MIHAI TATULICI SE ÎNTOARCE!

Într-o zi, într-o redacție de televiziune, Mihai Tatulici m-a întrebat dacă știu ce înseamnă „portanță”. L-am privit mirată și i-am explicat în cuvintele mele înțelesul termenului. A tăcut, m-a privit lung și mi-a citat din dicționar. Desigur, intuisem bine, la esență voia să ajungă – „portanța este forța care ține avionul în aer”. Mi-a explicat atunci cât de important este să te țină minte publicul tău, în orice faci, pentru ca produsul media să aibă succes constant. Am reținut acel moment, așa cum tot de atunci am evitat florile de plastic despre care mi-a spus că sunt absolutul kitsch-ului. E ceva ce știa de la mama sa.

Săptămâna trecută, am primit o invitație. Și îmi dau seama că succesul evenimentului anunțat pentru săptămâna viitoare ține tot de „portanță”, adică de succesul, notorietatea și influența celui care, după Revoluție, ne spunea „Veniți cu noi pe programul doi”. Mihai Tatulici lansează cartea „Vin râmele” joi, 20 octombrie, de la ora 12.00 la Clubul Diplomatic.

Vasile George Dâncu, poetul care conduce Editura Școala Ardeleană a declarat, în exclusivitate pentru MONEY.RO: „Mihai Tatulici, precum Cornel Nistorescu și alții, face parte din generația scriitorilor care s-au risipit în presă, cei care cu armele literaturii au făcut jurnalism și cu vocația scrisului au făcut materiale media senzaționale. Dacă nu-i purta viața și societatea, erau acum nu redutabilii jurnaliști de azi, ci scriitori consacrați. Dar asta nu înseamnă că ei nu sunt valoroși în plan literar. Era necesar ca Mihai Tatulici să revină pe scena literaturii contemporane, iar volumul de nuvele Vin râmele să aibă parte de o nouă ediție, deoarece e viu și actual. În timp, după ce se vor așeza lucrurile, metafora râmelor care ne invadează sistemul, propusă de Tatulici, va deveni tot mai cunoscută, citită și citată. În concluzie: citiți și cumpărați cartea Vin râmele de Mihai Tatulici! Este un manual despre cum să ne apărăm de ființele care trăiesc și visează doar în orizontalitate”.

Cartea Vin Râmele a fost scrisă în 1983 și nu s-a putut publica la Editura Cartea Românească din cauza cenzurii. S-a publicat în 1993 la Editura Tinerama în 100.000 de exemplare și s-a epuizat într-o lună. Aceasta este ediția a doua scoasă de Editura Școala Ardeleană din Cluj” – spune autorul despre volumul care prezintă o față ascunsă a comunismului.

„Primul personaj principal al volumului de nuvele, intitulat cu obstinație Vin râmele, este însuși sistemul. Sistemul văzut, conspectat și trăit la nivelul articulațiilor celor mai fine și mai ascunse, în încrengătura de capilare minuscule, periferice chiar, care alcătuiesc visceralitatea joasă, bazală. În jungla aceea trebuia și putea fi prins omul de rând, omul comun. Locurile acțiunii nu sunt spectaculoase, dimpotrivă; sistemul exista și pretindea oriunde complicități oneroase, respectarea protocolului, facerea de concesii și compromisuri, pentru a-l obliga pe omul comun la intrarea în rânduri. Avea, de asemenea, mijloace de constrângere și penalizare mai ales la nivelul adânc, al terminalelor de substructură: o școală sau un dispensar, un camping sau un depozit en-gross, o întovărășire agricolă sau un studio de televiziune […] Al doilea personaj principal al prozelor luiMihai Tatulici este acomodarea. Acomodarea la sistemul descris mai sus. De obicei, un om mărunt, mai degrabă naiv decât inocent, deci nu dotat cu o conștiință pură și luptătoare, ci prevăzut cu un sănătos instinct de conservare și chiar cu oarecare poftă de parvenire, vrea să se înscrie în sistem. Și o face, chiar dacă suflețelul lui, încă neînvățat cu răul, se zgârie, se rănește, se sfâșie, uneori înnebunește sau moare, dar cel mai adesea, închizându-și rănile, merge mai departe. Să mergi mai departe însemna să-ți fi însușit deprinderi care, bine exersate, te vor scuti în viitor de alte șocuri ale acomodării și de
mustrările conștiinței”, apreciază Magdalena Popescu Bedrosian.

În 1993, cartea arăta așa:

Acum nu s-a modificat doar scrierea cu î, „rîmele” devenind „râmele”, ci ediția cea nouă, din 2022 este o ediție revizuită, cu un cuvânt al autorului.

Pe copertă: Nicolae Maniu, Mișcarea materiei (1985)

MONEY.RO a obținut în exclusivitate un fragment din mărturisirile lui Mihai Tatulici: „Pe măsură ce mă apropiam de anul pensionării, sloganul meu favorit, decât să ruginesc mai bine muncesc, m‑a reîntors la literatură. Despărțirea mea de politică și televiziune s‑a produs odată cu romanul Distrugătorul „Speranța” sau povestea unui marinar ajuns președinte, unde aproape toți politicienii tranziției sunt făcuți ferfeniță, după cum merită, împreună cu cei care i‑au votat, adică inclusiv cu subsemnatul. Și probabil că aici s‑ar fi oprit și relația mea cu literatura (tipărisem și primul volum de memorii, Singur între două veacuri), dacă nu m‑aș fi întâlnit pe stradă, în piețe, la cumpărături, sau chiar în situații mai ciudate, cu oameni care mă întrebau așa, tam‑nesam, Unde găsim și noi Vin râmele?. Auziseră de carte de la părinți sau rude, de la prieteni sau, pur și simplu, din neant, și asta m‑a făcut să‑mi recitesc această carte uitată de 19 ani. Drept pentru care am trimis‑o Editurii Școala Ardeleană, de la care îmi place și activitatea, și numele, cu speranța că ar mai putea interesa pe cineva. Că de actuală e actuală rău, deși acțiunea se petrece între 1945 și 1965, pe vremea comunismului sovietic și rudimentar. Se pare că râmele vin la noi ori de câte ori ceva merge prost. Așa că, vorba domnului Tudor Vornicu: Dacă doriți să revedeți…”

Când ne-am revăzut, tot într-un context cultural, am fost curioasă și l-am întrebat despre mass-media. Dacă urmărește, dacă mai vrea… „Eu acum joc golf. Știi ce liniștit sunt?!”, mi-a spus și am intuit metafora așa cum făcusem și cu un deceniu în urmă, când îmi vorbea despre „portanță”. Prin această invitație, Mihai Tatulici se întoarce: la amintiri din trecut, către prieteni dragi pe care îi va avea alături săptămâna viitoare, către neprietenii care îl vor comenta, poate către atenția televiziunilor pe care le-a cârmuit cândva și către publicul său. Și, datorită „portanței” pe care îl are numele său, oamenii îl vor căuta în librării, indiferent din care generație fac parte.

Ultimele Articole

Articole similare

Parteneri

Loading RSS Feed