Când s-a instalat primul ”guvern Dragnea”, inflația era la minus. Acum este în jur de 4%, cel mai mare nivel din UE. Deficitele gemene, de cont curent și comercial, s-au adâncit permanent, creșterea economică s-a înfăptuit pe datorie și pe inflație, nicidecum pe acumulare de capital. Avalanșa de creșteri de pensii și salarii la bugetari, prin așa zisa strategie wage-led growth, a generat un salt puternic al consumului care a lăsat în urmă oferta internă. Negăsind în țară tot ce au nevoie, românii au cumpărat tot mai mult din străinătate, dând de lucru celor de afară, ceea ce a dus la deteriorarea deficitelor, inflației și creșterea dobânzilor, precum și la stricarea criteriilor de aderare la euro. Dacă la începutul lui 2017, când PSD a revenit la putere, România îndeplinea toate cele cinci criterii nominale de aderare, acum se mai află în grafic doar cu unul singur.
Propaganda PSD a punctat adesea pe creșterea de salarii și pensii și pe creșterea economică. În privința ultimului aspect, la finele lui 2016, România consemna o creștere de 4,8%. A urmat un salt de 7% în 2017 dar și o temperare a creșterii în 2018, când s-a consemnat un plus de 4,1%. În 2019, se așteaptă o creștere de 5,5%, dar în semestrul I 2019, PIB a crescut, comparativ cu semestrul I 2018, cu 4,6% pe seria brută şi cu 4,7% pe seria ajustată sezonier, ceea ce înseamnă că economia privată încă merge dar nu la nivelul cheltuielilor PSD. Iar acestea trebuie acoperite de undeva.
Autostrăzi crăpate
Creșterea s-a construit pe datorie și pe inflație, nicidecum pe investiții. Dacă ne referim la acestea din urmă, ilustrativ este avansul rețelei de autostrăzi din România. La finele lui 2016, țara noastră avea în total 732 de kilometri, iar acum a ajuns la 828 kilometri. Din acești 828 kilometri ar trebui scăzuți 15, lăsați moștenire de guvernul Cioloș, care n-a apucat să îi mai inaugureze. În total avem 91 de kilometri noi adunați în guvernele PSD. La finele anului se estimează să se ajungă la 850 kilometri, în cazul în care se va deschide tronsonul 3 de pe Lugoj-Deva, ținut închis pentru că s-au descoperit crăpături în carosabil, deși șoseaua este gata în proporție de 99%. De altfel, Ministerul Transporturilor și Compania de Autostrăzi au reziliat contractul cu constructorul spaniol Comsa.
Inflația a explodat
La finele lui 2016, România consemna o inflație negativă, -0,54%. Rata anuală a inflației IPC a urcat în luna iulie la 4,1 la sută, de la 3,8 la sută în luna iunie, iar în luna august a scăzut la 3,9 la sută, în linie cu prognoza, menținându-se deasupra intervalului de variație al țintei, confom datelor BNR. Practic, venitul disponibil al românilor a fost erodat permanent de creșterea prețurilor dar și de dobânzile bancare, calculate după indicele ROBOR, și el în creștere permanentă. Indicele ROBOR a avut un salt spectaculos în vremea lui Dragnea din cauza politicilor economice luate de guvernul PSD-ALDE. Cele mai recente evaluări relevă perspectiva menținerii ratei anuale a inflației deasupra intervalului țintei până la finele anului curent, pe o traiectorie ușor inferioară celei evidențiate în cea mai recentă prognoză pe termen mediu publicată în Raportul asupra inflației din august 2019.
Economistul Bogdan Glăvan a explicat recent întregul mecanism: „Cel mai important actor din economie este statul. El este cel mai mare debitor. Creditului guvernamental reprezintă circa 100 miliarde de lei, adică aproape o treime din soldul total al creditului din România. Statul se întinde mereu mai mult decât îi este plapuma, asta nu-i o noutate, dar de un timp încoace problema s-a agravat, cheltuielile publice se măresc iar veniturile nu țin pasul, deficitul bugetar crește. Atunci când statul se îndatorează apare fenomenul de evicțiune a investițiilor private (crowding out); practic statul le ia de gură antreprenorilor capitalul pe care aceștia doreau să-l împrumute pentru a face investiții. Cum? Indirect, prin piață. Cerând noi și noi împrumuturi statul forțează băncile să mărească rata dobânzii, punând astfel stavilă creditării sectorului privat.”
Recent, Guvernul Dăncilă a decis schimbarea ROBOR-ului cu un indice de referință pentru creditele noi în lei.
Leu slab
Nici moneda națională nu s-a simțit bine în epoca PSD. La finele lui 2016, un euro era cotat de 4,541 lei, iar acum la 4,7502 lei. Avem astfel un leu slab. Cel mai slab din istorie pentru că pe parcursul guvernărilor PSD, s-au consemnat nivelurile minime istorice ale monedei naționale în raport cu euro.
Datorie lăsată moștenire urmașilor
Când ne referim la datorie, PSD a plecat de la nivel de 285,8 miliarde de lei la începutul lui 2017. La sfârșitul lui 2019 se estimează să se ajungă la 362,6 miliarde de lei. Asta înseamnă o creștere de 26,8%. Iar acest salt atrage după sine costuri mai mari, care se vor răsfrânge asupra generațiilor viitoare. Spre exemplu, cheltuielile cu dobânzile au crescut cu 26% în 2017 și 2018. În traducere liberă: copiii și nepoții noștri vor plăti lăcomia generației de azi. De ce lăcomie? Mai întâi, Guvernele PSD au pompat bani cu nemiluita în electoratul captiv, identificat în rândul bugetarilor și pensionarilor. Asta s-a văzut în evoluția cheltuielilor în execuția bugetară. S-a plecat de la un 31,9% din PIB și s-a ajuns la 34,1% din PIB. Numai că ritmul acesta de creștere al cheltuielilor, cu salarii, pensii, ajutoare, subvenții, dar mai puțin cu investițiile, rămase tot timpul la niveluri minime istorice, l-a depășit în permanent pe cel al veniturilor. Guvernele PSD nu au reușit să adauge doar 1,6% la acest capitol, de la 29,5% din PIB, la 31,1%. Asta înseamnă că s-a tot mai mult decât s-a încasat. Și din această cauză, deficitul bugetar a fost tot timpul ținut la limita maximă de 3% din PIB, admisă de Tratatului UE.
În perioada ianuarie – iulie 2019, datoria externă totală a crescut cu 8,194 miliarde de euro. În structură: datoria externă pe termen lung a însumat 73,331 miliarde de euro la 31 iulie 2019 (68,1 la sută din totalul datoriei externe), în creștere cu 7,9 la sută față de 31 decembrie 2018; datoria externă pe termen scurt a înregistrat la 31 iulie 2019 nivelul de 34,280 miliarde de euro (31,9 la sută din totalul datoriei externe), în creștere cu 9 la sută față de 31 decembrie 2018.
România raportează cel mai mare cost de finanțare pe termen lung din toate țările din Uniunea Europeană pentru că mare parte din banii atrași se duc în consum alimentat cu preponderență din importuri. Mai exact, pentru că țara noastră nu poate plăti lună de lună salariile, ajutoarele, pensiile, subvențiile trebuie să se împrumute atât de pe piețele interne cât și de pe cele internaționale. Necesarul de împrumut pentru acest an este de 70 de miliarde de euro. Banii ajunși în buzunarele beneficiarilor, care s-au bucurat în guvernarea PSD de măriri succesive merg în mare parte în consum, mai ales în importuri, iar asta se vede în adâncirea lună de lună a deficitului comercial. Astfel, banii intrați în țară, sub formă de împrumut, se scurg înapoi peste graniță. În plus, România trebuie să plătească dobânzi vreme de 30 de ani.
Educația, eternul eșec
Comisia Europeană a publicat recent, Monitorul educaţiei şi formării pe 2019, care analizează modul în care evoluează educaţia şi formarea în UE şi în statele sale membre. Monitorul pe 2019 indică progrese suplimentare în direcţia atingerii unor ţinte importante ale UE în materie de educaţie şi formare, subliniind, în acelaşi timp, necesitatea de a se acorda un sprijin mai puternic pentru cadrele didactice şi de a se spori atractivitatea profesiei de dascăl. În ceea ce privește o parte din indicatorii cheie, părăsirea timpurii a școlii (18-24 ani) indică un procentaj de 16,4% pentru tinerii români, comparativ cu o medie UE de 10,6%, iar ponderea absolvenților de studii superioare (30-34 ani) este 24,6% pentru România, media la nivel european fiind 40,7%.
Pe 9 septembrie, ceva mai bine de 2,8 milioane de elevi și copii de grădiniță au început cursurile anului școlar 2019-2020 însă nu toți aceștia sunt fericiți. Unii merg în școli cu toalete în curte, alții găsesc unitatea de învățământ în plin șantier, cu praf și alte incoveniente. În județul Botoşani, unde 157 de şcoli au toaleta în curte. Teleormanul are 43 astfelde şcoli, dintre care trei din oraşul Videle, au toalete exterioare. În Dolj sunt 88 de clădiri fără autorizaţie sanitară pentru că au toaletele în curte, iar unele dintre ele nu au nici apă curentă. În Galaţi, 25 de unităţi din judeţ au toaleta în curte. Localitatea Smârdan se află la doar nouă kilometri distanţă de oraşul Galaţi. Elevii şcolii gimnaziale încep cursurile într-o clădire veche, cu sobe de teracotă şi cu toaleta modernizată, dar situată în exterior. Circa 100 de unităţi de învăţământ din mediul rural din judeţul Maramureş au toalete exterioare. În judeţul Gorj, 34 de clădiri au toalete în curte, conform Digi FM.
Criză demografică
Însă, problema cea mare este numărul din ce în ce mai mic de elevi care ajung în septembrie la școală. Anul acesta, este pentru prima oară când se coboară sub 3 milioane de copii. Asta este încă o dovadă a crizei demografice prin care trece țara noastră. An de an, un oraș de mărimea Brașovului se mută în străinătate, lăsând țara cu mari probleme: criză de forță de muncă, criză a pensiilor, criză a învățământului.
Deficite tot mai mari
O economie este sănătoasă dacă reușește să țină deficitele în frâu. În timpul guvernărilor PSD, acest lucru nu a fost posibil pentru deficitul de cont curent s-a dublat în primii doi ani de guvernare PSD-ALDE, de la 4,118 miliarde de euro la 9,416 miliarde de euro. Contul curent al balanţei de plăţi a consemnat, în perioada ianuarie – iulie 2019, un deficit de 6,025 miliarde de euro, comparativ cu 4,859 miliarde de euro, în perioada similară a anului trecut, conform datelor BNR. Deficitul de cont curent s-a adâncit, aşadar, în primele şapte luni din an, potrivit calculelor noastre, cu 23,99% faţă de acelaşi interval din 2018. Contul curent este un indicator de măsurare a comerțului unei țări și, dacă arată că valoarea bunurilor și serviciilor importate este mai mare decât valoarea bunurilor și serviciilor exportate, avem de a face cu deficit. Asta înseamnă că ies mai mulți bani din țară decât intră și că românii plătesc mai mult munca prestată de alții. Creșterea deficitului de cont curent vine pe fondul deteriorării deficitului comercial ca urmare a creşterii puternice a cererii de consum, ce nu a putut fi acoperită de oferta internă.
Exporturile nu mai fac față importurilor. Deficitul comercial a consemnat a o adâncire de la 9,9 miliarde de euro la 15,1 miliarde de euro în primii doi ani de guvernare PSD-ALDE. În primele opt luni, deficitul balanţei comerciale (FOB/CIF) a urcat la 10,85 miliarde de euro, mai mare cu 1,867 miliarde de euro decât cel înregistrat în perioada similară a anului trecut, pe fondul unor exporturi de 4,5749 miliarde de euro şi al unor importuri de 5,66 miliarde de euro, conform datelor Institutului Naţional de Statistică (INS). În primele opt luni din acest an, exporturile au crescut cu1,7% iar importurile cu 4,8%, comparativ cu ianuarie-august 2018. Asta înseamnă că producția internă nu poate să susțină cererea și drept urmare românii cumpără tot mai mult din străinătate. În felul acesta, iese valută foarte multă din țară pentru că noi răsplătim munca altora. Atunci când importurile depășesc exporturile, cererea de valută a unei țări în ceea ce privește comerțul internațional este mai mică. Reducerea cererii pentru o monedă face ca aceasta să fie mai puțin valoroasă pe piețele internaționale.
Industria, pe făraș
Dinamica anuală a producției industriale a scăzut de la aproape 15% la minus 6,4% în doar doi ani de zile, conform analizei datelor prezentate de Institutul Național de Statistică. Producţia industrială, serie ajustată în funcţie de numărul de zile lucrătoare şi de sezonalitate, a scăzut cu 6,4%, din cauza declinului industriei extractive (-7,4%), producţiei şi furnizării de energie electrică şi termică, gaze, apă caldă şi aer condiţionat (-4,7%) şi industriei prelucrătoare (-4,4%). În primele șapte luni ale acestui an, producţia industrială a scăzut, atât ca serie brută, cu 0,9%, cât şi ca serie ajustată în funcţie de numărul de zile lucrătoare şi de sezonalitate, cu 1,4%, faţă de perioada similară a anului trecut. Scăderea producţiei industriale ca serie brută a fost determinată de declinul înregistrat în cele trei sectoare industriale: industria extractivă (-1,5%), producţia şi furnizarea de energie electrică şi termică, gaze, apă caldă şi aer condiţionat (-1,1%) şi industria prelucrătoare (-0,8%).
În luna iulie 2019, preţurile producţiei industriale pe total (piaţa internă şi piaţa externă) au crescut cu 0,7% faţă de luna iunie 2019, conform datelor prezentate de Institutul Național de Statistică. În luna iulie 2019, comparativ cu luna iulie 2018, preţurile producţiei industriale pe total (piaţa internă şi piaţa externă) au crescut cu 4,2%. Însă, problema cea mare este că prețurile producției industriale pe piață internă au crescut cu 6.2% în timp ce pe piețele externe prețurile producției industriale cresc cu doar 1%.
Statul patron, o iluzie
În anul 2018 s-a constatat o scădere a rezultatelor financiare înregistrate de întreprinderile publice centrale comparativ cu 2017, inclusiv în ceea ce privește plățile restante înregistrate de acestea din motivele menționate mai sus, conform unui document guvernamental. Valoarea totală a participațiilor deținute direct/indirect de stat la cele 225 de întreprinderi publice centrale au fost în sumă de 26,3 miliarde de lei. În cadrul întreprinderilor publice și-au desfășurat activitatea un număr de 183.152 persoane.Principalii indicatori economico-financiari realizați de întreprinderile publice centrale active sunt:
– Venituri totale în sumă de 44,9 miliarde de lei, din care subvenții de la bugetul de stat în
sumă de 6,0 miliarde de lei;
– Cheltuieli totale în sumă de 41,35 miliarde de lei;
– Rezultat brut în sumă totală de 3,6 miliarde de lei obținut astfel: profit brut în sumă de 7,1 miliarde de lei înregistrat de un număr de 150 de întreprinderi publice centrale; pierdere brută în sumă de 3,5 miliarde de lei înregistrată de un număr de 48 întreprinderi publice centrale.
– Dividende/vărsăminte din profitul aferent anului 2018 repartizate la bugetul de stat în
sumă de 3,9 miliarde de lei;
– Datoriile totale în sumă 23,8 miliarde de lei din care plăți restante în sumă de 4,4 miliarde de lei.
În anul 2018 față de anul 2017 s-a constatat o scădere a veniturilor totale cu suma de 2,9
miliarde de lei și o creștere a cheltuielilor totale cu suma de 1,0 miliarde de lei, ceea ce a determinat și o scădere a rezultatului brut cu suma de 4,4 miliarde de lei.
Ordonanța lăcomiei
Ordonanța 114, zisă și a lăcomiei, a dus la creșterea alarmantă a importurilor de gaze naturale și la un salt al prețurilor gazelor autohtone tranzacționate pe Bursa de Mărfuri. Conform ANRE, România a importat în luna iunie 2019 o cantitate de gaze de 1.479.598 MWh, de 364 de ori mai mult faţă de aceeaşi lună a anului trecut. Preţul mediu al gazelor de import în luna iunie 2019 a fost de 82,08 lei pe MWh, cu 19% mai mic decât cel al gazelor româneşti tranzacţionate pe bursă (101 lei pe MWh).
Ordonanța lăcomiei a stabilit pentru următorii ani un preț fix de 68 de lei pe MWh pentru gazul extras din România de către Romgaz și OMV Petrom. Actul normativ a fost amendat apoi de către OUG 19/2019 în sensul că prețul de 68 lei a fost menținut doar pentru consumatorii casnici și pentru producătorii de energie termică, numai pentru cantitatea de gaze naturale utilizată la producerea de energie termică în centralele de cogenerare și în centralele termice destinată consumului populației, din producția curentă și/sau din depozitele de înmagazinare. Astfel, prețul gazului la bursă a crescut iar consumatorii industriali a fost nevoiți să își crească costurile.
De altfel, toată tevatura aceasta cu OUG 114 și cu OUG 19 se reflectă negativ în indicatorii economici în sensul că orice creștere de import duce la adâncirea deficitelor comerciale și de cont curent. Iar asta înseamnă presiune mai mare pe inflație.
Constituția și regulile europene, făcute praf
Guvernul PSD a continuat să încalce Constituția României dar și Tratatul UE. De exemplu, deficitul structural prevăzut de Guvern pentru acest an este de de 2,8% din PIB, cu 0,1% peste anul trecut, conform Programului de Convergență 2019-2022, document aprobat de Cabinetul Dăncilă în ședința de miercuri, 8 mai. Asta înseamnă că se continuă cu încălcarea Constituției României și a Tratatului UE, care prevede un deficit structural de maxim 1%. La preluarea mandatului de către Guvernul PSD, deficitul structural era de 2,9%.
Dar ce este acest deficit structural? Deficitul bugetar consolidat are două componente: una ciclică, care depinde de influența ciclului economic (expansiune sau recesiune) și una structurală. Aceasta din urmă este cea care furnizează o imagine clară a situației fiscale din economie nedistorsionată de influența ciclului economic. Practic, când se fac calcule privind deficitul bugetar (cheltuieli peste venituri) raportat la PIB, se urmărește cât ar însemna această pondere dacă economia ar crește cu o rată normală. Rezultatul este acel deficit structural. Dacă economia crește, deficitul structural este mai mare decât cel bugetar. În cazul în care apar dificultăți economice, acest deficit devine mai mic decât cel structural. Conform documentului amintit, România va avea un deficit bugetar ESA (calculat după metodologie europeană) de 2,8% din PIB, în scădere de la 3%, cât a fost în 2018, și un deficit structural de 2,8% din PIB, cu 0,1% peste anul trecut. Creșterea economică așteptată este de 5,5%.
Euro, un vis aproape pierdut
România a îndeplinit până în 2017 cele cinci criterii de la Maastricht pentru adoptarea monedei euro însă în ultimii ani s-a îndepărtat major. În prezent, țara noastră stă bine doar la datoria publică raportată la PIB, în jur de 35%, față de maximul de 60% acceptat. Acest nivel este unul dintre cele mai scăzute din UE însă ritmul său de creștere este o mare problemă pentru că statul se împrumută tot mai mult.
În schimb, deficitul bugetar este ținut în pix la 3%, limita de sus admisă. Adică s-a apelat la tot felul de scamatorii financiare. Una dintre ele este de a muta pentru acest an rambursare de TVA pentru companii, pentru a nu se contabiliza în dreptul cheltuielilor din 2018. În plus, s-au tăiat cheltuieli la rectificarea bugetară din a doua jumătate a anului de la Sănătate, Cultură, Tineret și Sport, Energie, Turism, Mediu etc. Un mare semn de întrebare legat de execuția bugetară pe anul trecut îl reprezintă capitolul „Alte sume primite de la UE pentru programele operaționale finanțate in cadrul obiectivului convergență”. În 2018, a apărut suma de 3,87 miliarde de lei în condițiile în care în anii trecuți erau sume negative. De exemplu, în 2017 a fost un minus de 136,7 milioane de lei în 2017 iar în 2015 un minus de 139,3 milioane de lei. Cele 3,87 miliarde de lei din 2018 au fost trecute la venituri în speranța că Bruxelles-ul va deconta mare parte din ceea ce guvernul crede că va deconta, dar nu a făcut-o până acum. Dacă Comisia Europeană ar fi decontat, suma apărea la alt capitol, precum cel ”Sume primite de la UE/alți donatori în contul plăților efectuate și prefinanțări aferente cadrului financiar 2014-2020”.
La capitolul inflație nu ne încadrăm, Acum este în jur de 4% iar aceasta ar trebui să fie mai mică sau egală cu 1,5 puncte procentuale peste media celor mai performanţi trei membri ai UE. Ceea ce este exclus. În ceea ce privește dobânzile pe termen lung, acestea nu pot trece decât cu două puncte procentuale peste media celor mai performanţi trei membri UE. De asemenea, iar cursul leu-euro este foarte volatil, el neavând voie să varieze decât într-un interval de 15%.
Aderarea la zona euro înseamnă eliminarea riscului valutar, reducerea costurilor de tranzacţie în comerţul internaţional concomitent cu o scădere a ratelor dobânzilor de pe piaţă şi o prezumată creştere a credibilităţii şi a stabilităţii politicilor macroeconomice ale unui guvern. Dar aşa cum arată istoria zona euro, o credibilitate sporită nu este garantată, întrucât instituţiile europene nu se pot substitui celor naţionale în numeroase privinţe, se arată în Raportul de fundamentare a Planului național de adoptare a monedei euro, elaborat de Comisia de trecere la euro. Pe termen lung, aceste beneficii se traduc în intensificarea comerţului, în special schimburile intracomunitare, creşterea investiţiilor străine, reducerea costului cu datoria publică, datorită accesului mai facil la finanţare dat şi de credibilitatea unei monede forte şi consolidarea poziţiei competitive a exporturilor, ridicând astfel creşterea potenţială, nivelul consumului şi a bunăstării. Pe lângă aceste beneficii mai există şi o altă serie de beneficii care nu pot fi cuantificate în mod direct, cum ar fi faptul că Banca Naţională a României va participa la procesul decizional al Băncii Centrale Europene, de asemenea ministrul de finanţe al României va participa la activitatea Eurogrupului.
Politica fiscală, plină de incertitudini
Pe plan intern, conduita viitoare a politicii fiscale și a celei de venituri reprezintă o sursă de incertitudini și riscuri crescute la adresa perspectivei inflației, inclusiv în contextul calendarului electoral 2019-2020, iar accentuarea deficitului de cont curent devine tot mai preocupantă, susțin reprezentanții BNR.