In prima zi am vazut oamenii. Existau si fete necunoscute pe lumea asta. Nu era orice fel de revelatie: mi-a explodat in fata evidenta propriei izolari intre chipuri familiare. Pana si iesitul in oras de vineri seara se producea intre fetele cunoscute si discursurile lor securizante. Ei bine, pe lungul drum casa – Casa Presei am vazut alti oameni care isi vad de viata, desi nu au absolut nici o legatura cu creierul meu si „secretiile“ lui. Dupa acest prim pas in lumea de afara, au inceput comparatiile cu lumea asa cum o vazusem ultima oara, in urma cu cinci ani – cam atunci am renuntat complet la mijloacele de transport in comun si implicit la acel plonjon zilnic intre „nefamiliari“.Agresivitatea cetateanului bucurestean a capatat noi forme, in tot acest interval.

Citeste mai mult