Până atunci, oamenii erau preocupaţi cu alte evenimente – uraganul din Florida, campania electorală pentru prezidenţialele din SUA. Toată lumea ştia că economia şi-a încetinit ritmul de creştere, dar dacă era vorba despre recesiune în adevăratul sens al cuvântului, aceasta era o problemă de semantică şi îi privea doar pe economişti, scrie Associated Press. Apoi a venit şocul. Căderea Lehman Brothers, o firmă care vindea bumbac şi care s-a transformat într-una dintre cele mai mari bănci de investiţii din lume, a fost cel mai mare faliment din istoria Statelor Unite. Datoriile instituţiei se ridicau la suma-record de 613 miliarde de dolari.

Lehman Brothers a încercat orice pentru a evita această soartă, potrivit The Guardian. CEO-ul Dick Fuld a încercat să convingă Bank of America, o instituţie mai puternică, să îi cumpere banca.

Fuld l-a convins chiar pe un văr al fostului preşedinte George W. Bush să sune la Casa Albă, pentru a obţine o salvare din partea statului. Bush nu a răspuns însă la telefon. “Nu mai era nicio opţiune. Guvernul a spus clar că nu va salva Lehman”, spune Rodgin Cohen, partener la firma Sullivan&Cromwell, care oferea consultanţă pentru banca de investiţii în materie de insolvenţă.

După o săptămână de negocieri disperate, care au eşuat rând pe rând, Lehman Brothers şi-a declarat insolvenţa la 15 septembrie 2008, cerând protecţie împotriva creditorilor prin deja celebrul Capitol 11.

A fost un faliment cât se poate de public – la sfârşitul săptămânii anterioare, camerele televiziunilor au stat non-stop în faţa sediului Lehman Brothers, filmând angajaţii care îşi scoteau obiectele personale din firmă în cutii de carton.

Iar acesta a fost doar începutul. Dacă problemele de la Lehman erau cunoscute, iar posibilitatea falimentului era luată în considerare, nimeni nu se aştepta la consecinţe atât de grave. În săptămâna care a urmat, bursele au înregistrat scăderi istorice în toată lumea. Indicele industrial Dow Jones a căzut cu 500 de puncte, cea mai mare scădere de la atentatele din 11 septembrie 2001. Autorităţile de la Moscova au închis bursa, de teamă că indicele RTS se va prăbuşi. A urmat un lanţ al falimentelor, iar lumea a intrat oficial în criză. Un an mai târziu, situaţia economică este definită ca “cea mai gravă recesiune de după cel de Al Doilea Război Mondial”.În America apar primele semne de revenire. Europa, însă, şi, în special, Europa Centrală şi de Est mai au de aşteptat.

Saga Lehman Brothers nu s-a încheiat. 600 de persoane lucrează încă la New York la descâlcirea contractelor comerciale, calcularea taxelor şi procesarea solicitărilor venite de la creditori.

Banca avea investiţii în numeroase domenii – de la clăriri rezidenţiale de lux la colecţii impresionante de artă contemporană. Lichidatorii au descoperit chiar un stoc de uraniu neîmbogăţit, depozitat în Canada. Echipe de lichidatori muncesc şi în Marea Britanie, Hong Kong, Singapore, Germania, Olanda, Luxemburg şi Australia.

Ce a urmat: căderi de guverne, proteste, extremism

Islanda, Letonia şi Pakistanul se află printre economiile care au avut cel mai mult de suferit în urma falimentului Lehman Brothers, trecând prin căderi de guverne, proteste de stradă şi creşterea extremismului.

Nicio economie nu a scăpat însă neatinsă de criza globală care a urmat prăbuşirii sistemului financiar american.

Pentru ţările emergente din Europa Centrală şi de Est, prăbuşirea Lehman Brothers părea să treacă fără urmări. Se vorbea despre criză, dar nimeni nu credea că economiile din această regiune, care înregistrau creşteri economice semnificative, ar putea fi lovite atât de greu.

Criza creditelor, care izbucnise încă din 2007, s-a transformat într-un uragan financiar şi economic, iar ţări ca Letonia, Lituania şi Ungaria au fost prinse în ochiul furtunii. Dependente de împrumuturi corporative şi speculative pentru a susţine creşterea economică, în special de la băncile străine, ţările din noua Europă nu au fost capabile să-şi susţină economiile din banii contribuabililor, scrie The Guardian. Iar băncile occidentale, care le-au fost cei mai buni prieteni în vremurile bune, au refuzat să le vină în ajutor.

Letonia, urmată de alte ţări din regiune, inclusiv România, au fost forţate să ceară ajutor financiar de la Fondul Monetar Internaţional şi de la alte instituţii internaţionale. În schimbul banilor, FMI a cerut reducerea cheltuielilor publice. În Letonia, acest lucru a stârnit proteste violente.
Islanda s-a confruntat cu o dramă asemănătoare: guvernul a căzut la şase luni după ce principalele bănci ale ţării s-au prăbuşit. Motivul: miniştrii au recunoscut că nu au resursele necesare pentru a sprijini sistemul bancar.

De-a lungul anilor, băncile s-au împrumutat de pe pieţele financiare, iar când această sursă de venit s-a epuizat, după falimentul Lehman, sistemul s-a prăbuşit ca un joc de cărţi.

Cei care au depus bani în aceste bănci, inclusiv britanicii, au rămas cu mâna goală – între Londra şi Reykjavik a existat chiar un incident diplomatic pe această temă. Cu 172 de milioane de locuitori, Pakistanul este cea mai mare ţară din afara UE care a cerut un împrumut de la FMI. Analiştii se tem că, dacă se înrăutăţesc condiţiile economice, alte milioane de oameni vor fi aruncaţi într-o sărăcie cruntă, ceea ce va duce la creşterea extremismului.

Cinci săptămâni pe muchie de cuţit

Guvernul american anunţa, la 7 septembrie 2008, că preia controlul asupra băncilor Fannie Mae şi Freddie Mac, punând la bătaie 200 mld. dolari din banii contribuabililor americani. Cele două bănci, care deţineau sau garantau aproape jumătate din ipotecile din America, aveau pierderi trimestriale de miliarde, pentru că tot mai puţini debitori îşi plăteau ratele. A fost începutul unor săptămâni care au zguduit din temelii sistemul financiar american. Bursele s-au prăbuşit. Wall Street s-a schimbat pentru totdeauna. Cuvântul “depresiune” era pe buzele tuturor, scrie Associated Press.

După două zile, la 9 septembrie, au apărut zvonuri despre problemele de la Lehman Brothers şi despre o încercare eşuată de preluare a băncii de investiţii de către o bancă de stat din Coreea de Sud. Până la sfârşitul zilei, preţul acţiunilor căzuse la jumătate. Lehman a intrat sub protecţia legii falimentului la 15 septembrie.

Pieţele financiare, care înregistrau scăderi zi de zi, au primit o nouă lovitură: American International Group (AIG), cel mai mare asigurător din lume, a fost salvat de guvern cu 85 mld. dolari. La 18 septembrie, principalele bănci centrale ale lumii decideau să pompeze 180 mld. dolari în sistemul bancar. Statele Unite lucrau la un plan de salvare a economiei.

25 septembrie a adus însă o nouă lovitură: banca Washington Mutual a intrat în faliment. Câteva zile mai târziu Citigroup a cumpărat operaţiunile bancare ale Wachovia, specializată, ca şi Washington Mutual, în credite ipotecare cu rate variabile.

La 29 septembrie, un prim-plan de salvare a economiei era respins de Congresul american. Planul a fost votat, până la urmă, la 3 octombrie. Două zile mai târziu, Dow Jones scădea sub 10.000 de puncte, pentru prima dată din 2004. Secretarul Trezoreriei, Hank Paulson, a chemat şefii celor mai mari bănci la discuţii pe 13 octombrie, pentru a le spune că, în loc să cumpere active toxice, statul va injecta 125 mld. dolari în sistemul bancar. Între timp, bursa pierdea sute de puncte în fiecare zi.