Ghid kenyan: Pandemia a fost cea mai mare lovitură pentru turismul nostru, dar acum ne revenim. Turiştii trebuie să respecte mediul şi animalele

„Voi, din România, sunteţi primul meu grup pe acest an şi primul grup de la declanşarea pandemiei. Am fost foarte bucuros să vă însoţesc în aceste excursii. Dovedeşte că afacerile îşi revin şi că ne revenim la o nouă ‘normalitate’. În mod obişnuit, înainte de pandemie, industria depindea de turiştii din Europa de vest şi SUA, iar numărul lor creştea. Primeam turişti din întreaga lume, America Latină, China, Japonia, ar imediat ce a apărut pandemia, ţările şi-au închis graniţele, companiile aeriene au anulat zboruri, iar Kenya nu a mai putut face nimic. Înainte de pandemie aveam ceea ce se cheamă vârf de sezon, care începe la mijlocul lui iulie, şi dacă lucrurile merg cum trebuie, ţine până în martie. Apoi, între martie şi iunie avem sezon ploios şi nu avem turişti. Şi chiar şi în 2020 trebuia să avem foarte mulţi turişti, chiar dacă am avut probleme de securitate în regiune, focar de Ebola, iar ulterior criza economică, ce a dat peste cap întreaga lume. Dar pandemia a fost cea mai mare lovitură pentru turismul nostru”, spune Otete Abok.

Acesta precizează că turiştii merg în safari în mod obişnuit 3-4 zile, iar alte 2-3 zile la plajă.

Turiştii care aterizează în Mombasa merg în general în safari în parcurile naţionale Tsavo East, Tsavo West şi Amboseli, dar sunt şi turişti care merg în parcurile din nordul ţării sau din centrul Kenyei, în timp ce cei care aterizează la Nairobi merg în Maasai Mara.

„Turiştii respectă în general parcurile. Şi încercăm să-i sensibilizăm de când aterizează despre ce ar trebui să facă şi ce nu ar trebui să facă. Din experienţa mea, până acum cei mai mulţi dintre turişti respectă regulile. Când eşti într-un parc, trebuie să respecţi teritoriul animalelor, iar tu eşti vizitatorul, intrusul. Chiar trebuie să respecţi aceste animale, pentru a nu exista niciun conflict major între oameni şi animale. Şi atunci poţi face o mulţime de lucruri pozitive, de exemplu să faci poze şi să fii parte din natură, deoarece animalele sunt binevenite”, precicizează el.

Pachetele de safari sunt pentru copii de peste 7 ani, iar cei mai mulţi turişti sunt de vârstă mijlocie, de regulă între 25 şi 50 de ani.

În ceea ce priveşte numărul de lodge-uri din parcurile naţionale, a existat chiar o saturaţie, şi cel mai probabil nu se vor mai construi altele, ci doar se vor dezvolta cele vechi.

„Investim totodată mult în marketing, ca să ne asigurăm că cei care nu au auzit de Kenya vor afla acum. Sperăm să meargă, mai ales cu românii, să vină în Kenya şi să se simtă bine. Aproape 50% din turiştii noştri se întorc, deoarece cineva care a fost aici şi a mers într-o excursie şi i-a plăcut mai mult Tsavo West decât Tsavo East, acum pot alege şi le facem un program special şi vor sta probabil mai mult în partea de est şi mai puţin în vest. Avem mulţi turişti care se întorc, unii vin când sunt mici şi când cresc visează să vină aici în luna de miere, iar după 5-10 ani îşi aduc familia”, precizează el.

Nu este însă uşor să alegi parcurile pe care le vei vizita, unul este mai bogat în varietatea de animale pe care o întâlneşti, altul în peisajele frumoase.

„Problema braconajului a existat dintotdeauna. Azi avem Kenya Wildlife Service, care este autoritatea care se asigură că regulile sunt respectate, iar animalele sunt protejate cu orice preţ. Ne dorim ca lumea să ne sprijine ş să conştientizeze că nu există de fapt o valoare, un preţ pentru fildeş când este o brăţară. Singura sa valoare este atunci când aparţine elefantului. şi avem nevoie de acest suport. Punctul nostru forte este că totul aici la noi este natural, aproape fără efort, dar de la Dumnezeu, plajele, frumuseţea locurilor, animalele. Iar provocarea cea mare este omul împotriva omului: eu mă străduiesc să păstrez viaţa sălbatică, turismul, dar tot omul vrea să facă afaceri omorând animalele, de exemplu. O mare provocare pentru noi este şi ceea ce s-a întâmplat cu pandemia, deoarece imediat ce astfel de lucruri au loc, turimul are primul de suferit”, a menţinat ghidul.

Acesta a vorbit şi de animalele aflate pe cale de dispariţie.

„Am făcut o treabă bună cu elefanţii până acum. Efectivul de elefanţi îşi revine, nu sunt în pericol critic. Situaţia cea mai gravă este la rinoceri şi la gheparzi”, a adăugat el.

Sticlele de plastic şi importurile de maşini rulate vor fi interzise

Kenya a interzis încă din 2017 pungile de plastic, iar acum se pregăteşte să interzică şi folosirea sticlelor de plastic, începând mai întâi cu parcurile naţionale, pentru a proteja mediul.

În câţiva ani se vor interzice complet şi importurile de maşini second-hand, în eforturile de a combate schimbările climatice şi de a impulsiona industria auto locală.

Peste 95% din vehiculele care intră acum în flota de maşini uşoare din Kenya sunt vehicule second hand importate, în principal din Japonia. Potrivit Guvernului de la Nairobi, milioane de vehicule uzate pe care Kenya le importă din Europa, SUA şi Japonia împiedică eforturile de combatere a schimbărilor climatice şi a creşterii industriilor locale.

În acest sens, Kenya intenţionează să elimine treptat maşinile second-hand, camionetele şi microbuzele de pe piaţa second-hand. 

Guvernul kenyan a anunţat în ianuarie planurile de a opri importul de maşini second-hand până în 2026, o mişcare care urmăreşte să dezvolte industria locală de asamblare a maşinilor. Acest lucru se întâmplă într-un moment în care Trezoreria Naţională notează că maşinile second-hand reprezintă mai mult de 85% din unităţile importate complet construite din Kenya. Încă de la începutul anului 2019, guvernul a anunţat punerea în aplicare a Politicii Auto Naţionale, care vizează sprijinirea vehiculelor asamblate local.

„A fost o mare problemă, plasticul era peste tot, ajungea în râuri şi apoi la plajă. În oraşe, era gunoi peste tot. Dar când a fost introdusă măsură, nu era susţinută de toată lumea. Era mai confortabil să cumperi pungi în care să depozitezi lucruri, dar acum după trei ani am văzut rezultatele: este curat peste tot, iar următoarea măsură este să luăm aceeaşi decizie în privinţa sticlelor de plastic. Nu va fi uşor, dar măcar suntem încurajaţi, ştim că suntem pe drumul cel bun. Vom începe mai întâi cu interzicerea lor în parcurile naţionale, ca să nu mai existe nicio sticlă în aceste parcuri, iar animalele să fie înconjurate numai de natură”, a adăugat Otete Abok.

De asemenea, Kenya are de multă vreme probleme cu apa potabilă. Apa de băut ajunge la locuitorii oraşului Mombasa de la patru izvoare, prin conducte subterane lungi de 300 km construite de britanici în anii 1950.

„Cea mai mare problemă este că ne lipsesc băncile la care să înveţe copiii, nu sunt destule, iar unii copiii învaţă pe jos. De asemenea, o altă problemă este lipsa apei potabile, nu avem suficientă pentru copii. Avem acest rezervor care ne-a fost donat de un prieten din Germania, dar nu are apă. De obicei parcurgem mulţi kilometri ca să aducem apă în localitate. În total, în şcoală învaţă 600 de elevi. Cu toţii învaţă cele două limbi oficiale, engleză şi swahili. Însă şi acoperişul constituie o problemă, nu este în condiţii bune şi am aprecia dacă ni s-ar oferi sprijin”, spune Sabina Charles, învăţătoare la una din şcolile dintr-un sat kenyan.

Ultimele Articole

Articole similare

Parteneri

Loading RSS Feed