Legea salarizării unitare și „Revoluția fiscală” sunt două lucruri complet separate, care doar se întâmplă simultan. Legea salarizării era absolut necesară, măcar în forma de acum dacă nu una chiar mai dură! Revoluția fiscală” – mutarea contribuțiilor de la angajat la angajator – este o bezmeticie.
1. Ce se întâmplă cu salariile mari de la stat?
Faptul că se aplică în sfârșit grila de salarizare unitară pentru bugetari, cu toate consecințele ei – mai ales scăderi de salarii mari – este singurul câștig. Dacă se aplica în 2010, s-ar fi evitat aproape integral tăierea cu 25% a salariilor. Atunci s-a mers pe principiul că „nici un salariu nu trebuie să scadă” până au scăzut toate otova. De fapt nu chiar toate, la privilegiații sistemului s-au găsit rezolvări mai repede.
2. Ce se întâmplă cu jumătate dintre salariile de la privat?
Mutarea contribuțiilor la angajat, ca exercițiu contabil și matematic, nici nu ajută nici nu încurcă. Dacă ar fi folosit la ceva, putea fi de înțeles, dar așa era cazul să funcționeze principiul „dacă un lucru nu-i stricat, nu încerca să-l repari. Au încercat, în grabă și fără să se gândească la consecințe, și nici măcar n-au avut curajul să meargă până la capăt. Nu avea de ce fi o problemă dacă statul redefinea costul contractual, forțând implicit angajatorii să îl treacă explicit în contract. Doar că n-au făcut-o, din teamă sau din altceva.
Pe de altă parte, mulți dintre angajatori, văzând bezmeticia, s-au temut că totul se poate anula (și se poate!) așa că au amânat să majoreze salariile brute în contractele a două milioane de salariați. Cel mult preferă să-i dea angajatului bonusuri ca să-i completeze netul – e mai prudent așa.
Pentru buget, afaceri și salariați deopotrivă – costuri uriașe, beneficii zero.
3. Cum rămâne cu veniturile din activități intependente?
Deocamdată, depunerea faimosului „Formularul 600” s-a amânat, dar asta nu e neapărat o veste bună, ba chiar dimpotrivă! Din cauză că legea este proastă, a rămas percepția că la veniturile oricât de mari beneficiarul datorează contribuții ca și cum ar lua doar salariul minim. Poate că este adevărat, ceea ce înseamnă că statul a făcut un cadou care nu-i stă n obicei. Sau poate că nu este adevărat, caz în care se va dovedi mult prea târziu. Măcar termenul bezmetic de scurt (între timp expirat după ce n-au depus nici 5% din cei chemați) forța statul să vină cu clarificări. Iar până atunci, nu știm de fapt nimic.
4. Ce se întâmplă salariile din IT, ale cercetătorilor și ale persoanelor cu handicap?
Programatorii sunt scutiți de impozitul pe venit de mai mult de un deceniu, dar odată cu mutările dintr-o parte în alta, calculul făcut cândva în cazul lor nu mai are acum nici o noimă. Scutirea de noul impozit de 10% este mai mică decât scutirea de vechiul impozit de 16%, astfel că IT-iștii rămân cu câteva procente în minus la salariul net. Nu prea există rezolvare fezabilă pentru această situație, iar cea găsită – un soi de ajutor de stat nebugetat – doar agravează bezmeticia.
