunde Europei pentru sancţiunile occidentale.

”Acţiunile haotice ale preşedintelui rus, pretextele (legate de NS1)… Mă aştept că vom avea mereu de a face cu noi provocări”, a spus Habeck.

Folosind cele două terminale plutitoare, Germania va putea primi până la 12,5 miliarde de metri cubi de GNL pe an, echivalentul a aproximativ 13% din consumul de gaze al ţării din 2021, potrivit cifrelor de la firma de cercetare Enerdata.

Uniper a declarat că va cumpăra 35% din volumele necesare de gaze, în timp ce RWE şi EnBW/VNG vor contribui cu 35%, respectiv 30%.

Pe lângă limitarea livrărilor prin Nord Stream, şi livrările ruseşti prin Ucraina au fost, de asemenea, reduse.

Gazprom a declarat că exporturile sale de gaze au scăzut cu mai mult de o treime, până la 78,5 miliarde de metri cubi, între 1 ianuarie şi 15 august, iar producţia a scăzut cu 13,2%, până la 274,8 miliarde de metri cubi comparativ cu un an în urmă.

Cererea globală de GNL era deja în creştere înainte de cea mai recentă criză, pe măsură ce economia mondială şi-a revenit din cauza pandemiei de Covid-19, iar invazia Rusiei în Ucraina a contribuit la creşterea cererii de GNL.

Dar Habeck a spus că importatorii germani de gaze au reuşit până acum să achiziţioneze GNL de pe piaţa globală, pe care el a estimat-o la 500 de miliarde de metri cubi pe an, deşi discuţiile dintre importatorii germani şi Qatar – un mare producător de GNL – au slăbit.

Habeck a spus că discuţiile cu Qatarul continuă, dar a mai spus că importatorii caută în general cele mai bune oferte.

”Şi dacă Qatarul nu face cea mai ieftină ofertă, companiile sunt bine sfătuite, în interesul consumatorilor, să nu accepte oferta cea mai scumpă”, a spus el.