Iulian Panait: La ce să ne aşteptăm în 2010 de la pieţele financiare globale?

0
Iulian Panait: La ce să ne aşteptăm în 2010 de la pieţele financiare globale?

 Am pornit la drum în ianuarie-februarie cu un pesimism excesiv şi cu aşteptări cât se poate de negative cu privire la mersul economiei mondiale, al pieţelor bursiere, valutare şi de credit. Foarte surprinzător pentru multă lume însă, sentimentul investitorilor s-a inversat rapid chiar de la începutul lunii martie.

De atunci şi până la momentul actual, indicii bursieri au crescut aproape continuu, cotaţiile mărfurilor principale (atât alimentare, cât şi materii prime pentru industrie) au urcat susţinut, indicatorii de volatilitate şi aversiune la risc s-au îmbunătăţit vizibil, iar piaţa valutară a favorizat euro şi yenul japonez în raport cu dolarul american. S-a întâmplat asta în parte pentru că bursele, de regulă, anticipează cu două-trei trimestre schimbarea de tendinţă în economia reală, dar mai ales pentru că la nivel mondial băncile centrale şi statele au pompat masiv lichiditate în bilanţurile băncilor şi ale altor instituţii financiare “prea mari ca să falimenteze”. Aceste lichidităţi au fost folosite de către instituţiile respective inspirat şi oportun (deşi poate lipsit de moralitate şi etică), în speculaţii financiare, fapt care a provocat schimbarea rapidă de trend, din martie. Acum suntem în situaţia în care pe toate pieţele financiare preţurile de tranzacţionare ale activelor includ aşteptări foarte optimiste de revenire economică rapidă şi completă. De asemenea, preţurile includ şi aşteptări destul de mari cu privire la o creştere semnificativă a inflaţiei, începând chiar din perioada imediat următoare.

Părerea mea este că economia mondială va avea, în cel mai bun caz, o creştere lentă şi fragilă în următoarele trei-patru trimestre. Nu cred că vom vedea rate importante de creştere a profiturilor companiilor şi sunt de părere că mai devreme de 2012 nu avem şanse să ne întoarcem la nivelurile de cifră de afaceri şi profit net pe care aceste companii le aveau în 2007. De asemenea, mă aştept ca şomajul să continue să urce, pentru că aşa este normal să se întâmple atâta vreme cât rata de creştere a PIB este foarte redusă. Consumatorii privaţi vor avea, deci, multe motive să fie în continuare reticenţi, iar asta va aduce o influenţă grea asupra evoluţiei activităţii industriale şi a profiturilor companiilor. Consumul public nu poate nici el să facă minuni în această perioadă, pentru că statele lumii nu-şi pot permite în continuare deficite bugetare mari, deoarece deja s-au îndatorat mult pentru a putea preveni colapsul sistemului financiar-bancar.

Câtă vreme productivitatea muncii creşte şi există un grad ridicat de neutilizare a capacităţilor de producţie peste tot în lume, iar consumul este firav, nu există motive foarte puternice de presiune ascendentă asupra preţurilor. Deci, nu sunt motive să ne confruntăm cu un fenomen inflaţionist semnificativ, aşa cum crede piaţa financiară în acest moment. De aceea, consider că în 2010 nu vom vedea o tendinţă susţinută şi generalizată de creştere a ratelor dobânzilor de referinţă, deşi există state care au anunţat că se gândesc la aşa ceva, iar unele deja au luat prime măsuri în acest sens.

În aceste condiţii, cred că pieţele de acţiuni şi indicii bursieri în general vor avea performanţe slabe în 2010. Pentru două trimestre ale anului, mă aştept chiar ca evoluţia să fie negativă.

De asemenea, cred că şi preţurile mărfurilor, în special la petrol şi la aur (care deja au început să scadă în ultimele două săptămâni), se vor înscrie pe o tendinţă negativă. Totodată, cred că dolarul american va inversa temporar trendul de depreciere pe care se află, iar în lunile următoare se va aprecia, ca urmare a creşterii aversiunii la risc şi a preferinţei pentru investiţii în titluri de stat (piaţa americană a titlurilor de stat fiind cea mai mare şi mai lichidă din lume, deci destinaţia predilectă a capitalurilor în căutare de câştiguri mici, dar sigure). Pentru bursa din România aşteptările sunt similare celor menţionate în cazul pieţelor internaţionale.

Mă aştept ca mecanismul corelării să continue să funcţioneze, însă în acelaşi timp cred că vor exista momente bine definite în care evoluţia BVB şi, în special, a SIF-urilor să se decoreleze în sens pozitiv de mersul indicilor externi. Deşi oricând este posibil să mă înşel, personal, cred că proiectul de lege pentru modificarea pragului la SIF-uri va trece în cele din urmă şi de Camera Deputaţilor. Nu putem anticipa momentul, dar dacă şi când se va întâmpla acest lucru, preţurile SIF-urilor vor avea, conjunctural şi temporar, o evoluţie pozitivă de luat în seamă.


> Iulian Panait este director general KTD Invest şi este doctorand Economie Afaceri Internaţionale la ASE Bucureşti.