„Funcția de președinte are și avantaje: a doua zi după ce am fost ales, mi s-au secretizat notele din liceu” spunea unul dintre cei mai mucaliți politicieni, Ronald Reagan. În cazul premierului desemnat Vasile Cîțu, pare-se că nici nu s-a mai așteptat validarea, că i s-a și secretizat trecutul de studii. Și e mare păcat, pentru că există semne de întrebare mari cât roata carului în cazul său, ba chiar acuzații extrem de grave. Să dezvelim, deci, în rândurile care urmează, un colț al trecutului viitorului premier, pentru că e foarte important, când vine vorba de omul care ne va conduce destinele, și încă într-un moment extrem de dificil pentru țară, scriu jurnaliștii de la inpolitics.ro.

Poliția o verifică pe senatoarea Șoșoacă și pe alți aleși care au mers în Parlament fără mască

Așadar, potrivit CV-ului său, practic, între 1992-2002, Florin Cîțu a învățat și a tot învățat, de la fața locului ori de la distanță, în statul american Iowa.

Colegiul privat Grinnell, să o spunem, nu e chiar crema universităților americane și e axat, în principal pe arte liberale, cel mai faimos absolvent fiind Gary Cooper.

PSD nu merge la COTROCENI! CIOLACU a anunțat o opoziție dură

Prin arte liberale se înțelege discipline ca filosofia, psihologia, logica, lingvistica, literatura, istoria, sociologia ori științele politice. Dar nu e nici un colegiu de lepădat, să fim corecți. Florin Cîțu chiar are motive de mândrie să dețină o diplomă din țara cu cel mai solid învățămînt din lume.

Doar că există, cum spuneam, serioase semne de întrebare, susțin jurnaliștii citați.

La începutul lunii decembrie, presa vâlceană – județul său de baștină – aruncă pe piața informații terifiante.

„Vâlceanului Florin Cîțu, 47 de ani, ministru liberal al Finanțelor, nu i-a prea plăcut cartea în adolescență! Chiar dacă acum se laudă cu tot felul de diplome universitare obținute prin America, Cîțu a avut mari probleme cu sistemul de învățământ din Vâlcea! Surse din Inspectoratul Școlar Vâlcea ne-au confirmat informația că musiu Cîțu a obținut în anul 1988, la examenul de treaptă la Liceul Energetic din Râmnicu Vâlcea, notă 4 și a fost nevoit să studieze la… școală profesională! În acest moment au fost puse în funcțiune relațiile familiei Cîțu și directorul liceului din acea perioadă, profesorul Ion Urea, l-a mutat din pix pe tânărul Cîțu la liceu! După terminarea studiilor liceale, actualul ministru a dat examen la Academia de Studii Economice București – fără succes, de vreo două ori, după care s-a lăsat păgubaș intrând la o universitate privată Româno-Americană. Din acest punct se cunoaște traseul, pe filiera SIE (spun gurile rele)”, scrie Ziarul de Vâlcea.

Colegiul Energetic, cum se cheamă azi, absolvit de Cîțu în 1990, este fostul Liceu Industrial Energetic, înființat prin anii 70 și patronat de Ministrul Energiei Electrice, cu misiunea de a asigura cadrele necesare construirii şi exploatării hidrocentralei de pe Lotru-Vîlcea.

Un liceu de provincie, nu chiar cireașa de pe tortul învățămîntului comunist.

Presa vâlceană susține că Florin Cîțu a ratat la treapta a doua chiar și acest liceu modest, cu o notă execrabilă, 4, care nu i-a permis nici măcar redistribuirea la seral, după normele vremii, ci doar la școala profesională.

Cu pile și relații, el reușește un transfer direct înapoi la liceu și termină cursurile la zi, cel mai probabil în 1990.

Între 1990 și 1992 nu avem cunoștință ca premierul desemnat să fi intrat la vreo facultate a vremii, că o fi sau nu adevărat ce scrie Ziarul de Vâlcea, că ar fi încercat repetat la ASE, fără succes.

Apoi, în 1992, bomba-bombelor: absolventul de liceu industrial energetic vâlcean devine student la un colegiu american, pentru următorii 4 ani, plus alți 2-3 de masterat, plus studii doctorale.

Contacte între Florin Cîțu și Grinnell College au existat fără îndoială.

De pe siteul colegiului aflăm că liberalul a jucat fotbal european în echipa universitară.

Și mai descoperim că după ce a devenit senator și ministru, Cîțu s-a repezit să trimită colegiului o poză cu el în parlament, care a fost postată drept ilustrație a secțiunii de științe politice, o secțiune mai puțin reprezentantivă pentru Grinnell, ce-i drept. (Oricum, Cîțu a luat diploma în matematică/economie).

Cel mai interesant, însă, găsim în revista colegiului un interviu luat cândva, după 2016, lui Florin Cîțu de către editorul Michele Regenold, care sporește exponențial misterul studiilor acestuia.

Ce aflăm din interviu: Florin Cîțu explică felul în care a ajuns student în SUA.

Spune el că a avut noroc. ”Fortune smiled”.

Norocul unui puști cu o copilărie dificilă în comunism – dintr-o familie care nu a avut legături cu Partidul Comunist, ține să precizeze – de a întâlni un absolvent al Grinnell, nu aflăm numele, care venise să predea în România timp de un an, prin 1991-92 și care, se lasă de înțeles în afara unor afirmații concise, l-ar fi ajutat să meargă în Iowa.

A plecat din România cu o singură pereche de pantaloni și niște ghete stil cowboy pe care nu le-a purtat niciodată.

Ani buni mai tîrziu, intrarea în politică s-a produs într-un mod extrem de original, mai spune Cîțu.

Mai precis, în 2016, un prieten politician al cărui nume nu îl livrează, de asemenea, i-ar fi cerut ajutorul în campania electorală.

Asta însemnând să accepte să candideze pentru PNL, astfel încât prietenul în cauză să poată exploata imaginea sa pe afișele electorale. ”Poți să te retragi oricând vrei” îi dăduse asigurări prietenul liberal, în caz că nu i-ar fi plăcut politica.

S-a nimerit să îi placă, însă, așa că a rămas.

Deși e greu pe Dreapta, în România, din cauza preferinței românilor pentru PSD, se plânge Cîțu în interviu.

Și mai aflăm de aici că liberalul e un susținător al drepturilor LGBT și al libertății de inițiativă economică, lucru lăudabil, am spune.

Mai aflăm de la premierul desemnat că odată a vrut să își aducă dobermanul în Parlament, dar i s-a explicat că protocolul nu permite acest lucru.

Cîțu explică, totodată, secretul succesului său ca politician prin faptul că, între altele, are umor și se adresează direct publicului, inclusiv prin Facebook.

Și mai dezvăluie că s-a perfecționat cu ajutorul unui specialist în comunicare, pentru că de câte ori avea de a face cu presa, se înroșea la față ca racul, de emoție. ”Acum însă, eu ocup prim-planul, întotdeauna”.

În plus, premierul desemnat nu se lasă încorsetat în normele rigide ale ținutei de politician, păr scurt, pieptănat peste cap și costum scorțos, preferînd plete și haine sport.

”Nu fac compromisuri (în politică n.n.), pentru că pot oricând să fiu bancher” mai declamă el.

Desigur, cei de la ING Bank au avut altă părere când l-au dat afară cu scandal, prin 2011, dar accidente se pot întâmpla oricui.

Biografia oficială a lui Florin Cîțu, cel puțin în materie de studii, e complet paralelă cu cea furnizată de presa din Vîlcea.

De unde aflăm că el ar fi intrat în 1992, la Universitatea privată Româno-Americană, înființată în 1991. Acea universitate care a produs celebrul scandal EBA, care își trecuse în CV studii la o facultate americană, dar s-a aflat ulterior că fusese doar o vizită de câteva săptămâni mari și late, fără nicio diplomă.

Cine i-a plătit studiile americane lui Cîțu?

Aflăm, dintr-o investigație pe net, că la ora actuală, un an de studii la Grinnell College costă 63.383 de dolari, dintre care 48.758 școlarizarea, 900 de dolari manualele, 11.980 de dolari cazare și masă, 2.200 alte cheltuieli.

Colegiul nu acordă burse, ci doar facilitează studenților granturi și credite.

Cu ajutorul unui calculator online de inflație aflăm că suma de acum însemna cca.35.000 de dolari pe an la nivelul lui 1992. Bani la care s-ar fi adăugat, desigur, sume deloc neglijabile necesare transportului și altor situații.

În 1992, 35.000 de dolari însemna o avere în România, bani care ar fi putut lansa o afacere frumușică. În 4 ani de studiu, vorbim de aproape 150.000 de dolari.

Dar asta nu e tot: pentru masteratul la Iowa University, taxele actuale sunt de cca.85.000 de dolari pe an, sau cca.52.000 de dolari din 1996.

Una peste alta, marea întrebare e cine a plătit costisitoarele studii în SUA ale lui Cîțu?

Poate ar fi momentul ca premierul desemnat să lămurească el însuși, în spiritul transparenței, semnele de întrebare de mai sus, într-un moment în care cosmetizarea biografiilor pare să fi devenit un sport național care bate oina.