Spitalul de Pneumoftiziologie din Cluj tratează încă din martie cazuri de Covid-19. Un spital mic, cu 60 de locuri și 5 paturi pe secția de Anestezie și Terapie Intensivă (ATI). Alături de Spitalul de Boli Infecțioase din Cluj, Spitalul de Pneumoftiziologie tratează și cazuri severe de infecții cu Sars-Cov-2. Rata de supravițuire pe secția ATI de la Pneumo din Cluj e de aproape 80%. La nivel național e sub 50%.

Un medic EMINENT a fost doborât de COVID!

*Un medic din ATI care lucrează la Pneumoftiziologie a fost plecat în primăvară pentru câteva săptămâni ca voluntar în regiunea Lombardia din Italia, în plină pandemie.

*Tot în secția din spitalul de Pneumo este internată de peste 60 de zile o pacientă intubată. De câteva zile a început să respire singură și dă semne că își revine. Ea va fi transferată într-un spital non-covid. Peste 90 de pacienți au trecut prin cele 5 paturi din ATI-ul spitalului de Pneumoftiziologie. Cei mai mulți s-au întors acasă.

Politicianul RAFILA a început deja atacurile la ministrul TĂTARU

Doctorul Marius Bărbat e implicat în tratarea bolnavilor infectați cu Sars-Cov-2 din primăvară, când s-a înscris ca voluntar și a plecat să dea o mână de ajutor medicilor din Italia, țară lovită în plin de pandemie.

„Era luna martie și vedeam că toată lumea are multe păreri, dar nimeni nu știa exact ce se întâmplă. Decât să speculez ce și cum să facem, am zis că cel mai potrivit este să merg chiar acolo. În felul acesta vom fi mai pregătiți. Am zburat cu un avion cargo și-am ajuns în Lecco, la un spital regional. Lecco e în Lombardia, era o criză profundă atunci”, își amintește medicul.

Medicul vorbește despre imaginile apocaliptice care rulau pe toate posturile de televiziune. Sunt imaginile acelea dramatice cu medici căzuți pe holuri, cu pacienți băgați în saci și transportați la grămadă, cu familii îndurerate.

„E înfiorător, dar realitatea era oarecum contrară a ceea ce se vedea. Nu existau crize isterice, perioade isterice, ci moartea era văzută ca ceva firesc, un lucru deja acceptat atunci de toată lumea. Era luna aprilie. Veneau câte 80 de ambulanțe noaptea, iar mulți pacienți mureau până să ajungă la tratament. Ei, dacă apucau să ajungă în spital, puteau avea o șansă, dar mulți nu apucau și mureau deja pe drum. În Lecco este un spital regional cu 800 de oameni, unde se făceau transplanturi hepatice, renale, dar totul s-a sistat odată cu criza Covid. Și toată lumea trata Covid. Circuite? Nu erau. Erau două secții de ATI care erau dublate cu număr de paturi, câte 20 fiecare, și două secții de subterapie intensivă non-invazivă, unde erau ventilați oamenii. Eu lucram pe ATI cu un medic anestezist neurolog și cu un chirurg radio-toracic și încercam să-i salvăm pe fiecare, dar asta nu se face de pe o zi pe alta, e ceva de foarte lungă durată. De aici și imaginile acelea cu spitalele supraaglomerate. Erau și situații cu pacienți ventilați de foarte mult timp, cu oxigen 100% primit și atunci veneau cei din familie și cereau ca aceștia să fie deconectați de la aparate”, povestește el.

S-a vorbit mult și despre asta, și anume de faptul că poți ajunge în situația de a alege între un pacient tânăr sau unul mai în vârstă, care să primească tratament pe ATI.

„Eu nu am prins așa ceva, medicii, nicicunul din lume asta, nu poate face asta. Dacă o face, sigur nu mai pune capul pe pernă, că nu are cum. În schimb, erau pacienți care refuzau să mai fie intubați. Oameni în vârstă care aveau nevoie de oxigen, dar refuzau. <<Am 93 de ani, vă rog eu să mă scutiți că nu are sens, consider că nu are sens>>, spunea un domn. Sunt și alte cazuri. De obicei asta se întâmpla, nu mai doreau să ajungă să fie intubați”, mai spune Bărbat.

Italia e țara Europeană cu cel mai ridicat număr de decese în rândul medicilor, peste 100. Un medic a ajuns să trateze în jur de 15.000 – 20.000 de oameni.

Articolul integral pe G4MEDIA