x


  • EUR
    4.7612
    USD
    4.2560
string(8) "sanatate"

“Ne pleacă medicii tineri, nu știu CINE mai rămâne în țara asta să ne trateze!”

Laura Zarafin, medic la secția de Anestezie și Terapie Intensivă a Spitalului Colentina, unul dintre inițiatorii memoriului, explică la RFI de ce este nevoie de două proiecte de lege prin care gărzile să fie considerate vechime în muncă.

Author: Cristina Popovici | Sursa: Money.ro | Publicat: 29.04.2019, 13:24

Mii de medici din toată țara cer ca gărzile să fie considerate vechime în muncă dar și scăderea, cu cinci ani, a vârstei de pensionare. Două proiecte de lege, care au pornit de la memoriul acestora, au fost respinse luna trecută de Senatul României, în prezent aflându-se în dezbaterea comisiilor de specialitate din Camera Deputaților, care este for decizional.

 

Laura Zarafin: Proiectul a început când a murit o colegă de-a noastră în vârstă de 44 de ani, acum aproximativ 6 luni. Se întâmpla după o serie de decese la medici tineri. Atunci, ne-am strâns mai mulți medici și ne-am gândit să facem ceva. Am constatat că suntem câteva mii care credem că e cam multă muncă în anumite specialități, mai ales la cei care fac gărzi. E vorba de medicii care fac gărzi în spitalele publice. Am zis că trebuie făcut ceva pentru a preveni astfel de tragedii. Am făcut un memoriu, semnat în 48 de ore cam de 2.000 de medici. Am avut surpriza să găsim parlamentari interesați de acest proiect, care s-au implicat. Aceste proiecte legislative s-au născut de la memoriul nostru. De ce a fost respins? Cred că a fost respins doar politic. Nu cred că există o altă motivație. Pur și simplu acest proiect nu ar pune presiune pe bugetul României. Pensiile medicilor sunt extrem de mici, nu ar duce sub nicio formă la înrăutățirea asistenței medicale, ci dimpotrivă.

 

Un medic obosit nu numai că nu dă randament, ci este chiar un pericol pentru pacienții lui. Sunt foarte mulți medici tineri care nu își găsesc de muncă în România. Ăsta e paradoxul medicinei românești la ora actuală. Mai este o încă problemă extrem de interesantă. Un medic primar gradația 5 primește salariul de două ori cât primește un medic specialist gradație 1. Nu văd motive obiective.

Reporter: Aș dori să facem o paranteză și să îmi explicați ce înseamnă o gardă pentru un medic și ce înseamnă garda în ochii statului. Am văzut că sunt interpretări diferite. O gardă poate dura chiar și 30 de ore. Pe de altă parte, statul spune că un medic face în jur de 18 ore de gardă lunar. Vă rog să îmi explicați.

Laura Zarafin: În lege și pe hârtie, o gardă este obligatorie pentru completarea normei de bază, întrucât medicii au program mai scurt în teorie. Practic stăm cât e nevoie la spital de când am început rezidențiatul. Fiecare dintre noi face asta. Niciunul nu și-a lăsat pacienul pe masă și a plecat acasă. Acelea sunt cele 18 ore pe care statul român spune că le face un medic. Acum să vă spun de ce în realitate nu se întâmplă niciodată așa. Fiind puțini, nu o să prea vedeți medici care vin în gardă la ora 14, când începe garda. Vin la 8 dimineața la program, rămân în gardă până a doua zi dimineața la ora 8, când, dacă nu sunt suficienți și nu suntem suficienți, rămân în continuare la program. Una scrie în lege, 18 ore de gardă obligatorie și alta se întâmplă în realitate. Dincolo de asta, noi suntem obligați să asigurăm continuitatea activității medicale în specialitate, în linia de gardă. În hârtie această obligație nu revine medicului, ci angajatorului. Dar angajatorul nu are cum să facă gărzi. De fapt, obligația e tot a noastră. La deficitul de medici care există la ora actuală, asta înseamnă, că o să vedeți, mai ales în provincie, medici care fac 6, 7, 10 gărzi pe lună. De la 18 ore, am ajuns la 180 de ore lucrate în plus. E muncă suplimentară deși nu e recunoscută ca muncă suplimentară. De ce? Noi avem două contracte cu acest angajator, un contract pe perioadă nedeterminată dacă ești angajat al spitalului și un contract cu timp parțial numai pentru aceste gărzi, ca să asigurăm continuitatea. Numai că fiind pe contracte suplimentare sunt un fel de ceva pe care nimeni nu știe cum să le definească, dar, de fapt, sunt ore muncite tot de noi. Tot noi suntem persoanele care le muncim. Fiind pe două contracte, nu au regim de muncă suplimentară, deși din ele ni se rețin contribuții pentru sitemul de pensii.

 

mai multe, pe RFI