Legea de aprobare a Ordonanței de modificare a Codului Fiscal nu e nici azi adoptată decât de Senat, deși peste o săptămână intrăm în luna martie. Este undeva pe la o comisie din Cameră. Dacă, într-un final, Camera Deputaților o va adopta, să zicem undeva prin martie, în mod sigur, Legea va fi atacată la Curtea Constituțională, ceea ce înseamnă că incertitudinea va mai dura cel puțin până prin aprilie. Dacă CCR va găsi elemente de neconstituționalitate (și sigur că va găsi), iar legea se va întoarce în Parlament, ne apucă iulie. Dacă Președintele Iohannis va dori reexaminarea ei (și ar trebui să ceară asta), atunci ne va apuca toamna fără o certitudine privind salariile noastre.
În timpul ăsta, în economia reală, acolo unde oamenii chiar muncesc, nu o fredonează paralel, între două talkshouri și trei cexuri, se întâmplă lucruri urâte. Poate chiar cele mai urâte, de la criza din ‘82, când România intrase în încetare de plăți, iar Ceaușescu a tăiat salariile sub pretextul acordării salariaților unor părți sociale la întreprinderile la care lucrau.
Contribuțiile NU s-au transferat. Nu încă. Nu definitiv.
