Banca Centrală Europeană este foarte atentă la ce se întâmplă acolo. Luna trecută, instituţia a cumpărat prin programul său de achiziţii de active mai multe obligaţiuni italiene, dar şi franţuzeşti, decât îi permit propriile reguli, probabil pentru a ţine în lesă pieţele în vremuri tensionate de politică, potrivit Reuters.

În Italia este pe cale să se nască o furtună economică şi politică şi nu sunt semne că cineva o poate opri, notează Bloomberg.

Recentul faliment al Alitalia, operatorul aerian fanion al acestei ţări, este doar unul dintre tunetele care anunţă furtuna. Bailouturile bancare tulbură de mult timp liniştea.

Problemele economice ale Italiei sunt în multe feluri mai grave decât cele ale Franţei. Datoria publică se situează la aproape 133% din PIB, faţă de 96% din PIB cât este în cazul Franţei. Ultima dată când Italia a crescut mai rapid decât Franţa a fost în 1995. Ambele ţări se chinuie să se menţină competitive internaţional, însă productivitatea Franţei a crescut cu aproape 15% din 2001, pe când cea a Italiei a stagnat. PIB-ul italian raportat la termeni reali este chiar mai mic decât era în urmă cu un deceniu. Rata şomajului trece de 11%. Este posibil ca această evoluţie slabă să aibă de-a face cu euro. Este plauzibil ca economia să fie acum într-o situaţie mai bună dacă Italia şi-ar fi păstrat moneda proprie, cu ajutorul căreia ar fi avut un curs propriu de schimb şi politică monetară, unelte folositoare în îmbunătăţirea competitivităţii economice, notează Il Sole 24 Ore.