Autoritățile române vor primi suma de 195.353 euro, reprezentând două treimi dintr-un cont de 293.000 de euro deschis la o bancă din Monaco de către omul de afaceri Marian Iancu, condamnat definitiv la 12 ani de închisoare în dosarul RAFO-UTON. O treime din suma confiscată, respectiv 97.676 de euro, va fi luată de Principatul Monaco, se arată într-un memorandum discutat ieri în ședința de Guvern. Suma confiscată este o mică parte din prejudiciul RAFO, care depășește 215 de milioane de dolari. Conform unui text G4Media de acum câteva luni, Fiscul a reușit să recupereze până acum în jur de 5,3 milioane de dolari, 2 milioane de dolari fiind obțiinuți doar din vânzarea activelor uzinei UTON. “În dosarul penal nr. 36794/3/2005, până la data prezentei, a fost recuperată suma de 21.816.544 lei, sumă încasată integral prin procedura de executare silită, respectiv în urma înființării popririlor bancare și prin valorificarea unor bunuri aflate în proprietatea debitorilor. Totodată, facem precizarea că procedura de executare silită este în derulare și va continua până la recuperarea integrală a sumelor stabilite de instanța de judecată”, se arată într-o adresă a Agenției Naționale de Administrare Fiscală (ANAF) trimisă în vară ca răspuns la solicitarea g4media.ro. Așa se face că suma totală recuperată de la Marian Iancu, inclusiv banii din contul din Monaco, reprezintă în jur de 2,5% din prejudiciu.

Omul de afaceri Marian Iancu, fostul patron al clubului Poli Timișoara, a fost condamnat definitiv de Curtea de Apel Bucureşti la 12 ani de închisoare în dosarul de evaziune fiscală şi spălare de bani cunoscut ca „RAFO”, după un proces care a durat opt ani. El a primit 8 ani închisoare pentru evaziune fiscală, 5 ani pentru asociere în vederea săvârşirii de infracţiuni şi 10 ani pentru spălare de bani în formă continuată. Pedepsele au fost contopite iar instanţa a mai adăugat un spor de 2 ani. În acelaşi dosar, Constantin Mărgărit şi Octavian Iancu (fratele lui Marian Iancu) au fost condamnaţi la câte 10 ani închisoare. Alte condamnări: Hayrettin Elenkalan – 9 ani, Marius Turică – 7 ani, Gheorghiţă Iancu – 7 ani, Alex Martin (fost Cuneyt Akaroglu) – 9 ani, Silviu George Neacşu – 3 ani cu suspendare. Pe latură civilă, instanţa a dispus confiscarea sumelor de 232 milioane lei, 91 milioane dolari, 57 milioane dolari, 13 milioane euro de la Marian Iancu, precum şi trei terenuri ale acestuia din Bucureşti. În vederea recuperării acestor sume, judecătorii au menţinut sechestrul asigurător pus anterior pe bunurile lui Marian Iancu şi celorlalţi inculpaţi, precum şi pe bunurile aparţinând firmelor SC Balkan Petroleum SA, SC BKP Trading Impex SRL, SC BKP Trust Impex SRL, SC Uton SA, SC Pro Domo SRL, SC Urbis Armături Sanitare SA.

Conform documentului discutat în ședința de guvern, Tribunalul penal Monaco a autorizat prin sentința din 14.03.2017, definitivă prin hotărârea Curții de Apel penale la data de 12.06.2017 și prin hotărârea Instanței de recurs din 22.12.2017, executarea pe teritoriul monegasc a deciziei de confiscare nr. 809 pronunțată la data de 28.11.2011 de Tribunalul București (definitivă prin decizia nr. 1207/A/14.10.2014 a Curții de Apel București), respectiv a sumei de 293.030,16 euro
depusă în contul personal nr. 51.07.407 deschis de IANCU Alexandru Marian la banca Julius
Baer – ING Bank Monaco.

Cererea a fost formulată de către autoritățile române în baza Convenției Consiliului Europei
privind spălarea, descoperirea, sechestrarea și confiscarea produselor infracțiunii.
Strasbourg 1990, ratificată prin Legea nr. 263/2002. Dispozițiile art. 15 din Convenția Consiliului Europei sunt în sensul că, în cazul bunurilor confiscate, ”partea solicitată dispune, conform dreptului sau intern, de toate bunurileconfiscate de ea, cu excepţia cazului în care s-a convenit altfel de către părţile în cauza.”

Totodată, potrivit art. 42 din Legea nr. 318/2015:

(1) Agenţia este desemnată organ competent, potrivit prevederilor art. 265 (devenit art.
324 după republicare) din Legea nr. 302/2004, republicată, cu modificările şi completările
ulterioare.
(1) Agenţia este autorizată să negocieze şi să faciliteze încheierea de acorduri bilaterale
sau multilaterale de partajare a bunurilor confiscate.
(3) În exercitarea atribuţiei prevăzute la alin. (1) şi (2), Agenţia cooperează cu structurile
similare din alte ţări, autorităţile administrative şi judiciare competente, precum şi cu
organele de valorificare.

Dispozițiile art. 324 din Legea nr. 302/2004 prevăd următoarele:
(1) Statul român, prin organele sale competente, dispune de sumele de bani obținute în
urma executării unui ordin de confiscare după cum urmează:
a) în cazul în care sumele de bani obținute în urma executării unui ordin de confiscare au o valoare sub 10.000 euro sau echivalentul în lei al acestei sume, acestea se fac venit la
bugetul de stat;
b) în toate celelalte cazuri, 50% din suma obținută în urma executării unui ordin de
confiscare va fi transferată către statul emitent.
[…] (4) Dispozițiile alin. (1)-(3) se aplică dacă nu se dispune altfel printr-un acord încheiat între
statul român și statul emitent.

Cu privire la suma confiscată, respectiv 293.030,16 euro, autoritățile monegasce au
comunicat faptul că sunt dispuse să partajeze suma confiscată cu autoritățile române, după
cum urmează:
– 2/3 din suma confiscată, respectiv 195.353,44 Euro pentru Statul Român;
– 1/3 din suma confiscată, respectiv 97.676,72 Euro pentru Principatul Monaco.

Ministerul Finanțelor Publice – Agenția Națională de Administrare Fiscală (MFP-ANAF) prin
adresa nr. A_OES nr. 775/31.07.2019, a comunicat acordul cu privire la procentele ce ar
urma a fi partajate. Astfel, MFP-ANAF este de acord ca părții române să îi revină 2/3 din
suma confiscată, în timp ce părții monegasce să îi revină 1/3 din suma confiscată.
Subsecvent, autoritățile monegasce au reconfirmat faptul că, în vederea virării sumei de
195.353,44 euro către statul român, reprezentând 2/3 din suma confiscată, nu este necesar
niciun demers formal, potrivit legislației statului solicitat fiind suficientă comunicarea
coordonatelor contului unde urmează a fi transferată suma confiscată.

În ceea ce privește dispozițiile legale din instrumentele internaționale invocate de către
partea monegască care vizează aspectele de partajare a bunurilor confiscate, sunt de
menționat următoarele aspecte:
Dispozițiile Convenției Consiliului Europei privind spălarea, descoperirea, sechestrarea și
confiscarea produselor infracțiunii, încheiată la Strasbourg la 08 noiembrie 1990 sunt în
sensul că în cazul bunurilor confiscate, partea solicitată va dispune în conformitate cu
dreptul său intern, cu excepția situației în care părțile decid altfel.

Având în vedere absența unei prevederi legale care să impună încheierea unui acord de
partajare într-o anumită formă și ținând cont de acordul autorităților monegasce, care nu
condiționează partajarea sumei aferente statului român prin încheierea unui acord între
România și Principatul Monaco astfel cum este prevăzut de Legea nr. 590/2003, Ministerul
Justiției a inițiat demersurile pentru aprobarea de către Guvernul României a unui
Memorandum având ca obiect partajarea sumelor de bani confiscate prin comunicarea de
către ANABI către autorităților monegasce a coordonatelor bancare în care urmează a fi
făcut transferul a 2/3 din suma confiscată, respectiv 195.353,44 Euro pentru Statul Român.
În procesul de avizare inter-instituțională, Ministerul Finanțelor Publice a avizat cu
observații proiectul de Memorandum propunând prin adresa nr. 8063099/08.10.2019
consultarea Ministerului Afacerilor Externe cu privire la forma pe care trebuie să o îmbrace
aceste acorduri.

Prin adresa nr. 3/80267/8/1241/2018/09.10.2019, Minsterul Justiției a solicitat Ministerului
Afacerilor Externe (MAE) punctul de vedere, acesta fiind comunicat prin adresa adresa nr.
H2-2/3097/25.10.2019, înregistrată cu nr. 9/1241/2018/11.11.2019.

Ministerul Afacerilor Externe a comunicat faptul că, din cuprinsul Convenției europene
privind spălarea, descoperirea, sechestrarea și confiscarea produselor infracțiunii, încheiată
la Strasbourg la 08 noiembrie 1990, ratificată de România prin Legea nr. 263/2002, nu
rezultă condiționarea naturii bazei juridice în temeiul căreia autoritățile statelor părți pot
decide împărțirea bunurilor ce constituie produs a infracțiunilor, supus măsurilor de
confiscare. De asemenea, s-a precizat faptul că în practica statelor membre există două modalități prin care art. 15 din Convenție poate fi pus în aplicare, în condiții de reciprocitate.

O primă modalitate este atribuirea, prin lege, a competenței de încheiere a unor astfel de
acorduri la nivelul unor autorități naționale. În cazul în care există astfel de norme de drept
intern se poate proceda la stabilirea condițiilor de împărțire a sumelor confiscate, direct de
autoritățile competente în temeiul legii.

O a doua modalitate este reglementarea acestor condiții și desemnarea instituțiilor
competente prin intermediul unui tratat internațional, care poate fi încheiat inclusiv în
formă simplificată (schimb de scrisori sau note verbale), încheiate potrivit normelor interne
în materia tratatelor.

Ministerul Afacerilor Externe a precizat faptul că, în ceea ce privește dispozițiile relevante
de drept intern, se reține că prin Legea nr. 318/2015 s-a stabilit competența Agenției
Naționale de Administrare a Bunurilor Indisponibilizate de a negocia și de a facilita
încheierea unor acorduri bilaterale sau multilaterale de partajare a bunurilor confiscate. De
asemenea, legea internă prevede că statul român, prin organele sale competente, dispune
de sumele de bani obținute în urma confiscării în anumite modalități, care nu sunt incidente
atunci când se dispune altfel printr-un acord încheiat între statul român și statul emitent
(art. 324 din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internațională în materie
penală, republicată).